Ediția sinodală, București 1914

Ioan 6

Minunea cu cinci pâni. Iisus se depărtează în munte. Umblarea pre mare. Norodul cere semn. Pâinea care se pogoară din cer. Mărturisirea lui Petru.

  1. După acestea s’au dus Iisus de ceea parte de marea Galileei, care este a Tiveriadei, Μετὰ ταῦτα ἀπῆλθεν ὁ Ἰησοῦς πέραν τῆς θαλάσσης τῆς Γαλιλαίας τῆς Τιβεριάδος.
  2. Și a mers după dânsul norod mult, căci vedeau semnele lui, care făceà la cei bolnavi. ⸂ἠκολούθει δὲ⸃ αὐτῷ ὄχλος πολύς, ὅτι ⸀ἐθεώρουν τὰ σημεῖα ἃ ἐποίει ἐπὶ τῶν ἀσθενούντων.
  3. Și s’au suit în munte Iisus, și acolo au șezut cu ucenicii săi. ἀνῆλθεν δὲ εἰς τὸ ⸀ὄρος Ἰησοῦς, καὶ ἐκεῖ ἐκάθητο μετὰ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ.
  4. Și erau aproape paștele, praznicul Iudeilor. ἦν δὲ ἐγγὺς τὸ πάσχα, ἡ ἑορτὴ τῶν Ἰουδαίων. Lev. 23, 5
  5. Deci ridicându’și Iisus ochii, și văzând că mult norod vine la dânsul, zice către Filip: de unde vom cumpărà pâini, ca să mănânce aceștia? ἐπάρας οὖν ⸂τοὺς ὀφθαλμοὺς ὁ Ἰησοῦς⸃ καὶ θεασάμενος ὅτι πολὺς ὄχλος ἔρχεται πρὸς αὐτὸν λέγει ⸀πρὸς Φίλιππον· Πόθεν ⸀ἀγοράσωμεν ἄρτους ἵνα φάγωσιν οὗτοι; Mat. 14, 15 Marcu 6, 34 Luc. 9, 10
  6. (Iar aceasta ziceà ispitind pre el; că însuș știà ce vreà să facă). τοῦτο δὲ ἔλεγεν πειράζων αὐτόν, αὐτὸς γὰρ ᾔδει τί ἔμελλεν ποιεῖν.
  7. Răspuns-a Filip lui: de două sute de dinari pâini nu le va ajunge lor, ca fiecare dintr’înșii câte puțin să ià. ἀπεκρίθη ⸀αὐτῷ Φίλιππος· Διακοσίων δηναρίων ἄρτοι οὐκ ἀρκοῦσιν αὐτοῖς ἵνα ⸀ἕκαστος βραχύ ⸀τι λάβῃ.
  8. Grăit-a lui unul din ucenicii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, λέγει αὐτῷ εἷς ἐκ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ, Ἀνδρέας ὁ ἀδελφὸς Σίμωνος Πέτρου·
  9. Este un copil aici, care are cinci pâini de orz și doi pești; ci acestea ce sunt la atâția? Ἔστιν ⸀παιδάριον ὧδε ⸀ὃς ἔχει πέντε ἄρτους κριθίνους καὶ δύο ὀψάρια· ἀλλὰ ταῦτα τί ἐστιν εἰς τοσούτους;
  10. Și au zis Iisus: faceți pre oameni să șază. Și erà iarbă multă într’acel loc. Deci au șezut bărbații, cu numărul ca la cinci mii. ⸀εἶπεν ὁ Ἰησοῦς· Ποιήσατε τοὺς ἀνθρώπους ἀναπεσεῖν. ἦν δὲ χόρτος πολὺς ἐν τῷ τόπῳ. ἀνέπεσαν οὖν οἱ ἄνδρες τὸν ἀριθμὸν ⸀ὡς πεντακισχίλιοι. Marcu 6, 39
  11. Și au luat pâinile Iisus, și mulțămind, au împărțit ucenicilor, iar ucenicii celor ce ședeau; așijderea și din pești cât au vrut ei. ἔλαβεν ⸀οὖν τοὺς ἄρτους ὁ Ἰησοῦς καὶ εὐχαριστήσας ⸀διέδωκεν τοῖς ἀνακειμένοις, ὁμοίως καὶ ἐκ τῶν ὀψαρίων ὅσον ἤθελον.
