Textul Psalmului 55
Ediția sinodală, București 1914
Întru sfârșit, pentru norodul ce se depărtase dela cele sfinți, lui David, spre scrisoarea stâlpului, când l-a prins pre el cei de alt neam în Ghet.
- Miluește-mă Dumnezeule, că m’a călcat omul, toată ziua dând răsboiu m’a necăjit. ebr. 56, 2
- Călcatu-m’au vrăjmașii mei toată ziua, că mulți sunt cei ce se luptă cu mine dela înălțime. ebr. 56, 3
- Ziua nu mă voiu teme, și eu voiu nădăjduì spre tine. ebr. 56, 4
- Întru Dumnezeu voiu lăudà cuvintele mele; întru Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voiu teme, ce-mi va face mie trupul? ebr. 56, 5 Ps. 117, 5 Evr. 13, 6
- Toată ziua cuvintele mele au urît împrotiva mea toate gândurile lor spre rău. ebr. 56, 6
- Lăcuì-vor și se vor ascunde, aceia călcâiul meu vor păzì, în ce chip au așteptat ei sufletul meu. ebr. 56, 7
- Pentru nimica vei mântuì pre dânșii; întru mânie noroadele vei sfărâmà. ebr. 56, 8a
- Dumnezeule, vieața mea am spus ție; pus-ai lacrămile mele înaintea ta, ca și în făgăduința ta. ebr. 56, 8b–9 Apoc. 7, 17
- Întoarce-se-vor vrăjmașii mei înapoi; ori în ce zi te voiu chemà, iată am cunoscut că Dumnezeul meu ești tu. ebr. 56, 10
- Întru Dumnezeu voiu lăudà graiul, întru Domnul voiu lăudà cuvântul. ebr. 56, 11
- Spre Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voiu teme, ce-mi va face mie omul? ebr. 56, 12
- Întru mine sunt Dumnezeule rugăciunile, care voiu răsplătì laudei tale. ebr. 56, 13
- Că ai izbăvit sufletul meu din moarte, ochii mei de lacrămi, și picioarele mele din alunecare; bine voiu plăceà înaintea Domnului în lumina celor vii. ebr. 56, 14
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai — inclusiv accentele care marchează formele verbale vechi. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției. Transcriere: Wikisource.