Psalmul 140 (141): „Doamne strigat-am către tine…”

Numerotarea

Septuaginta și ediția 1914

Psalmul 140

Textul ebraic (masoretic)

Psalmul 141

Locul în Psaltire

Cartea a cincea (psalmii 106–150)

În slujbă

Catisma 19 (psalmii 134–142)

Ediția 1914 are aici 11 versete, textul ebraic 10 versete, fără titlu. Granițele dintre versete nu cad în aceleași locuri, așa că numerele diferă pe tot psalmul. Butonul de deasupra textului arată unde e fiecare verset în ebraică.

În Bibliile care numără după ebraică (Cornilescu și cele protestante), „Psalmul 140” e alt text: cel care aici are numărul 139, „Scoate-mă Doamne dela omul viclean; dela bărbatul nedrept…”.

Suprascrierea îl leagă de David. Titlurile psalmilor sunt o tradiție veche de lectură, nu o semnătură: cine a scris psalmii.

Textul Psalmului 140

Ediția sinodală, București 1914

Lui David.

Doamne strigat-am către tine, auzi-mă; ia aminte glasul rugăciunii mele, când strig către tine. ebr. 141, 1 Ps. 5, 2
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâea înaintea ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seara. ebr. 141, 2 Apoc. 5, 8 Ps. 39, 2
Pune Doamne streaje gurei mele, și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. ebr. 141, 3
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să tăgăduesc răspunsurile cele din păcate. ebr. 141, 4a
Cu oamenii cei ce lucrează fărădelege; și nu mă voiu însoțì cu aleșii lor. ebr. 141, 4b Ps. 25, 4
Certà-mă-va dreptul cu milă și mă va mustrà; și untuldelemn al păcătosului să nu ungă capul meu. ebr. 141, 5a Pilde 27, 6 Eccl. 7, 6
Că încă și rugăciunea mea este întru bune vrerile lor; înghițitu-s’au lângă piatră judecătorii lor. ebr. 141, 5b–6a
Auzì-se-vor graiurile mele, că s’au îndulcit, ca o brazdă de pământ s’au rupt pre pământ, risipitu-s’au oasele lor lângă iad. ebr. 141, 6b–7 Ps. 87, 6
Căci către tine Doamne, Doamne ochii mei, spre tine au nădăjduit, să nu iei sufletul meu. ebr. 141, 8
Păzește-mă de cursa, care mi-au pus mie, și de smintelile celor ce fac fărădelege. ebr. 141, 9 Ps. 139, 5
Cădeà-vor în mreaja sa păcătoșii, deosebi sunt eu, până ce voiu trece. ebr. 141, 10

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai — inclusiv accentele care marchează formele verbale vechi. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției. Transcriere: Wikisource.

Trimiteri spre acest psalm

Ediția 1914 pune în dreptul versetelor trimiteri la alte locuri din Biblie — cele ale psalmului sunt sub fiecare verset, mai sus. Aici sunt locurile ale căror trimiteri duc la el.

Din Vechiul Testament 3

Pilde 27, 6 „Mai vrednice de credință sunt ranele prietenului, decât sărutările cele de bună voie ale vrăjmașului.” versetul 6

Eclisiastul 7, 6 „Mai bine este a auzì certarea înțeleptului, decât omul care aude cântecele nebunilor.” versetul 6

Sirah 22, 30 „Cine va dà pază gurii mele, și preste buzele mele pecetie de înțelepciune, să nu caz pentru ea, și să nu mă piarză limb…” versetul 3

Din alți psalmi 3

Psalmul 5, 2 „Ia aminte glasul rugăciunei mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu; căci către tine mă voiu rugà Doamne.” versetul 1

Psalmul 25, 4 „Nu am șezut cu adunarea deșertăciunei, și cu călcătorii de lege nu voiu intrà.” versetul 5

Psalmul 139, 5 „Carii au gândit să împiedece pașii mei, ascuns-au mândrii cursă mie.” versetul 10