  12. Iar dacă s’au săturat, au zis ucenicilor săi: adunați sfărâmiturile ce au prisosit, ca să nu se piarză cevà. ὡς δὲ ἐνεπλήσθησαν λέγει τοῖς μαθηταῖς αὐτοῦ· Συναγάγετε τὰ περισσεύσαντα κλάσματα, ἵνα μή τι ἀπόληται.
  13. Deci au adunat, și au umplut douăsprezece coșuri de sfărâmituri din cinci pâini de orz, care au prisosit celor ce au mâncat. συνήγαγον οὖν, καὶ ἐγέμισαν δώδεκα κοφίνους κλασμάτων ἐκ τῶν πέντε ἄρτων τῶν κριθίνων ἃ ⸀ἐπερίσσευσαν τοῖς βεβρωκόσιν.
  14. Iar oamenii aceia văzând semnul, care au făcut Iisus, ziceau: acesta este adevărat prorocul cel ce va să vie în lume. οἱ οὖν ἄνθρωποι ἰδόντες ⸂ὃ ἐποίησεν σημεῖον⸃ ⸀ἔλεγον ὅτι Οὗτός ἐστιν ἀληθῶς ὁ προφήτης ὁ ἐρχόμενος εἰς τὸν κόσμον. A 2 Lege 18, 15 18
  15. Deci Iisus cunoscând că vor să vie și să’l apuce pre el ca să’l facă împărat, s’au dus iarăș în munte el singur. Ἰησοῦς οὖν γνοὺς ὅτι μέλλουσιν ἔρχεσθαι καὶ ἁρπάζειν αὐτὸν ἵνα ⸀ποιήσωσιν βασιλέα ἀνεχώρησεν ⸀πάλιν εἰς τὸ ὄρος αὐτὸς μόνος.
  16. Și dacă s’a făcut seară, s’au pogorît ucenicii lui la mare, Ὡς δὲ ὀψία ἐγένετο κατέβησαν οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ ἐπὶ τὴν θάλασσαν,
  17. Și intrând în corabie, mergeau de ceea parte de mare la Capernaum. Și iată întuneric s’a făcut, și nu venise către ei Iisus. καὶ ἐμβάντες ⸀εἰς πλοῖον ἤρχοντο πέραν τῆς θαλάσσης εἰς Καφαρναούμ. καὶ σκοτία ἤδη ἐγεγόνει καὶ ⸀οὔπω ἐληλύθει πρὸς αὐτοὺς ὁ Ἰησοῦς, Mat. 14, 22 Marcu 6, 45
  18. Și marea s’a ridicat, vânt mare suflând. ἥ τε θάλασσα ἀνέμου μεγάλου πνέοντος ⸀διεγείρετο.
  19. Deci viind ei ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pre Iisus umblând pre mare, și apropiindu-se de corabie; și s’au înfricoșat. ἐληλακότες οὖν ὡς σταδίους εἴκοσι πέντε ἢ τριάκοντα θεωροῦσιν τὸν Ἰησοῦν περιπατοῦντα ἐπὶ τῆς θαλάσσης καὶ ἐγγὺς τοῦ πλοίου γινόμενον, καὶ ἐφοβήθησαν.
  20. Iar el au zis lor: eu sunt; nu vă temeți. ὁ δὲ λέγει αὐτοῖς· Ἐγώ εἰμι, μὴ φοβεῖσθε.
  21. Deci voiau să’l ià pre el în corabie; și îndatăș corabiea a sosit la pământul la care ei mergeau. ἤθελον οὖν λαβεῖν αὐτὸν εἰς τὸ πλοῖον, καὶ εὐθέως ⸂ἐγένετο τὸ πλοῖον⸃ ἐπὶ τῆς γῆς εἰς ἣν ὑπῆγον.
