Ediția sinodală, București 1914

2 Corinteni 4

Sfinții cunosc slava lui Dumnezeu și nădejdea întru ea îi întărește a biruì toate suferințele.

  1. Pentru aceea având slujba aceasta, după cum suntem miluiți, nu slăbim; Διὰ τοῦτο, ἔχοντες τὴν διακονίαν ταύτην καθὼς ἠλεήθημεν, οὐκ ⸀ἐγκακοῦμεν, 2 Cor. 3, 6
  2. Ci ne-am lepădat de cele ascunse ale rușinei, nu întru vicleșug umblând, nici amestecând cuvântul lui Dumnezeu; ci cu arătarea adevărului adeverindu-ne pre noi spre toată știința oamenilor înaintea lui Dumnezeu. ἀλλὰ ἀπειπάμεθα τὰ κρυπτὰ τῆς αἰσχύνης, μὴ περιπατοῦντες ἐν πανουργίᾳ μηδὲ δολοῦντες τὸν λόγον τοῦ θεοῦ, ἀλλὰ τῇ φανερώσει τῆς ἀληθείας ⸀συνιστάνοντες ἑαυτοὺς πρὸς πᾶσαν συνείδησιν ἀνθρώπων ἐνώπιον τοῦ θεοῦ. 1 Tes. 2, 5
  3. Iar de este și acoperită evanghelia noastră, întru cei pieritori este acoperită; εἰ δὲ καὶ ἔστιν κεκαλυμμένον τὸ εὐαγγέλιον ἡμῶν, ἐν τοῖς ἀπολλυμένοις ἐστὶν κεκαλυμμένον, 1 Cor. 1, 18
  4. Întru cari Dumnezeu au orbit mințile necredincioșilor veacului acestuia, ca să nu le lumineze lor lumina evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. ἐν οἷς ὁ θεὸς τοῦ αἰῶνος τούτου ἐτύφλωσεν τὰ νοήματα τῶν ἀπίστων εἰς τὸ μὴ ⸀αὐγάσαι τὸν φωτισμὸν τοῦ εὐαγγελίου τῆς δόξης τοῦ Χριστοῦ, ὅς ἐστιν εἰκὼν τοῦ θεοῦ. Col. 1, 15
  5. Că nu pre noi ne propoveduim, ci pre Hristos Iisus Domnul; iar pre noi slujitori vouă prin Iisus. οὐ γὰρ ἑαυτοὺς κηρύσσομεν ἀλλὰ ⸂Χριστὸν Ἰησοῦν⸃ κύριον, ἑαυτοὺς δὲ δούλους ὑμῶν διὰ Ἰησοῦν. 2 Cor. 1, 24
  6. Că Dumnezeu, care au zis să lumineze dintru întunerec lumina, acela au strălucit întru inimile noastre, spre luminarea cunoștinței slavei lui Dumnezeu în fața lui Iisus Hristos. ὅτι ὁ θεὸς ὁ εἰπών· Ἐκ σκότους φῶς ⸀λάμψει, ὃς ἔλαμψεν ἐν ταῖς καρδίαις ἡμῶν πρὸς φωτισμὸν τῆς γνώσεως τῆς δόξης τοῦ θεοῦ ἐν προσώπῳ ⸀Χριστοῦ. Fac. 1, 3 2 Petr. 1, 19
  7. Și avem comoara aceasta în vase de lut, ca mulțimea puterei să fie a lui Dumnezeu, iar nu din noi. Ἔχομεν δὲ τὸν θησαυρὸν τοῦτον ἐν ὀστρακίνοις σκεύεσιν, ἵνα ἡ ὑπερβολὴ τῆς δυνάμεως ᾖ τοῦ θεοῦ καὶ μὴ ἐξ ἡμῶν· 2 Cor. 5, 1 1 Cor. 2, 5
  8. Întru toate necaz pătimind, dar nu strâmtorându-ne; lipsiți fiind, dar nu de tot desnădăjduindu-ne; ἐν παντὶ θλιβόμενοι ἀλλ’ οὐ στενοχωρούμενοι, ἀπορούμενοι ἀλλ’ οὐκ ἐξαπορούμενοι, 2 Cor. 1, 8 7, 5
