Psalmul 121 e o cântare de pelerinaj. Cineva ajunge la porțile Ierusalimului
și se oprește să privească cetatea, apoi cere pentru ea pace. E unul dintre cele
cincisprezece „cântări ale treptelor", rostite pe drumul spre Templu. În Bibliile
protestante poartă numărul 122.
Ce sunt cântările treptelor
Psalmii 119–133 în numerotarea Septuagintei poartă toți aceeași
suprascriere: Cântarea treptelor. Sunt cincisprezece la număr.
Explicațiile pentru nume sunt mai multe și niciuna sigură. Cea mai răspândită leagă
psalmii de urcarea pelerinilor spre Ierusalim, cetate așezată pe înălțime — în ebraică
se spunea literal „a urca" la Ierusalim, indiferent din ce direcție veneai. O a doua
explicație, din tradiția rabinică, îi leagă de cele cincisprezece trepte ale Templului,
pe care leviții le-ar fi cântat câte unul pe treaptă.
Ce se vede în text sprijină prima explicație: psalmul vorbește despre drum, despre
sosire și despre cetate.
Ce spune textul
Psalmul are trei mișcări, scurte și clare.
Bucuria plecării. Primul verset nu descrie drumul, ci clipa dinaintea
lui: „Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în casa Domnului vom merge." Bucuria vine
din invitație, nu din ajungere.
Sosirea. Al doilea verset schimbă timpul: „Stând era picioarele
noastre în curțile tale, Ierusalime." Cel care vorbește e deja acolo. Urmează o privire
asupra cetății și asupra a ceea ce se întâmplă în ea — se suie semințiile, stau scaunele
la judecată.
Cererea. Ultimele patru versete sunt o rugăciune pentru pacea cetății,
repetată în mai multe feluri. Motivul dat e dublu și merită citit cu atenție: „pentru
frații mei și pentru vecinii mei" — deci pentru oameni — și „pentru casa Domnului
Dumnezeului nostru" — deci pentru Templu. Nu una sau alta.
Pentru ce se citește
Ce spune textul
Cere pace pentru o cetate și bunăstare pentru cei care o iubesc. Nu cere nimic
pentru cel care se roagă. E una dintre puținele rugăciuni din Psaltire în care
cererea e în întregime pentru altcineva.
Ce spune tradiția liturgică
Cântările treptelor se citesc în Psaltire la Catisma a optsprezecea, folosită des
în perioada Postului Mare. În tradiția iudaică, psalmul face parte din cele rostite
la praznicele de pelerinaj.
Ce spune practica populară
Circulă ca rugăciune „pentru pace în casă", prin analogie între cetate și casă.
Analogia nu apare în text și nu are temei în cărțile de slujbă. Psalmul vorbește
despre o cetate anume, cu nume.
Versetul despre care se discută cel mai mult
Versetul 6 e cel mai citat din psalm: „Întrebați dar cele ce sunt spre pacea
Ierusalimului."
În ebraică e un joc de cuvinte care se pierde la traducere: numele cetății,
Yerushalaim, și cuvântul pentru pace, shalom, au aceeași rădăcină.
Versetul sună, literal, ca o cerere de „shalom pentru cetatea shalomului".
Ediția 1914 traduce „întrebați", urmând Septuaginta. Traducerile din ebraică au de
obicei „rugați-vă pentru". Diferența vine din textul-sursă, nu dintr-o alegere
stilistică — e unul dintre locurile în care cele două tradiții textuale nu spun
același lucru.
De ce apare și ca Psalmul 122
Septuaginta unește psalmii 9 și 10 din textul ebraic, așa că de acolo încolo
numerotarea greacă merge cu unu în urmă. Psalmul 121 ortodox e 122 protestant.
Tabelul de corespondență.
Întrebări frecvente
Pentru ce se citește Psalmul 121?
Textul cere pace pentru Ierusalim și bunăstare pentru cei care îl iubesc. În Psaltire face parte din Catisma a optsprezecea, folosită des în Postul Mare.
Ce înseamnă „cântarea treptelor"?
Suprascrierea a cincisprezece psalmi (119–133 în numerotarea ortodoxă). Explicația cea mai răspândită îi leagă de urcarea pelerinilor spre Ierusalim; o alta, din tradiția rabinică, de cele cincisprezece trepte ale Templului. Niciuna nu e sigură.
Psalmul 121 și Psalmul 122 sunt același?
Da. E 121 în Bibliile ortodoxe și catolice, 122 în cele protestante.
Surse
- Biblia sinodală, 1914, Psalmul 121
- Psaltirea, Catisma a optsprezecea