  22. A doua zi, norodul care stà de ceea parte de mare, văzând că altă corabie nu erà acolo, fără numai una întru care intraseră ucenicii lui, și cum că Iisus n’au intrat în corabie împreună cu ucenicii săi, ci singuri ucenicii lui, s’au dus. Τῇ ἐπαύριον ὁ ὄχλος ὁ ἑστηκὼς πέραν τῆς θαλάσσης ⸀εἶδον ὅτι πλοιάριον ἄλλο οὐκ ἦν ἐκεῖ εἰ μὴ ⸀ἕν, καὶ ὅτι οὐ συνεισῆλθεν τοῖς μαθηταῖς αὐτοῦ ὁ Ἰησοῦς εἰς τὸ ⸀πλοῖον ἀλλὰ μόνοι οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ ἀπῆλθον·
  23. (Și alte corăbii au venit dela Tiveriada aproape de locul unde au mâncat pâinea, mulțămind Domnului). ⸀ἀλλὰ ἦλθεν ⸀πλοιάρια ἐκ Τιβεριάδος ἐγγὺς τοῦ τόπου ὅπου ἔφαγον τὸν ἄρτον εὐχαριστήσαντος τοῦ κυρίου.
  24. Deci dacă a văzut norodul, că Iisus nu este acolo, nici ucenicii lui, au intrat și ei în corăbii, și au mers în Capernaum, căutând pre Iisus. ὅτε οὖν εἶδεν ὁ ὄχλος ὅτι Ἰησοῦς οὐκ ἔστιν ἐκεῖ οὐδὲ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ, ἐνέβησαν αὐτοὶ εἰς τὰ ⸀πλοιάρια καὶ ἦλθον εἰς Καφαρναοὺμ ζητοῦντες τὸν Ἰησοῦν.
  25. Și aflându’l pre el de ceea parte de mare, i-au zis lui: Ravvì, când ai venit aici? Καὶ εὑρόντες αὐτὸν πέραν τῆς θαλάσσης εἶπον αὐτῷ· Ῥαββί, πότε ὧδε γέγονας;
  26. Răspuns-au Iisus lor și au zis: amin, amin, grăesc vouă: mă căutați pre mine, nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini, și v’ați săturat. ἀπεκρίθη αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς καὶ εἶπεν· Ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ζητεῖτέ με οὐχ ὅτι εἴδετε σημεῖα ἀλλ’ ὅτι ἐφάγετε ἐκ τῶν ἄρτων καὶ ἐχορτάσθητε·
  27. Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea aceea care rămâne spre vieață veșnică, care Fiul Omului va dà vouă; că pre acesta l-au pecetluit Dumnezeu Tatăl. ἐργάζεσθε μὴ τὴν βρῶσιν τὴν ἀπολλυμένην ἀλλὰ τὴν βρῶσιν τὴν μένουσαν εἰς ζωὴν αἰώνιον, ἣν ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ὑμῖν δώσει, τοῦτον γὰρ ὁ πατὴρ ἐσφράγισεν ὁ θεός. Ioan 3, 16 4, 14 Mat. 6, 33
  28. Deci au zis către dânsul: ce vom face, ca să lucrăm lucrurile lui Dumnezeu? εἶπον οὖν πρὸς αὐτόν· Τί ποιῶμεν ἵνα ἐργαζώμεθα τὰ ἔργα τοῦ θεοῦ;
  29. Răspuns-au Iisus și au zis lor: acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca să credeți întru care au trimis acela. ἀπεκρίθη ⸀ὁ Ἰησοῦς καὶ εἶπεν αὐτοῖς· Τοῦτό ἐστιν τὸ ἔργον τοῦ θεοῦ ἵνα ⸀πιστεύητε εἰς ὃν ἀπέστειλεν ἐκεῖνος.
