Iov mărturisește curățenia cugetului său și se lasă la judecata lui Dumnezeu.
- Și răspunzând Iov, a zis:
- Știu că din mâna mea mustrarea mea este, și mâna lui s’a îngreuiat spre suspinul meu.
- Oare cine m’ar învățà, ca să-l aflu pre el, și să viu la sfârșit?
- Zice-voiu mie judecată, și gura mea voiu umpleà de mustrări.
- Și voiu cunoaște cuvintele, care mi le va grăì, și voiu simțì ce-mi va spune.
- Și de va venì asupra mea cu vîrtute multă, apoi cu puține nu mă va înfricoșà.
- Că la el este adevărul, și va scoate la sfârșit judecata mea.
- Că de voiu merge întâiu, nu mai sunt; iar de cele de pre urmă, ce știu?
- La stânga de va apucà, nu-l voiu prinde, de se va întoarce la dreapta, nu-l voiu vedeà.
- Că știe acum calea mea, alesu-m’au ca aurul. 1 Petr. 1, 7
- Și voiu merge întru poruncile lui, că am păzit căile lui, și nu mă voiu abate.
- Dela poruncile lui nu mă voiu depărtà și în sânul meu am ascuns graiurile lui.
- Iar de a judecat el așà, cine este care va stà lui împrotivă? Că ce au vrut el, au și făcut.
- Pentru aceea am năzuit la el, și dojenit fiind, m’am îngrijat de el.
- Pentru aceasta dela fața lui voiu grăbì, voiu socotì, și mă voiu înfricoșà de el.
- Și Domnul au muiat inima mea, și Atotțiitorul au sârguit spre mine.
- Că n’am știut, că va venì mie întunerec, și fața mea o a acoperit negură.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.