Ediția sinodală, București 1914

Evrei 10

Jertfa Noului Testament șterge toate păcatele și covârșește fără asemănare pre cea a Vechiului Testament, care nu le puteà curăți. Îndemnare spre fapte bune dela frica judecăței ce va să fie. Începutul aduce sfârșit bun.

  1. Pentrucă legea având umbra bunătăților celor viitoare, iar nu însuș chipul lucrurilor, cu aceleași jertfe care în fiecare an aduc pururea, niciodată nu poate pre cei ce vin să’i facă desăvârșit. Σκιὰν γὰρ ἔχων ὁ νόμος τῶν μελλόντων ἀγαθῶν, οὐκ αὐτὴν τὴν εἰκόνα τῶν πραγμάτων, κατ’ ἐνιαυτὸν ταῖς αὐταῖς θυσίαις ἃς προσφέρουσιν εἰς τὸ διηνεκὲς οὐδέποτε ⸀δύναται τοὺς προσερχομένους τελειῶσαι· Col. 2, 17
  2. De vreme ce ar fi încetat a se aduce, pentrucă n’ar mai avea nici o știință de păcate cei ce slujesc, odată fiind curățiți. ἐπεὶ οὐκ ἂν ἐπαύσαντο προσφερόμεναι, διὰ τὸ μηδεμίαν ἔχειν ἔτι συνείδησιν ἁμαρτιῶν τοὺς λατρεύοντας ἅπαξ ⸀κεκαθαρισμένους;
  3. Ci întru dânsele pomenire de păcate în fiecare an se face. ἀλλ’ ἐν αὐταῖς ἀνάμνησις ἁμαρτιῶν κατ’ ἐνιαυτόν, Lev. 16, 21
  4. Că cu neputință este sânge de tauri și de țapi să ridice păcatele. ἀδύνατον γὰρ αἷμα ταύρων καὶ τράγων ἀφαιρεῖν ἁμαρτίας. Ps. 49, 14
  5. Pentru aceea intrând în lume, zice: jertfa și prinosul n’ai voit, iar trupul mi-ai săvârșit; διὸ εἰσερχόμενος εἰς τὸν κόσμον λέγει· Θυσίαν καὶ προσφορὰν οὐκ ἠθέλησας, σῶμα δὲ κατηρτίσω μοι· Ps. 39, 9
  6. Arderile de tot și pentru păcat n’ai voit. ὁλοκαυτώματα καὶ περὶ ἁμαρτίας οὐκ εὐδόκησας.
  7. Atunci am zis: iată viu (în capul cărței scris este pentru mine), ca să fac voea ta Dumnezeule. τότε εἶπον· Ἰδοὺ ἥκω, ἐν κεφαλίδι βιβλίου γέγραπται περὶ ἐμοῦ, τοῦ ποιῆσαι, ὁ θεός, τὸ θέλημά σου.
  8. Mai sus zicând: jertfa și prinosul și arderile de tot și pentru păcat n’ai voit, nici ai poftit; care se duc după lege; ἀνώτερον λέγων ὅτι ⸂Θυσίας καὶ προσφορὰς⸃ καὶ ὁλοκαυτώματα καὶ περὶ ἁμαρτίας οὐκ ἠθέλησας οὐδὲ εὐδόκησας, αἵτινες κατὰ ⸀νόμον προσφέρονται,
  9. Atunci au zis: iată viu ca să fac voea ta Dumnezeule. El ridică pre cea dintâiu, ca să pue pre cea de a doua. τότε εἴρηκεν· Ἰδοὺ ἥκω τοῦ ⸀ποιῆσαι τὸ θέλημά σου· ἀναιρεῖ τὸ πρῶτον ἵνα τὸ δεύτερον στήσῃ.
  10. Întru care voie suntem sfințiți prin jertfirea trupului lui Iisus Hristos odată. ἐν ᾧ θελήματι ἡγιασμένοι ⸀ἐσμὲν διὰ τῆς προσφορᾶς τοῦ σώματος Ἰησοῦ Χριστοῦ ἐφάπαξ.
  11. Și tot preotul stă în toate zilele slujind și aceleași jertfe de multe ori aducând, care niciodată nu pot să curățească păcatele; Καὶ πᾶς μὲν ἱερεὺς ἕστηκεν καθ’ ἡμέραν λειτουργῶν καὶ τὰς αὐτὰς πολλάκις προσφέρων θυσίας, αἵτινες οὐδέποτε δύνανται περιελεῖν ἁμαρτίας.