  30. Zis-au drept aceea lui: dar ce semn faci tu, ca să vedem și să credem ție? Ce lucrezi? εἶπον οὖν αὐτῷ· Τί οὖν ποιεῖς σὺ σημεῖον, ἵνα ἴδωμεν καὶ πιστεύσωμέν σοι; τί ἐργάζῃ;
  31. Părinții noștri mannă au mâncat în pustie, precum este scris: pâine din cer le-au dat lor de au mâncat. οἱ πατέρες ἡμῶν τὸ μάννα ἔφαγον ἐν τῇ ἐρήμῳ, καθώς ἐστιν γεγραμμένον· Ἄρτον ἐκ τοῦ οὐρανοῦ ἔδωκεν αὐτοῖς φαγεῖν. Eș. 16, 4 15 Ps. 77, 24
  32. Deci le-au zis lor Iisus: amin, amin, zic vouă: nu Moisì a dat vouă pâinea din cer; ci Tatăl meu dă vouă din cer pâinea cea adevărată. εἶπεν οὖν αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς· Ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν, οὐ Μωϋσῆς ⸀δέδωκεν ὑμῖν τὸν ἄρτον ἐκ τοῦ οὐρανοῦ, ἀλλ’ ὁ πατήρ μου δίδωσιν ὑμῖν τὸν ἄρτον ἐκ τοῦ οὐρανοῦ τὸν ἀληθινόν·
  33. Pentrucă pâinea lui Dumnezeu este ceea ce se pogoară din cer, și vieață dă lumei. ὁ γὰρ ἄρτος τοῦ θεοῦ ἐστιν ὁ καταβαίνων ἐκ τοῦ οὐρανοῦ καὶ ζωὴν διδοὺς τῷ κόσμῳ.
  34. Deci au zis către dânsul: Doamne, pururea dă-ne nouă pâinea aceasta. εἶπον οὖν πρὸς αὐτόν· Κύριε, πάντοτε δὸς ἡμῖν τὸν ἄρτον τοῦτον.
  35. Și au zis lor Iisus: eu sunt pâinea vieții; cela ce vine către mine, nu va flămânzì; și cela ce crede întru mine, nu va însetà niciodată. ⸀Εἶπεν αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς· Ἐγώ εἰμι ὁ ἄρτος τῆς ζωῆς· ὁ ἐρχόμενος πρὸς ἐμὲ οὐ μὴ πεινάσῃ, καὶ ὁ πιστεύων εἰς ⸀ἐμὲ οὐ μὴ ⸀διψήσει πώποτε.
  36. Ci am zis vouă: că m’ați și văzut pre mine, și nu credeți. ἀλλ’ εἶπον ὑμῖν ὅτι καὶ ἑωράκατέ με καὶ οὐ πιστεύετε.
  37. Tot ce îmi dă mie Tatăl, către mine va venì; și pre cela ce vine către mine, nu’l voiu scoate afară. πᾶν ὃ δίδωσίν μοι ὁ πατὴρ πρὸς ἐμὲ ἥξει, καὶ τὸν ἐρχόμενον πρός ⸀με οὐ μὴ ἐκβάλω ἔξω, Ioan 17, 6 9
  38. Că m’am pogorît din cer, nu ca să fac voea mea, ci voea celui ce m’au trimis pre mine. ὅτι καταβέβηκα ⸀ἀπὸ τοῦ οὐρανοῦ οὐχ ἵνα ποιῶ τὸ θέλημα τὸ ἐμὸν ἀλλὰ τὸ θέλημα τοῦ πέμψαντός με· Ioan 4, 34 Marcu 14, 36
  39. Și aceasta este voea Tatălui celui ce m’au trimis pre mine, ca tot ce mi-au dat mie, să nu pierd dintr’însul ci să’l înviez pre el în ziua cea de apoi. τοῦτο δέ ἐστιν τὸ θέλημα τοῦ πέμψαντός ⸀με ἵνα πᾶν ὃ δέδωκέν μοι μὴ ἀπολέσω ἐξ αὐτοῦ ἀλλὰ ἀναστήσω ⸀αὐτὸ τῇ ἐσχάτῃ ἡμέρᾳ.
  40. Și aceasta este voea celui ce m’au trimis pre mine, ca tot cine vede pre Fiul, și crede întru el, să aibă vieață veșnică; și eu îl voi învià pre el în ziua cea de apoi. τοῦτο ⸀γάρ ἐστιν τὸ θέλημα τοῦ ⸂πατρός μου⸃ ἵνα πᾶς ὁ θεωρῶν τὸν υἱὸν καὶ πιστεύων εἰς αὐτὸν ἔχῃ ζωὴν αἰώνιον, καὶ ἀναστήσω αὐτὸν ⸀ἐγὼ τῇ ἐσχάτῃ ἡμέρᾳ.
