Cântarea Devorei și a lui Varac.
- Și au cântat Devora și Varac fiul lui Avineem în ziua aceea, zicând:
- Făcutu-s’a descoperire în Israil, când și-a adus poporul bunăvoia sa: binecuvântați pre Domnul.
- Auziți împărați, și luați aminte domni, eu Domnului voiu cântà, și voiu cântà Dumnezeului lui Israil. Eșire 15, 1
- Doamne! Când ai ieșit tu din Seir și când ai trecut prin câmpul Edomului, pământul s’a cutremurat și cerul s’a turburat și norii au picat apă. Ps. 67, 8 9
- Munții s’au clătit de fața Domnului Eloì; însuși Sinai de fața Domnului Dumnezeului lui Israil. Eșire 19, 18
- În zilele lui Samegar fiul lui Anat, în zilele Iailei închise erau căile, și cei ce umblau pre căi, au mers pre căi strâmbe.
- Încetat-au cei puternici în Israil, încetat-au, până când s’a sculat Devora, până când s’a sculat maică în Israil.
- A ales el dumnezei noi, atunci răsboiul erà la porți; văzut-au pavăză, și suliță în cei patruzeci de mii ai lui Israil? 1 Împ. 13, 19 22
- Inima mea la cele rânduite lui Israil; puternicii poporului binecuvântați pre Domnul.
- Cei ce încălecați pre asini netezi la amiază, cei ce ședeți la judecată și cei ce umblați în calea sfetnicilor, grăiți. Jud. 10, 4
- Ridicà-vor glasurile lor cei ce cântă cu unelte în mijlocul celor ce se veselesc; acolo vor da dreptățile. Doamne! Dreptăți întărește întru Israil, atunci s’a pogorît în cetățile sale poporul Domnului.
- Scoală-te, scoală-te Devora; scoală-te, scoală-te, grăește cântare; scoală-te Varac, întărește Devoro pre Varac, și robește robimea ta, fiul lui Avineem.
- Atunci s’a mărit tăriea lui; Doamne! Smerește supt picioarele mele pre cei mai tari decât mine.
- Poporul lui Efraim i-a desrădăcinat pre ei în vale, și fratele tău Veniamin întru popoarele sale, dela mine Mahir s’a pogorît cercând, și dela Zavulon bărbați puternici în toiagul povestirei cărturarului.
- Și povățuitorii lui Isahar cu Devora și cu Varac, așà Varac în vale a trimis pedestrii săi în partea lui Ruvim, mari sunt cercetările inimii.
- Pentruce șezi între Mosfadimi? Ca să auzi șuerăturile celor ce se scoală ca să vie la ale lui Ruvim? Mari sunt cercetările inimii.
- Galaad dincolo de Iordan a întins corturile, și Dan pentruce s’a îndeletnicit la luntri? Asir a șezut la marginea mării, și la ieșirile ei a întins corturi.
- Zavulon, care ș’a aruncat sufletul său la moarte, și Neftalì la înălțimile țarinii.
- Venit-au la el împărați, și s’au rânduit la bătaie, atunci au dat răsboiu împărații Hanaanului în Tanaah la apa Maghedo, și mulțimea argintului nu au luat.
- Din cer s’au oștit stelele, din rândul lor s’au oștit cu Sisara. Is. Navì 10, 11 1 Împ. 7, 10
- Pâraele Chisonului au lepădat afară stârvurile lor; pâraele Cadiminului, pâraele Chisonului, călca’l-va pre el de tot sufletul meu cel tare. 3 Împ. 18, 40
- Atunci s’au rupt unghiile cailor fugând degrab cei tari ai lor.
- Blestemați pre Miroz zice Îngerul Domnului, cu blestem să blestemați pre cei ce lăcuesc într’însul, că n’au venit spre ajutor Domnului, ajutorul vostru Domnul întru ostași puternic.
- Binecuvântată să fie între femei Iail femeia lui Haver Kineul, dintru femeile din cort să fie binecuvântată.
- Apă a cerut dela ea, și lapte i-a dat lui, în blid domnesc i-a adus unt.
- Mâna sa cea stângă la țăruș o a întins, și dreapta sa la maiul cel de bătut, cu maiul a lovit pre Sisara, a sfredelit capul lui, a găurit tâmpla lui.
- La picioarele ei prăvălindu-se a căzut, și a adormit la genunchele ei, lângă care s’a plecat, în ce chip s’a închis acolo a căzut ticăloșește.
- Pre fereastră s’a uitat femeia lui Sisara, și a strigat: pentruce a întârziat carul lui a venì? Pentruce au zăbovit mersul carelor lui.
- Jupânesele cele înțelepte ale ei au răspuns către ea, și ea iarăși întorceà cuvintele sale în sine.
- Au doar nu-l vor aflà pre el împărțind prăzi? O fată sau două fete fiecărui bărbat, prăzile văpselelor sunt ale lui Sisara, prăzile văpselelor a împiestririi, văpseală a împestritorilor, aceste prăzi sunt împrejurul grumazului lui.
- Așà să piară toți vrăjmașii tăi Doamne; iar cei ce te iubesc pre tine să fie ca răsăritul soarelui întru puterea sa.
- Și a fost pace în țară patruzeci de ani.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.