Textul Psalmului 67
Întru sfârșit, cântării lui David.
- Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii lui, și să fugă dela fața lui cei ce-l urăsc pre dânsul.
- Precum se stinge fumul, să se stingă, cum se topește ceara de fața focului; așà să piară păcătoșii dela fața lui Dumnezeu.
- Și drepții să se veselească și să se bucure înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze întru veselie.
- Cântați lui Dumnezeu, cântați numelui lui; cale faceți celui ce s’au suit preste apusuri; Domnul este numele lui.
- Și vă bucurați înaintea lui, să se turbure de fața lui, a Părintelui celor săraci și a Judecătorului văduvelor.
- Dumnezeu este în locul cel sfânt al său, Dumnezeu face a lăcuì pre cei ce sunt într’un fel în casă,
- Scoțând pre cei din obezi cu vitejie, așijderea pre cei ce amărăsc, pre cei ce lăcuesc în mormânturi.
- Dumnezeule când ieșai tu înaintea norodului tău, când treceai tu în pustie.
- Pământul s’a cutremurat, că cerurile au picat de către fața Dumnezeului Sinai, de către fața Dumnezeului lui Israil.
- Ploaie de bună voie vei osebì Dumnezeule moștenirei tale, și a slăbit, iar tu o ai săvârșit pre dânsa.
- Dobitoacele tale lăcuesc într’însa, gătit-ai întru bunătatea ta săracului, Dumnezeule.
- Domnul va dà cuvânt celor ce binevestesc cu putere multă.
- Împăratul puterilor al celui iubit, cu înfrumusețarea casei să împarță prăzi.
- De ați dormì în mijlocul hotarelor, aripile porumbiței sunt cu argint poleite, între umerile ei cu strălucire de aur,
- Când osebește cel ceresc împărați preste dânsa, ca zăpada se vor albì în Selmon.
- Muntele lui Dumnezeu munte gras, munte închegat, munte gras, pentruce gândiți de munții cei închegați?
- Muntele care bine au voit Dumnezeu a lăcuì într’însul, pentrucă Domnul va lăcuì până în sfârșit.
- Carul lui Dumnezeu cu miile înmulțit, mii de cei ce prisosesc; Domnul întru ei, în Sinai în cel sfânt.
- Suitu-te-ai la înălțime, robit-ai robime, luat-ai daruri întru oameni, pentrucă pre cei ce nu se plecau a se sălășluì.
- Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat Domnul din zi în zi. Să sporească nouă Dumnezeul mântuirilor noastre.
- Dumnezeul nostru Dumnezeu a mântui, și ale Domnului, ale Domnului sunt ieșirile morței.
- Însă Dumnezeu va sfărâmà capetele vrăjmașilor săi, creștetul părului celor ce umblă întru greșalele lor.
- Zis-au Domnul: din Vasan mă voiu întoarce, întoarce-mă-voiu întru adâncurile mărei,
- Pentru ca să se afunde piciorul tău în sânge; limba câinilor tăi din vrăjmașii de lângă el.
- Văzutu-s’au umbletele tale Dumnezeule, umbletele Dumnezeului meu, ale Împăratului celui din cel sfânt.
- Mai nainte au apucat boierii țiindu-se de cei ce cântau, în mijlocul fecioarelor celor ce ziceau în timpene.
- Întru adunări binecuvântați pre Dumnezeu, pre Domnul din izvoarele lui Israil.
- Acolo Veniamin cel mai tânăr în uimire, boierii Iudei povățuitorii lor, boierii Zavulonului, boierii Neftalimului.
- Poruncește Dumnezeule puterei tale; întărește Dumnezeule aceasta care o ai făcut întru noi.
- Dela Biserica ta în Ierusalim, ție vor aduce împărații daruri.
- Ceartă hiarele trestiei, adunarea taurilor întru junicile popoarelor, ca să se încue cei ispitiți cu argint.
- Risipește neamurile cele ce voesc răsboaie, venì-vor soli dela Eghipet; Etiopia mai ’nainte va apucà mâna ei la Dumnezeu.
- Împărățiile pământului cântați lui Dumnezeu, cântați Domnului.
- Celui ce s’au suit preste cerul cerului, spre răsărituri.
- Iată va dà glasul său, glas de putere. Dați slavă lui Dumnezeu, preste Israil mare este cuviința lui, și puterea lui în nori.
- Minunat este Dumnezeu întru sființii săi, Dumnezeul lui Israil; însuș va dà putere și întărire norodului său. Bine este cuvântat Dumnezeu.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai — inclusiv accentele care marchează formele verbale vechi. Transcriere: Wikisource.