  41. Deci cârtiau Iudeii pentru el, că au zis: eu sunt pâinea ce s’a pogorît din cer. Ἐγόγγυζον οὖν οἱ Ἰουδαῖοι περὶ αὐτοῦ ὅτι εἶπεν· Ἐγώ εἰμι ὁ ἄρτος ὁ καταβὰς ἐκ τοῦ οὐρανοῦ,
  42. Și ziceau: au nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, căruia știm noi pre tatăl său și pre muma sa? Dar cum zice el, că din cer m’am pogorît? καὶ ἔλεγον· ⸀Οὐχ οὗτός ἐστιν Ἰησοῦς ὁ υἱὸς Ἰωσήφ, οὗ ἡμεῖς οἴδαμεν τὸν πατέρα καὶ τὴν μητέρα; πῶς ⸀νῦν ⸀λέγει ὅτι Ἐκ τοῦ οὐρανοῦ καταβέβηκα; Lucà 4, 22
  43. Deci răspuns-au Iisus și au zis lor: nu cârtiți între voi. ⸀ἀπεκρίθη Ἰησοῦς καὶ εἶπεν αὐτοῖς· Μὴ γογγύζετε μετ’ ἀλλήλων.
  44. Nimeni nu poate să vie către mine, de nu’l va trage pre el Tatăl cel ce m’au trimis pre mine; și eu îl voiu învià pre el în ziua cea de apoi. οὐδεὶς δύναται ἐλθεῖν πρός ⸀με ἐὰν μὴ ὁ πατὴρ ὁ πέμψας με ἑλκύσῃ αὐτόν, κἀγὼ ἀναστήσω αὐτὸν ἐν τῇ ἐσχάτῃ ἡμέρᾳ.
  45. Este scris în proroci: și vor fi toți învățați de Dumnezeu. Deci tot cela ce aude dela Tatăl, și se învață, vine către mine. ἔστιν γεγραμμένον ἐν τοῖς προφήταις· Καὶ ἔσονται πάντες διδακτοὶ θεοῦ· ⸀πᾶς ὁ ⸀ἀκούσας παρὰ τοῦ πατρὸς καὶ μαθὼν ἔρχεται πρὸς ⸀ἐμέ. Is. 54, 13 Ier. 31, 34
  46. Nu doară că pre Tatăl l-a văzut cinevà, fără numai cela ce este dela Dumnezeu, acela au văzut pre Tatăl. οὐχ ὅτι τὸν πατέρα ⸂ἑώρακέν τις⸃ εἰ μὴ ὁ ὢν παρὰ τοῦ θεοῦ, οὗτος ἑώρακεν τὸν πατέρα. Mat. 11, 27
  47. Amin, amin grăesc vouă: cela ce crede întru mine, are vieață veșnică. ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ὁ ⸀πιστεύων ἔχει ζωὴν αἰώνιον.
  48. Eu sunt pâinea vieței. ἐγώ εἰμι ὁ ἄρτος τῆς ζωῆς·
  49. Părinții voștri au mâncat mannă în pustie, și au murit. οἱ πατέρες ὑμῶν ἔφαγον ⸂ἐν τῇ ἐρήμῳ τὸ μάννα⸃ καὶ ἀπέθανον· Ioan 6, 31
  50. Aceasta este pâinea, care se pogoară din cer, ca să mănânce cinevà dintr’însa, și să nu moară. οὗτός ἐστιν ὁ ἄρτος ὁ ἐκ τοῦ οὐρανοῦ καταβαίνων ἵνα τις ἐξ αὐτοῦ φάγῃ καὶ μὴ ἀποθάνῃ·
  51. Eu sunt pâinea cea vie, care s’a pogorît din cer; de va mâncà cinevà din pâinea aceasta, va fi viu în veci; și pâinea care eu voiu dà, trupul meu este, pre care îl voiu dà pentru vieața lumei. ἐγώ εἰμι ὁ ἄρτος ὁ ζῶν ὁ ἐκ τοῦ οὐρανοῦ καταβάς· ἐάν τις φάγῃ ἐκ τούτου τοῦ ἄρτου ⸀ζήσει εἰς τὸν αἰῶνα, καὶ ὁ ἄρτος δὲ ὃν ἐγὼ δώσω ἡ σάρξ μού ⸀ἐστιν ὑπὲρ τῆς τοῦ κόσμου ζωῆς.
