Ediția sinodală, București 1914

1 Petru 3

Buna înțelegere și cuvioșie între soți. Suferirea cu blândețe către toți.

  1. Așijderea și femeile, plecându-vă bărbaților voștri, că deșì nu se pleacă oarecarii cuvântului, prin vieața femeilor fără de cuvânt să se dobândească; ⸀Ὁμοίως γυναῖκες ὑποτασσόμεναι τοῖς ἰδίοις ἀνδράσιν, ἵνα ⸀καὶ εἴ τινες ἀπειθοῦσιν τῷ λόγῳ διὰ τῆς τῶν γυναικῶν ἀναστροφῆς ἄνευ λόγου κερδηθήσονται Efes. 5, 22 Col. 3, 18
  2. Văzând vieața voastră cea dimpreună curată întru frică. ἐποπτεύσαντες τὴν ἐν φόβῳ ἁγνὴν ἀναστροφὴν ὑμῶν.
  3. A căror podoabă să fie nu cea din afară a împletirei părului și a înfășurăturei aurului, sau a îmbrăcămintei hainelor; ὧν ἔστω οὐχ ὁ ἔξωθεν ἐμπλοκῆς τριχῶν καὶ περιθέσεως χρυσίων ἢ ἐνδύσεως ἱματίων κόσμος, 1 Tim. 2, 9
  4. Ci omul cei ascuns al inimei întru nestricăciunea duhului celui blând și lin, care este înaintea lui Dumnezeu de mult preț. ἀλλ’ ὁ κρυπτὸς τῆς καρδίας ἄνθρωπος ἐν τῷ ἀφθάρτῳ τοῦ ⸂πραέως καὶ ἡσυχίου⸃ πνεύματος, ὅ ἐστιν ἐνώπιον τοῦ θεοῦ πολυτελές. Efes. 3, 16
  5. Că așà odinioară și sfintele femei, care nădăjduiau întru Dumnezeu, se împodobiau pre sine, plecându-se bărbaților lor. οὕτως γάρ ποτε καὶ αἱ ἅγιαι γυναῖκες αἱ ἐλπίζουσαι ⸀εἰς θεὸν ἐκόσμουν ἑαυτάς, ὑποτασσόμεναι τοῖς ἰδίοις ἀνδράσιν,
  6. Precum Sarra ascultà pre Avraam, domn pre acela chemându’l; căreea v’ați făcut fiice, făcând bine, și netemându-vă de nici o frică. ὡς Σάρρα ⸀ὑπήκουσεν τῷ Ἀβραάμ, κύριον αὐτὸν καλοῦσα· ἧς ἐγενήθητε τέκνα ἀγαθοποιοῦσαι καὶ μὴ φοβούμεναι μηδεμίαν πτόησιν. Fac. 18, 12
  7. Bărbații așijderea împreună lăcuind cu femeile lor cu cunoștință, ca unui vas mai slab celui femeesc dându-le cinste, ca și celor împreună moștenitoare darului vieței; ca să nu se curmeze rugăciunile voastre. Οἱ ἄνδρες ὁμοίως συνοικοῦντες κατὰ γνῶσιν, ὡς ἀσθενεστέρῳ σκεύει τῷ γυναικείῳ ἀπονέμοντες τιμήν, ὡς καὶ ⸀συγκληρονόμοις χάριτος ζωῆς, εἰς τὸ μὴ ἐγκόπτεσθαι τὰς προσευχὰς ὑμῶν. Efes. 5, 25 1 Cor. 7, 5 Col. 3, 19
  8. Iar la sfârșit, toți să fiți cu un gând, milostivi, iubitori de frați, îndurători, blânzi, smeriți; Τὸ δὲ τέλος πάντες ὁμόφρονες, συμπαθεῖς, φιλάδελφοι, εὔσπλαγχνοι, ⸀ταπεινόφρονες, Fil. 3, 16
  9. Nerăsplătind rău pentru rău, sau ocară pentru ocară; ci împrotivă binecuvântând; știind că spre aceasta sunteți chemați, ca să moșteniți blagosloveniea. μὴ ἀποδιδόντες κακὸν ἀντὶ κακοῦ ἢ λοιδορίαν ἀντὶ λοιδορίας τοὐναντίον δὲ ⸀εὐλογοῦντες, ὅτι εἰς τοῦτο ἐκλήθητε ἵνα εὐλογίαν κληρονομήσητε. Rom. 12, 17 1 Tes. 5, 15
  10. Că cela ce voește să iubească vieața și să vază zile bune, să’și oprească limba sa dela rău, și buzele sale ca să nu grăiască vicleșug; ὁ γὰρ θέλων ζωὴν ἀγαπᾶν καὶ ἰδεῖν ἡμέρας ἀγαθὰς παυσάτω τὴν ⸀γλῶσσαν ἀπὸ κακοῦ καὶ ⸀χείλη τοῦ μὴ λαλῆσαι δόλον, Ps. 33, 13 Iac. 1, 26
  11. Să se depărteze dela rău, și să facă bine; să caute pacea și s’o urmeze pre ea. ἐκκλινάτω ⸀δὲ ἀπὸ κακοῦ καὶ ποιησάτω ἀγαθόν, ζητησάτω εἰρήνην καὶ διωξάτω αὐτήν· Is. 1, 16 Evr. 12, 14
