Ediția sinodală, București 1914

Luca 23

Iisus înaintea lui Pilat și a lui Irod. Răstignirea și tâlharul pocăit. Îngroparea lui Iisus.

  1. Și sculându-se toată mulțimea lor, l-au dus pre el la Pilat. Mat. 27, 2 Marcu 15, 1 Ioan 18, 28
  2. Și au început a’l pârî pre el, zicând: pre acesta l-am aflat răzvrătind neamul și oprind a dà dajdie Chesarului, zicând că este el Hristos Împărat. Lucà 20, 25
  3. Iar Pilat l-a întrebat pre el, zicând: tu ești împăratul Iudeilor? Iar el răspunzând, au zis lui: tu zici.
  4. Iar Pilat a zis către Arhierei și către norod: nici o vină nu aflu în omul acesta.
  5. Iar ei se întăriau, zicând că întărâtă norodul, învățând preste toată Iudeea, începând din Galileea până aici.
  6. Iar Pilat auzind de Galileea, a întrebat: au Galileean este omul?
  7. Și înțelegând că din ținutul lui Irod este, l-a trimis pre el la Irod, fiind și el în Ierusalim într’acele zile. Lucà 3, 1
  8. Iar Irod văzând pre Iisus, s’a bucurat foarte; că dorià de multă vreme să’l vază pre el, pentrucă auzià multe de el; și nădăjduià să vază vreun semn făcându-se de el. Lucà 9, 9 Mat. 14, 1
  9. Și l-a întrebat pre el cu cuvinte multe; iar el nimic nu i-au răspuns lui.
  10. Și stau Arhiereii și Cărturarii cu deadinsul pârându’l pre el.
  11. Iar Irod împreună cu ostașii săi batjocorindu’l și râzându’și de el, l-a îmbrăcat într’un veșmânt luminat, și l-a trimis iarăș la Pilat.
  12. Și s’au făcut prieteni Pilat și Irod într’aceiași zi unul cu altul; că mai înainte erau învrăjbiți între dânșii.
  13. Iar Pilat chemând pre Arhierei și pre boieri și pre norod,
  14. A zis către ei: mi-ați adus pre omul acesta, ca pre cela ce răzvrătește norodul; și iată, eu înaintea voastră întrebându’l, nici o vină n’am aflat în omul acesta de care pârâți pre el; Mat. 27, 33 Ioan 18, 38
  15. Ci nici Irod, că v’am trimis pre voi la el; și iată, nici un lucru vrednic de moarte este făcut de dânsul.
  16. Deci certându’l, îl voiu slobozì.
  17. Și nevoie aveà să le sloboziască lor la praznic un vinovat. Mat. 27, 15
  18. Și a strigat toată mulțimea, zicând: ia’l pre acesta și ne slobozește nouă pre Varavà;
  19. Care, pentru o zarvă oarecare și ucidere ce se făcuse în cetate, erà aruncat în temniță.
  20. Și iarăș Pilat a grăit către ei, vrând să sloboziască pre Iisus.
  21. Iar ei strigau zicând: răstignește’l, răstignește’l pre el.
  22. Iar el a treia oară a zis către ei: dar ce rău a făcut acesta? Nici o vină de moarte n’am aflat întru el; deci certându’l pre el, îl voiu slobozì.
  23. Iar ei stau cu glasuri mari, cerându’l pre el să se răstignească. Și se întăriau glasurile lor și ale Arhiereilor. Ioan 19, 12
  24. Deci Pilat a judecat să se facă cererea lor.
  25. Și a slobozit lor pre cel aruncat în temniță pentru zarva și uciderea, pre care îl cereau ei; iar pre Iisus l-a dat după voea lor.
  26. Și când îl duceau pre el, prinzând pre un Simon, Chirinean, ce venià din țarină, au pus pre el crucea, ca să o ducă după Iisus. Mat. 27, 32 Marcu 15, 21 Ioan 19, 17
  27. Și mergeà după el mulțime multă de norod și de muieri, carii plângeau și se tânguiau pentru dânsul.
  28. Și întorcându-se către ele Iisus, au zis: fiicele Ierusalimului, nu mă plângeți pre mine, ci pre voi vă plângeți și pre fiii voștri.