  52. Deci se priceau între sine Iudeii, zicând: cum poate acesta să’și dea nouă trupul să’l mâncăm? Ἐμάχοντο οὖν πρὸς ἀλλήλους οἱ Ἰουδαῖοι λέγοντες· Πῶς δύναται οὗτος ἡμῖν δοῦναι τὴν σάρκα ⸀αὐτοῦ φαγεῖν;
  53. Și au zis lor Iisus: amin, amin, grăesc vouă. De nu veți mâncà trupul Fiului Omului, și nu veți beà sângele lui, nu veți aveà vieață întru voi. εἶπεν οὖν αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς· Ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ἐὰν μὴ φάγητε τὴν σάρκα τοῦ υἱοῦ τοῦ ἀνθρώπου καὶ πίητε αὐτοῦ τὸ αἷμα, οὐκ ἔχετε ζωὴν ἐν ἑαυτοῖς. Mat. 26, 26 28
  54. Cela ce mănâncă trupul meu și beà sângele meu, are vieață veșnică, și eu îl voiu învià pre el în ziua cea de apoi. ὁ τρώγων μου τὴν σάρκα καὶ πίνων μου τὸ αἷμα ἔχει ζωὴν αἰώνιον, κἀγὼ ἀναστήσω αὐτὸν τῇ ἐσχάτῃ ἡμέρᾳ.
  55. Că Trupul meu adevărat este mâncare, și Sângele meu adevărat este băutură. ἡ γὰρ σάρξ μου ⸀ἀληθής ἐστι βρῶσις, καὶ τὸ αἷμά μου ⸁ἀληθής ἐστι πόσις.
  56. Cela ce mănâncă Trupul meu și beà Sângele meu, întru mine petrece, și eu întru el. ὁ τρώγων μου τὴν σάρκα καὶ πίνων μου τὸ αἷμα ἐν ἐμοὶ μένει κἀγὼ ἐν αὐτῷ. Ioan 15, 4 1 Ioan 3, 24 1 Cor. 11, 20
  57. Precum m’au trimis pre mine Tatăl cel viu, și eu viez prin Tatăl; și cela ce mă mănâncă pre mine, și acela va fi viu prin mine. καθὼς ἀπέστειλέν με ὁ ζῶν πατὴρ κἀγὼ ζῶ διὰ τὸν πατέρα, καὶ ὁ τρώγων με κἀκεῖνος ⸀ζήσει δι’ ἐμέ.
  58. Aceasta este pâinea care din cer s’a pogorît, nu precum au mâncat manna părinții voștri, și au murit; cela ce va mâncà pâinea aceasta, va fi viu în veac. οὗτός ἐστιν ὁ ἄρτος ὁ ⸀ἐξ οὐρανοῦ καταβάς, οὐ καθὼς ἔφαγον οἱ ⸀πατέρες καὶ ἀπέθανον· ὁ τρώγων τοῦτον τὸν ἄρτον ⸀ζήσει εἰς τὸν αἰῶνα.
