Două feluri de text grecesc
Noul Testament nu ni s-a păstrat într-un singur manuscris, ci în mii, care nu spun peste tot la fel. Din felul de a alege între ele au ieșit două familii de ediții.
Textul bizantin — numit și „de majoritate” — urmează forma păstrată în cele mai multe manuscrise grecești, copiate în Răsărit vreme de o mie de ani. E textul citit în Biserica Ortodoxă și cel din care s-a tradus ediția românească de la 1914.
Textul critic — reprezentat azi de ediții ca Nestle-Aland sau SBLGNT — cântărește manuscrisele după vechime și după felul în care se înrudesc, nu după număr. Fiindcă manuscrisele cele mai vechi sunt mai scurte în unele locuri, textul critic iese mai scurt.
Greaca pe care o arătăm noi, în cititor, e cea critică — fiindcă e singura disponibilă liber și cu analiză gramaticală pe fiecare cuvânt. De aceea, acolo unde ediția 1914 are un verset pe care textul critic nu-l are, locul rămâne gol și spunem de ce.
Cele 33 de versete
Nu sunt împrăștiate la întâmplare. Aproape toate sunt cazuri cunoscute, discutate în orice introducere în Noul Testament.
| Cartea | Versetele |
|---|---|
| Matei | 17, 21 · 18, 11 · 23, 14 |
| Marcu | 7, 16 · 9, 44 · 9, 46 · 11, 26 · 15, 28 |
| Luca | 17, 36 · 23, 17 |
| Ioan | 5, 4 · 7, 53 · 8, 1–11 |
| Faptele Apostolilor | 3, 27 · 8, 37 · 15, 34 · 19, 41 · 24, 7 · 28, 29 |
| Romani | 16, 25–27 |
| 2 Corinteni | 13, 14 |
Legăturile duc la textul românesc al locului, în cititor.
Trei dintre ele merită știute
Ioan 7, 53 – 8, 11 e cel mai cunoscut: femeia prinsă în preacurvie și cuvântul „cine dintre voi este fără de păcat, cel dintâi să arunce piatra”. Lipsește din manuscrisele grecești cele mai vechi și apare, în câteva, în alte locuri — după Ioan 21 sau chiar în Luca. Faptul că a circulat nu e pus la îndoială de nimeni; locul lui în text, da. Textul, în ediția 1914.
Ioan 5, 4 explică de ce aștepta mulțimea la scăldătoarea Vitezda: îngerul care se pogora și tulbura apa. Fără versetul acesta, versetul 7 — „n-am om, ca să mă arunce în scăldătoare când se turbură apa” — rămâne fără temei în text. Vezi locul.
Faptele 8, 37 e mărturisirea famenului etiopian înainte de botez: „cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”. Lipsind, botezul urmează direct după întrebarea lui „ce mă oprește să mă botez?”. Vezi locul.
Ce înseamnă asta pentru cititor
Nu înseamnă că ediția din 1914 „adaugă” ceva. Înseamnă că traduce dintr-o altă formă a textului grecesc decât cea pe care o preferă edițiile critice de azi — una la fel de reală, păstrată în cele mai multe manuscrise și citită în biserici veacuri la rând.
Deosebirea nu atinge nimic din ce crede Biserica. Niciunul dintre cele 33 de versete nu e singurul temei al vreunei învățături. Ce se schimbă e întinderea textului, nu cuprinsul lui.
Același lucru se petrece și la Vechiul Testament, pe altă cale: acolo ediția 1914 urmează Septuaginta, iar edițiile protestante textul ebraic — de unde vin și cele două numerotări ale psalmilor.
Întrebări frecvente
De ce lipsesc unele versete din Bibliile moderne?
Fiindcă traduc din textul critic, care cântărește manuscrisele după vechime, nu după număr, iar manuscrisele cele mai vechi sunt în acele locuri mai scurte. Edițiile care urmează textul bizantin, cum e cea românească de la 1914, le au.
Care text e cel corect?
Întrebarea nu are un răspuns pe care să cadă toți de acord, și e o dezbatere veche de două sute de ani. Textul critic se reazemă pe manuscrise mai vechi; cel bizantin, pe o tradiție de copiere neîntreruptă și pe folosirea în slujbă. Ce se poate spune fără teamă e că deosebirile nu ating învățătura.
Ce text grecesc arată acest site?
SBLGNT, o ediție critică, în varianta cu analiză morfologică — fiecare cuvânt are lema și forma gramaticală. E singura disponibilă liber în felul acesta. Acolo unde ediția 1914 are un verset pe care textul critic nu-l are, o spunem în dreptul lui.
Surse
- SBLGNT — The Greek New Testament: SBL Edition
- MorphGNT — analiza morfologică a SBLGNT
- Biblia sinodală, București 1914