  29. Că iată vin zile, în care vor zice, fericite sunt cele sterpe, și pântecele care n’au născut, și țâțele care n’au aplecat.
  30. Atunci vor începe a zice munților: cădeți preste noi; și dealurilor: acoperiți-ne pre noi. Is. 2, 19 Osie 10, 8 Apoc. 6, 16 9, 6
  31. Că de fac acestea în lemnul cel verde, dar în cel uscat ce va fi? Pilde 11, 31 1 Petr. 4, 18
  32. Și duceau împreună cu el, și alți doi făcători de rele, să’i piarză. Is. 53, 12 Ioan 19, 18
  33. Și dacă au venit la locul ce se chiamă al Căpățânei, acolo l-au răstignit pre el, și pre făcătorii de rele, unul deadreapta și altul deastânga. Mat. 27, 33 Marcu 15, 22 Ioan 19, 17
  34. Iar Iisus ziceà: Părinte, iartă-le lor; că nu știu ce fac. Și împărțind hainele lui, au aruncat sorți. Mat. 5, 44 Ps. 21, 20
  35. Și stà norodul de privià. Și își băteau joc de dânsul și boierii împreună cu dânșii, zicând: pre alții au mântuit; mântuiască-se și pre sine, de este acesta, Hristosul, alesul lui Dumnezeu. Mat. 27, 39
  36. Și își făceau râs de dânsul și ostașii, apropiindu-se, și oțet aducându’i lui,
  37. Și zicând: de ești tu împăratul Iudeilor, mântuește-te pre tine însuți.
  38. Și erà și scrisoare scrisă deasupra lui cu slove Elinești și Râmlinești și Evreești, acesta este împăratul Iudeilor. Mat. 27, 37
  39. Iar unul din tâlharii cei răstigniți îl hulià pre dânsul, zicând: de ești tu Hristosul, mântuește-te pre tine și pre noi.
  40. Iar răspunzând celalt îl certà pre el, zicând: nu te temi tu de Dumnezeu, că într’aceeași osândă ești?
  41. Și noi după dreptate; că cele vrednice după faptele noastre luăm; iar acesta nici un rău n’a făcut.
  42. Și ziceà lui Iisus: pomenește-mă, Doamne, când vei venì întru împărăția ta. Mat. 16, 28
  43. Și au zis Iisus lui: amin zic ție: astăzi împreună cu mine vei fi în raiu.
  44. Și erà ca la al șaselea ceas, și întuneric s’a făcut preste tot pământul până la al nouălea ceas. Mat. 27, 46 Marcu 15, 33
  45. Și s’a întunecat soarele, și s’a rupt catapeteasma bisericei prin mijloc.
  46. Și strigând cu glas mare Iisus, au zis: Părinte, în mâinile tale încredințez duhul meu; și acestea zicând, și-au dat duhul. Mat. 27, 54 Ps. 30, 5 Fapt. 7, 60
  47. Iar văzând sutașul ceeace se făcuse, a slăvit pre Dumnezeu, zicând: cu adevărat, omul acesta drept a fost.
  48. Și tot norodul ce venise împreună la priveala aceea, văzând cele ce se făcuseră, bătându’și piepturile lor, se întorceau.
  49. Și stau toți cunoscuții lui de departe, și femeile care veniseră după el din Galileea, privind acestea.
  50. Și iată, un bărbat anume Iosif din Arimatea, oraș al Iudeilor, sfetnic fiind; bărbat bun și drept. Mat. 27, 57 Marc. 15, 42 Ioan 19, 38
  51. (Acesta nu se însoțise la sfatul și fapta lor); care și el așteptà împărăția lui Dumnezeu.
  52. Acesta venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
  53. Și pogorându’l pre el, l-a înfășurat în giulgiu, și l-a pus în mormânt ce erà săpat în piatră, întru care nu fusese pus niciodată nimeni.
  54. Și ziua erà vineri, și se luminà spre sâmbătă. Mat. 27, 62
  55. Și mergând după el și femeile care veniseră cu dânsul din Galileea, au văzut mormântul, și cum s’a pus trupul lui.
  56. Și întorcându-se, au gătit mirezme și miruri; și sâmbătă s’au odihnit după poruncă. Eșire 20, 10

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.