  59. Acestea au zis în sinagogă, învățând în Capernaum. ταῦτα εἶπεν ἐν συναγωγῇ διδάσκων ἐν Καφαρναούμ.
  60. Deci mulți din ucenicii lui, auzind acestea, au zis: greu este cuvântul acesta; cine poată să’l auză pre el? Πολλοὶ οὖν ἀκούσαντες ἐκ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ εἶπαν· Σκληρός ἐστιν ⸂ὁ λόγος οὗτος⸃· τίς δύναται αὐτοῦ ἀκούειν;
  61. Iar Iisus știind întru sine că cârtesc pentru aceasta ucenicii lui, au zis lor: aceasta vă zmintește pre voi? εἰδὼς δὲ ὁ Ἰησοῦς ἐν ἑαυτῷ ὅτι γογγύζουσιν περὶ τούτου οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ εἶπεν αὐτοῖς· Τοῦτο ὑμᾶς σκανδαλίζει;
  62. Dar de veți vedeà pre Fiul Omului suindu-se unde erà mai înainte? ἐὰν οὖν θεωρῆτε τὸν υἱὸν τοῦ ἀνθρώπου ἀναβαίνοντα ὅπου ἦν τὸ πρότερον; Ioan 3, 13 Marcu 16, 19 Efes. 4, 8
  63. Duhul este care face viu; trupul nu folosește nimic; graiurile care eu grăesc vouă, duh sunt, și vieață sunt. τὸ πνεῦμά ἐστιν τὸ ζῳοποιοῦν, ἡ σὰρξ οὐκ ὠφελεῖ οὐδέν· τὰ ῥήματα ἃ ἐγὼ ⸀λελάληκα ὑμῖν πνεῦμά ἐστιν καὶ ζωή ἐστιν. 2 Cor. 3, 6
  64. Ci sunt unii din voi cari nu cred. Că știà dintru început Iisus, cari sunt cei ce nu cred, și care este cela ce vreà să’l vânză pre el. ἀλλὰ εἰσὶν ἐξ ὑμῶν τινες οἳ οὐ πιστεύουσιν. ᾔδει γὰρ ἐξ ἀρχῆς ὁ Ἰησοῦς τίνες εἰσὶν οἱ μὴ πιστεύοντες καὶ τίς ἐστιν ὁ παραδώσων αὐτόν.
  65. Și ziceà: pentru aceasta am zis vouă, că nimeni nu poate să vie la mine, de nu va fi dat lui dela Tatăl meu. καὶ ἔλεγεν· Διὰ τοῦτο εἴρηκα ὑμῖν ὅτι οὐδεὶς δύναται ἐλθεῖν πρός με ἐὰν μὴ ᾖ δεδομένον αὐτῷ ἐκ τοῦ ⸀πατρός.
  66. Dintr’aceasta mulți din ucenicii lui s’au întors înapoi, și nu mai umblau cu dânsul. Ἐκ τούτου πολλοὶ ⸀ἐκ ⸂τῶν μαθητῶν αὐτοῦ ἀπῆλθον⸃ εἰς τὰ ὀπίσω καὶ οὐκέτι μετ’ αὐτοῦ περιεπάτουν.
  67. Deci au zis Iisus celor doisprezece: au doară și voi voiți să vă duceți? εἶπεν οὖν ὁ Ἰησοῦς τοῖς δώδεκα· Μὴ καὶ ὑμεῖς θέλετε ὑπάγειν;
  68. Răspuns-a Simon Petru lui: Doamne, la cine ne vom duce? Cuvinte ale vieței veșnice ai. ⸀ἀπεκρίθη αὐτῷ Σίμων Πέτρος· Κύριε, πρὸς τίνα ἀπελευσόμεθα; ῥήματα ζωῆς αἰωνίου ἔχεις,
  69. Și noi am crezut și am cunoscut, că tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu. καὶ ἡμεῖς πεπιστεύκαμεν καὶ ἐγνώκαμεν ὅτι σὺ εἶ ὁ ⸀ἅγιος τοῦ ⸀θεοῦ. Ioan 11, 27 Mat. 16, 16
  70. Răspuns-au lor Iisus: au nu eu pre voi cei doisprezece v’am ales, și unul din voi diavol este? ἀπεκρίθη αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς· Οὐκ ἐγὼ ὑμᾶς τοὺς δώδεκα ἐξελεξάμην; καὶ ἐξ ὑμῶν εἷς διάβολός ἐστιν. Ioan 15, 16 Lucà 6, 13
  71. Și ziceà de Iuda al lui Simon Iscarioteanul; că acela vreà să’l vânză pre el, unul fiind din cei doisprezece. ἔλεγεν δὲ τὸν Ἰούδαν Σίμωνος ⸀Ἰσκαριώτου· οὗτος γὰρ ἔμελλεν ⸂παραδιδόναι αὐτόν⸃, ⸀εἷς ἐκ τῶν δώδεκα.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.