  12. Pentrucă ochii Domnului sunt spre cei drepți, și urechile lui spre rugăciunea lor, iar fața Domnului asupra celor ce fac rele. ὅτι ὀφθαλμοὶ κυρίου ἐπὶ δικαίους καὶ ὦτα αὐτοῦ εἰς δέησιν αὐτῶν, πρόσωπον δὲ κυρίου ἐπὶ ποιοῦντας κακά.
  13. Și cine este cel ce va face vouă rău, de veți fi următori binelui? Καὶ τίς ὁ κακώσων ὑμᾶς ἐὰν τοῦ ἀγαθοῦ ⸀ζηλωταὶ γένησθε;
  14. Că de și veți pătimì pentru dreptate, fericiți veți fi, iar de îngrozirea lor să nu vă temeți, nici să vă turburați; ἀλλ’ εἰ καὶ πάσχοιτε διὰ δικαιοσύνην, μακάριοι. τὸν δὲ φόβον αὐτῶν μὴ φοβηθῆτε μηδὲ ταραχθῆτε, 1 Petr. 2, 20 4, 14
  15. Ci pre Domnul Dumnezeu să’l sfințiți întru inimele voastre, și să fiți gata pururea spre răspuns la tot cel ce vă întreabă pre voi cuvânt pentru nădejdea cea întru voi, însă cu blândețe și cu frică. κύριον δὲ τὸν ⸀Χριστὸν ἁγιάσατε ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν, ⸀ἕτοιμοι ἀεὶ πρὸς ἀπολογίαν παντὶ τῷ αἰτοῦντι ὑμᾶς λόγον περὶ τῆς ἐν ὑμῖν ἐλπίδος, Is. 8, 13
  16. Având știință bună; ca întru ceia ce vă clevetesc pre voi, ca pre niște făcători de rău, să se rușineze cei ce grăesc de rău vieața voastră cea bună întru Hristos. ⸀ἀλλὰ μετὰ πραΰτητος καὶ φόβου, συνείδησιν ἔχοντες ἀγαθήν, ἵνα ἐν ᾧ ⸀καταλαλεῖσθε καταισχυνθῶσιν οἱ ἐπηρεάζοντες ὑμῶν τὴν ἀγαθὴν ἐν Χριστῷ ἀναστροφήν. 1 Petr. 2, 12
  17. Că mai bine este făcând cele bune, de este așà voea lui Dumnezeu, a pătimì, decât făcând cele rele. κρεῖττον γὰρ ἀγαθοποιοῦντας, εἰ θέλοι τὸ θέλημα τοῦ θεοῦ, πάσχειν ἢ κακοποιοῦντας. 1 Petr. 2, 20
  18. Pentrucă și Hristos odată pentru păcate au pătimit, cel drept pentru cei nedrepți, ca pre noi să ne aducă la Dumnezeu, omorându-se cu trupul și înviind cu Duhul. ὅτι καὶ Χριστὸς ἅπαξ περὶ ἁμαρτιῶν ⸀ἔπαθεν, δίκαιος ὑπὲρ ἀδίκων, ἵνα ⸀ὑμᾶς προσαγάγῃ τῷ θεῷ, θανατωθεὶς μὲν σαρκὶ ζῳοποιηθεὶς δὲ πνεύματι· 1 Petr. 2, 21 4, 1 Rom. 5, 6 1 Tim. 3, 16 Evr. 9, 28
  19. Întru care și duhurilor ce erau în temniță pogorându-se, au propoveduit; ἐν ᾧ καὶ τοῖς ἐν φυλακῇ πνεύμασιν πορευθεὶς ἐκήρυξεν, 1 Petr. 4, 6 Efes. 4, 9
  20. Celor ce fuseseră odinioară necredincioase, când așteptau îndelungă răbdarea lui Dumnezeu în zilele lui Noe, făcându-se corabia, întru care puține, adică opt suflete s’au mântuit de apă. ἀπειθήσασίν ποτε ὅτε ἀπεξεδέχετο ἡ τοῦ θεοῦ μακροθυμία ἐν ἡμέραις Νῶε κατασκευαζομένης κιβωτοῦ εἰς ἣν ⸀ὀλίγοι, τοῦτ’ ἔστιν ὀκτὼ ψυχαί, διεσώθησαν δι’ ὕδατος. Mat. 24, 37 Fac. 7, 13
  21. A căreia lucrul cel închipuit, botezul și pre noi ne mântuește, (nu lepădarea spurcăciunei celei trupești, ci întrebarea științei celei bune către Dumnezeu), prin învierea lui Iisus Hristos; ὃ ⸂καὶ ὑμᾶς ἀντίτυπον νῦν⸃ σῴζει βάπτισμα, οὐ σαρκὸς ἀπόθεσις ῥύπου ἀλλὰ συνειδήσεως ἀγαθῆς ἐπερώτημα εἰς θεόν, δι’ ἀναστάσεως Ἰησοῦ Χριστοῦ, Efes. 5, 26 A 2 Lege 26, 17
  22. Care este deadreapta lui Dumnezeu, după ce s’au suit la cer; plecându-se lui îngerii și stăpânirile și puterile. ὅς ἐστιν ἐν ⸀δεξιᾷ θεοῦ πορευθεὶς εἰς οὐρανὸν ὑποταγέντων αὐτῷ ἀγγέλων καὶ ἐξουσιῶν καὶ δυνάμεων. Ps. 109, 1 Efes. 1, 20 Evr. 12, 2

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.