  12. Iar acesta o jertfă aducând pentru păcate pururea, au șezut deadreapta lui Dumnezeu; ⸀οὗτος δὲ μίαν ὑπὲρ ἁμαρτιῶν προσενέγκας θυσίαν εἰς τὸ διηνεκὲς ἐκάθισεν ἐν δεξιᾷ τοῦ θεοῦ, Evr. 7, 27 9, 12 12, 2
  13. De aceea așteptând până se vor pune vrăjmașii lui așternut picioarelor lui. τὸ λοιπὸν ἐκδεχόμενος ἕως τεθῶσιν οἱ ἐχθροὶ αὐτοῦ ὑποπόδιον τῶν ποδῶν αὐτοῦ,
  14. Că cu o jertfă au săvârșit pururea pre cei ce se sfințesc. μιᾷ γὰρ προσφορᾷ τετελείωκεν εἰς τὸ διηνεκὲς τοὺς ἁγιαζομένους.
  15. Și ne mărturisește nouă și Duhul cel Sfânt, că după ce au zis mai înainte: μαρτυρεῖ δὲ ἡμῖν καὶ τὸ πνεῦμα τὸ ἅγιον, μετὰ γὰρ τὸ ⸀εἰρηκέναι·
  16. Acesta este așezământul de lege care voiu face cu dânșii după zilele acelea, zice Domnul: dând legile mele în inimele lor, și în cugetele lor le voiu scrie pre ele. Αὕτη ἡ διαθήκη ἣν διαθήσομαι πρὸς αὐτοὺς μετὰ τὰς ἡμέρας ἐκείνας, λέγει κύριος, διδοὺς νόμους μου ἐπὶ καρδίας αὐτῶν, καὶ ἐπὶ ⸂τὴν διάνοιαν⸃ αὐτῶν ἐπιγράψω αὐτούς, Evr. 8, 10 Ier. 31, 33 Rom. 11, 27
  17. Apoi zice: și păcatele lor și fărădelegile lor nu le voiu mai pomenì. ⸀καὶ τῶν ἁμαρτιῶν αὐτῶν καὶ τῶν ἀνομιῶν αὐτῶν οὐ μὴ ⸀μνησθήσομαι ἔτι· Ier. 31, 34
  18. Iar unde este iertare acestora, nu mai este jertfă pentru păcate. ὅπου δὲ ἄφεσις τούτων, οὐκέτι προσφορὰ περὶ ἁμαρτίας.
  19. 19 Drept aceea fraților, având îndrăsneală a intrà întru cele sfinte prin sângele lui Iisus, Ἔχοντες οὖν, ἀδελφοί, παρρησίαν εἰς τὴν εἴσοδον τῶν ἁγίων ἐν τῷ αἵματι Ἰησοῦ, Ioan 14, 6 Efes. 3, 12
  20. Pre cale nouă și vie, care o au înnoit nouă, prin catapeteazmă, adică prin trupul său; ἣν ἐνεκαίνισεν ἡμῖν ὁδὸν πρόσφατον καὶ ζῶσαν διὰ τοῦ καταπετάσματος, τοῦτ’ ἔστιν τῆς σαρκὸς αὐτοῦ, Evr. 9, 8
  21. Și având preot mare preste casa lui Dumnezeu; καὶ ἱερέα μέγαν ἐπὶ τὸν οἶκον τοῦ θεοῦ,
  22. Să ne apropiem cu adevărată inimă întru deplină credință, fiind stropiți la inimi de știință rea, și spălați la trup cu apă curată. προσερχώμεθα μετὰ ἀληθινῆς καρδίας ἐν πληροφορίᾳ πίστεως, ῥεραντισμένοι τὰς καρδίας ἀπὸ συνειδήσεως πονηρᾶς καὶ λελουσμένοι τὸ σῶμα ὕδατι καθαρῷ· Evr. 4, 16
  23. Să ținem mărturisirea nădejdei nesmintită; (pentrucă credincios este cel ce au făgăduit); κατέχωμεν τὴν ὁμολογίαν τῆς ἐλπίδος ἀκλινῆ, πιστὸς γὰρ ὁ ἐπαγγειλάμενος·
  24. Și să cunoaștem unul pre altul spre îndemnarea dragostei și a faptelor bune; καὶ κατανοῶμεν ἀλλήλους εἰς παροξυσμὸν ἀγάπης καὶ καλῶν ἔργων, Marcu 12, 31
  25. Nepărăsind adunarea noastră, precum au unii obicei; ci îndemnând unul pre altul; și cu atâta mai mult, cu cât vedeți apropiindu-se ziua. μὴ ἐγκαταλείποντες τὴν ἐπισυναγωγὴν ἑαυτῶν, καθὼς ἔθος τισίν, ἀλλὰ παρακαλοῦντες, καὶ τοσούτῳ μᾶλλον ὅσῳ βλέπετε ἐγγίζουσαν τὴν ἡμέραν. 1 Cor. 10, 11 Evr. 6, 4
  26. Că păcătuind noi de bunăvoie după ce am luat cunoștința adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, Ἑκουσίως γὰρ ἁμαρτανόντων ἡμῶν μετὰ τὸ λαβεῖν τὴν ἐπίγνωσιν τῆς ἀληθείας, οὐκέτι περὶ ἁμαρτιῶν ἀπολείπεται θυσία,
