Despre rânduiala lui Dumnezeu cea ascunsă, dar dreaptă, pentru nefericirea celor drepți și fericirea celor păcătoși.
- Pentruce vremile nu sunt ascunse de Domnul ca cei necredincioși să nu vază zilele Lui. Ps. 36, 1 2 34 35 36
- Hotarul au mutat, turma cu păstorul au jefuit. A 2 Lege 19, 14
- Asinul săracului au luat, și vaca văduvei o au zălogit.
- Abătut-au pre cei neputincioși dela calea cea dreaptă, și cei blânzi ai pământului împreună s’au ascuns. Pilde 28, 27 28
- Și au năvălit ca niște asini în țarină asupra mea, ieșind după obiceiul lor, luând fiecare pâine pentru fiii săi.
- Mai nainte de vreme au secerat țarina, nu a sa, cei neputincioși au lucrat viile celor necredincioși fără plată și fără mâncare.
- Și pre mulți goi i-au făcut să doarmă fără haine, și îmbrăcămintea sufletului lor o au luat. Lev. 19, 13
- De roua munților se umezesc; neavând acoperemânt, cu piatră s’au învelit.
- Răpit-au dela țâță pre cel sărman, și pre cel căzut l-au smerit.
- Și pre cei goi i-au adormit cu strâmbătate, și pâinea celor flămânzi au luat. Lev. 19, 13
- În strâmtori cu strâmbătate au pândit, și calea drepților n’au știut,
- Cari din cetate și din casele sale au fost scoși, și sufletul pruncilor au suspinat tare, și el pentru ce nu i-au cercetat pre aceștia cât au fost ei pre pământ?
- Pre pământ fiind ei, n’au cunoscut, nici au știut calea dreptății, nici pre cărările lor n’au umblat. Rom. 2, 4
- Și cunoscând lucrurile lor, datu-i-au pre ei întru întunerec, și noaptea va fì ca un fur.
- Și ochiul preacurvarului păzește întunerecul, zicând: nu mă va luà aminte ochii, și-și ascunde fața. Ps. 63, 5 Pilde 7, 7 8 9
- Săpat-a întru întunerec casă, ziua s’a ascuns pre sine, n’a cunoscut lumina. Ioan 3, 19 20
- Că dimineața lor umbră de moarte, că va cunoaște turburările umbrei morții.
- Mai ușor este decât fața apei, blesteme-se partea lor pre pământ, și să se vază oasele lor pre pământ uscate. Ps. 57, 7 ps. 10, 6
- Că din sânul săracilor au răpit.
- După aceea s’a pomenit păcatul lor, și ca o ceață de rouă nevăzută s’a făcut, să se deà lui după cum a lucrat, și să se zdrobească tot cel nedrept ca lemnul cel fără de vindecare.
- Că cei sterpe nu i-au făcut bine, și pre femeia săracă n’au miluit.
- Și cu mânie au surpat pre cei neputincioși, sculatu-s’au, dar nu va crede asupra vieții sale.
- Când se va bolnăvì, să nu nădăjduiască sănătate, ci va cădeà în boală.
- Că la mulți rău a făcut înălțarea lui, și s’au veștejit ca și nalba la arșiță, sau ca un spic uscat, care de sineș cade. Iov 22, 20
- Iar de nu este așà, cine este cel ce zice, că minciuni grăesc eu? Și va socotì întru nimic cuvintele mele.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.