  9. Goniți fiind, dar nu părăsiți; surpați fiind, dar nu prăpădiți; διωκόμενοι ἀλλ’ οὐκ ἐγκαταλειπόμενοι, καταβαλλόμενοι ἀλλ’ οὐκ ἀπολλύμενοι, Ps. 36, 24
  10. În toată vremea omorîrea Domnului Iisus în trup purtându-o, ca și vieața lui Iisus să se arate în trupul nostru. πάντοτε τὴν νέκρωσιν ⸀τοῦ Ἰησοῦ ἐν τῷ σώματι περιφέροντες, ἵνα καὶ ἡ ζωὴ τοῦ Ἰησοῦ ἐν τῷ σώματι ἡμῶν φανερωθῇ· Rom. 8, 17
  11. Că pururea noi cei vii la moarte ne dăm pentru Iisus, ca și vieața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor. ἀεὶ γὰρ ἡμεῖς οἱ ζῶντες εἰς θάνατον παραδιδόμεθα διὰ Ἰησοῦν, ἵνα καὶ ἡ ζωὴ τοῦ Ἰησοῦ φανερωθῇ ἐν τῇ θνητῇ σαρκὶ ἡμῶν. Ps. 43, 24 Rom. 8, 3 6
  12. Pentru aceea dar moartea întru noi se lucrează, iar vieața întru voi. ὥστε ⸀ὁ θάνατος ἐν ἡμῖν ἐνεργεῖται, ἡ δὲ ζωὴ ἐν ὑμῖν. 1 Cor. 4, 9
  13. Iar având acelaș duh al credinței, precum este scris: crezut-am, pentru aceea am și grăit; și noi credem, pentru aceea și grăim; Ἔχοντες δὲ τὸ αὐτὸ πνεῦμα τῆς πίστεως, κατὰ τὸ γεγραμμένον· Ἐπίστευσα, διὸ ἐλάλησα, καὶ ἡμεῖς πιστεύομεν, διὸ καὶ λαλοῦμεν, Ps. 115, 1
  14. Știind că cel ce au ridicat pre Domnul Iisus, și pre noi prin Iisus ne va ridicà și ne va pune împreună cu voi. εἰδότες ὅτι ὁ ἐγείρας ⸀τὸν Ἰησοῦν καὶ ἡμᾶς ⸀σὺν Ἰησοῦ ἐγερεῖ καὶ παραστήσει σὺν ὑμῖν. Fapt. 3, 15 1 Cor. 6, 14
  15. Că toate sunt pentru voi, ca darul înmulțindu-se, prin cei mai mulți să prisosească mulțămirea spre slava lui Dumnezeu. τὰ γὰρ πάντα δι’ ὑμᾶς, ἵνα ἡ χάρις πλεονάσασα διὰ τῶν πλειόνων τὴν εὐχαριστίαν περισσεύσῃ εἰς τὴν δόξαν τοῦ θεοῦ. Rom. 5, 15
  16. Pentru aceea nu slăbim; ci de s’ar și stricà omul nostru cel din afară, dar cel dinlăuntru se înnoește din zi în zi. Διὸ οὐκ ⸀ἐγκακοῦμεν, ἀλλ’ εἰ καὶ ὁ ἔξω ἡμῶν ἄνθρωπος διαφθείρεται, ἀλλ’ ὁ ⸂ἔσω ἡμῶν⸃ ἀνακαινοῦται ἡμέρᾳ καὶ ἡμέρᾳ. 1 Petr. 4, 1 Efes. 3, 16
  17. Pentrucă necazul nostru de acum curând trecător și ușor, veșnică și preste măsură mare slavă lucrează întru noi; τὸ γὰρ παραυτίκα ἐλαφρὸν τῆς θλίψεως ⸀ἡμῶν καθ’ ὑπερβολὴν εἰς ὑπερβολὴν αἰώνιον βάρος δόξης κατεργάζεται ἡμῖν, Rom. 8, 18
  18. Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; că cele ce se văd sunt trecătoare; iar cele ce nu se văd sunt veșnice. μὴ σκοπούντων ἡμῶν τὰ βλεπόμενα ἀλλὰ τὰ μὴ βλεπόμενα, τὰ γὰρ βλεπόμενα πρόσκαιρα, τὰ δὲ μὴ βλεπόμενα αἰώνια. Rom. 8, 24

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.