  27. Ci o așteptare oarecare înfricoșată a judecăței și iuțimea focului, care va să mănânce pre cei protivnici. φοβερὰ δέ τις ἐκδοχὴ κρίσεως καὶ πυρὸς ζῆλος ἐσθίειν μέλλοντος τοὺς ὑπεναντίους. Sof. 1, 18
  28. Lepădând cinevà legea lui Moisì fără de milă prin doi sau trei martori moare; ἀθετήσας τις νόμον Μωϋσέως χωρὶς οἰκτιρμῶν ἐπὶ δυσὶν ἢ τρισὶν μάρτυσιν ἀποθνῄσκει· Ioan 8, 17
  29. Cât de mai amară muncă, socotiți, va luà cel ce a călcat pre Fiul lui Dumnezeu, și a socotit a fi de obște sângele legei, cu care s’a sfințit și a ocărît Duhul darului? πόσῳ δοκεῖτε χείρονος ἀξιωθήσεται τιμωρίας ὁ τὸν υἱὸν τοῦ θεοῦ καταπατήσας, καὶ τὸ αἷμα τῆς διαθήκης κοινὸν ἡγησάμενος ἐν ᾧ ἡγιάσθη, καὶ τὸ πνεῦμα τῆς χάριτος ἐνυβρίσας. Evr. 2, 3 1 Cor. 11, 29
  30. Că știm pre cel ce au zis: a mea este răsplătirea, eu voiu răsplătì, zice Domnul. Și iarăș. Domnul va judecà pre norodul său. οἴδαμεν γὰρ τὸν εἰπόντα· Ἐμοὶ ἐκδίκησις, ἐγὼ ⸀ἀνταποδώσω· καὶ πάλιν· ⸂Κρινεῖ κύριος⸃ τὸν λαὸν αὐτοῦ. Rom. 12, 19
  31. Înfricoșat lucru este a cădeà în mâinile Dumnezeului celui viu. φοβερὸν τὸ ἐμπεσεῖν εἰς χεῖρας θεοῦ ζῶντος.
  32. Iar aduceți-vă aminte de zilele cele mai dinainte, întru care luminându-vă, multă luptă de patimi ați suferit. Ἀναμιμνῄσκεσθε δὲ τὰς πρότερον ἡμέρας, ἐν αἷς φωτισθέντες πολλὴν ἄθλησιν ὑπεμείνατε παθημάτων, Fil. 1, 29
  33. Deoparte cu ocări și cu necazuri priveală făcându-vă, iar de altă parte, părtași făcându-vă celor ce viețuesc așà. τοῦτο μὲν ὀνειδισμοῖς τε καὶ θλίψεσιν θεατριζόμενοι, τοῦτο δὲ κοινωνοὶ τῶν οὕτως ἀναστρεφομένων γενηθέντες·
  34. Pentrucă ați și pătimit împreună cu legăturile mele și jefuirea de averile voastre cu bucurie ați primit, știind că aveți voi avuție în ceruri mai bună și stătătoare. καὶ γὰρ τοῖς ⸀δεσμίοις συνεπαθήσατε, καὶ τὴν ἁρπαγὴν τῶν ὑπαρχόντων ὑμῶν μετὰ χαρᾶς προσεδέξασθε, γινώσκοντες ἔχειν ⸀ἑαυτοὺς κρείττονα ⸀ὕπαρξιν καὶ μένουσαν. Mat. 6, 20
  35. Nu lepădați dar îndrăzneala voastră, care are mare răsplătire. μὴ ἀποβάλητε οὖν τὴν παρρησίαν ὑμῶν, ἥτις ἔχει ⸂μεγάλην μισθαποδοσίαν⸃, Evr. 11, 26
  36. Că aveți trebuință de răbdare, ca voea lui Dumnezeu făcând, să luați făgăduința. ὑπομονῆς γὰρ ἔχετε χρείαν ἵνα τὸ θέλημα τοῦ θεοῦ ποιήσαντες κομίσησθε τὴν ἐπαγγελίαν·
  37. Că încă puțin oarece cel ce este să vie va venì, și nu va zăbovì. ἔτι γὰρ μικρὸν ὅσον ὅσον, ὁ ἐρχόμενος ἥξει καὶ οὐ χρονίσει· Agheu 2, 7 1 Petru 1, 6
  38. Iar dreptul din credință va fi viu; și de se va îndoì cinevà, nu va binevoì sufletul meu întru dânsul. ὁ δὲ δίκαιός ⸀μου ἐκ πίστεως ζήσεται, καὶ ἐὰν ὑποστείληται, οὐκ εὐδοκεῖ ἡ ψυχή μου ἐν αὐτῷ. Rom. 1, 17
  39. Iar noi nu suntem ai îndoirei spre pieire, ci ai credinței spre câștigarea sufletului. ἡμεῖς δὲ οὐκ ἐσμὲν ὑποστολῆς εἰς ἀπώλειαν, ἀλλὰ πίστεως εἰς περιποίησιν ψυχῆς.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.