Ediția sinodală, București 1914

1 Petru 3

Buna înțelegere și cuvioșie între soți. Suferirea cu blândețe către toți.

  1. Așijderea și femeile, plecându-vă bărbaților voștri, că deșì nu se pleacă oarecarii cuvântului, prin vieața femeilor fără de cuvânt să se dobândească; Efes. 5, 22 Col. 3, 18
  2. Văzând vieața voastră cea dimpreună curată întru frică.
  3. A căror podoabă să fie nu cea din afară a împletirei părului și a înfășurăturei aurului, sau a îmbrăcămintei hainelor; 1 Tim. 2, 9
  4. Ci omul cei ascuns al inimei întru nestricăciunea duhului celui blând și lin, care este înaintea lui Dumnezeu de mult preț. Efes. 3, 16
  5. Că așà odinioară și sfintele femei, care nădăjduiau întru Dumnezeu, se împodobiau pre sine, plecându-se bărbaților lor.
  6. Precum Sarra ascultà pre Avraam, domn pre acela chemându’l; căreea v’ați făcut fiice, făcând bine, și netemându-vă de nici o frică. Fac. 18, 12
  7. Bărbații așijderea împreună lăcuind cu femeile lor cu cunoștință, ca unui vas mai slab celui femeesc dându-le cinste, ca și celor împreună moștenitoare darului vieței; ca să nu se curmeze rugăciunile voastre. Efes. 5, 25 1 Cor. 7, 5 Col. 3, 19
  8. Iar la sfârșit, toți să fiți cu un gând, milostivi, iubitori de frați, îndurători, blânzi, smeriți; Fil. 3, 16
  9. Nerăsplătind rău pentru rău, sau ocară pentru ocară; ci împrotivă binecuvântând; știind că spre aceasta sunteți chemați, ca să moșteniți blagosloveniea. Rom. 12, 17 1 Tes. 5, 15
  10. Că cela ce voește să iubească vieața și să vază zile bune, să’și oprească limba sa dela rău, și buzele sale ca să nu grăiască vicleșug; Ps. 33, 13 Iac. 1, 26
  11. Să se depărteze dela rău, și să facă bine; să caute pacea și s’o urmeze pre ea. Is. 1, 16 Evr. 12, 14
  12. Pentrucă ochii Domnului sunt spre cei drepți, și urechile lui spre rugăciunea lor, iar fața Domnului asupra celor ce fac rele.
  13. Și cine este cel ce va face vouă rău, de veți fi următori binelui?
  14. Că de și veți pătimì pentru dreptate, fericiți veți fi, iar de îngrozirea lor să nu vă temeți, nici să vă turburați; 1 Petr. 2, 20 4, 14
  15. Ci pre Domnul Dumnezeu să’l sfințiți întru inimele voastre, și să fiți gata pururea spre răspuns la tot cel ce vă întreabă pre voi cuvânt pentru nădejdea cea întru voi, însă cu blândețe și cu frică. Is. 8, 13
  16. Având știință bună; ca întru ceia ce vă clevetesc pre voi, ca pre niște făcători de rău, să se rușineze cei ce grăesc de rău vieața voastră cea bună întru Hristos. 1 Petr. 2, 12
  17. Că mai bine este făcând cele bune, de este așà voea lui Dumnezeu, a pătimì, decât făcând cele rele. 1 Petr. 2, 20
  18. Pentrucă și Hristos odată pentru păcate au pătimit, cel drept pentru cei nedrepți, ca pre noi să ne aducă la Dumnezeu, omorându-se cu trupul și înviind cu Duhul. 1 Petr. 2, 21 4, 1 Rom. 5, 6 1 Tim. 3, 16 Evr. 9, 28
  19. Întru care și duhurilor ce erau în temniță pogorându-se, au propoveduit; 1 Petr. 4, 6 Efes. 4, 9
  20. Celor ce fuseseră odinioară necredincioase, când așteptau îndelungă răbdarea lui Dumnezeu în zilele lui Noe, făcându-se corabia, întru care puține, adică opt suflete s’au mântuit de apă. Mat. 24, 37 Fac. 7, 13
  21. A căreia lucrul cel închipuit, botezul și pre noi ne mântuește, (nu lepădarea spurcăciunei celei trupești, ci întrebarea științei celei bune către Dumnezeu), prin învierea lui Iisus Hristos; Efes. 5, 26 A 2 Lege 26, 17
  22. Care este deadreapta lui Dumnezeu, după ce s’au suit la cer; plecându-se lui îngerii și stăpânirile și puterile. Ps. 109, 1 Efes. 1, 20 Evr. 12, 2

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.