Facerea 2 — Biblia 1914

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Sfințirea zilei a șaptea. Așezarea omului în Raiu. Căsătoria.

i Versetele cu acest semn au o notă despre ce spune originalul. Apasă ca s-o deschizi.

Și s’au săvârșit cerul și pământul și toată podoaba lor. וַיְכֻלּ֛וּ הַשָּׁמַ֥יִם וְהָאָ֖רֶץ וְכׇל־צְבָאָֽם׃ Eșire 20, 11 31, 17
Și au săvârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrurile sale, care au făcut; și s’au odihnit în ziua a șaptea de toate lucrurile sale, care au făcut. וַיְכַ֤ל אֱלֹהִים֙ בַּיּ֣וֹם הַשְּׁבִיעִ֔י מְלַאכְתּ֖וֹ אֲשֶׁ֣ר עָשָׂ֑ה וַיִּשְׁבֹּת֙ בַּיּ֣וֹם הַשְּׁבִיעִ֔י מִכׇּל־מְלַאכְתּ֖וֹ אֲשֶׁ֥ר עָשָֽׂה׃

i

„Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șaptea lucrarea sa pe care o făcuse, și s-a odihnit în ziua a șaptea.” Ebraica spune de două ori a șaptea: Dumnezeu sfârșește în ziua a șaptea și se odihnește în ziua a șaptea. Septuaginta a schimbat prima cifră în „a șasea”, cel mai probabil ca să nu pară că Dumnezeu a lucrat în ziua odihnei, iar 1914 o urmează. E una dintre cele mai cunoscute diferențe dintre cele două texte, și e în al doilea capitol al Scripturii.

A 2 Lege 5, 14 Evr. 4, 4
Și au binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și o au sfințit pre ea; că întru aceea s’au odihnit de toate lucrurile sale, care au început Dumnezeu a face. וַיְבָ֤רֶךְ אֱלֹהִים֙ אֶת־י֣וֹם הַשְּׁבִיעִ֔י וַיְקַדֵּ֖שׁ אֹת֑וֹ כִּ֣י ב֤וֹ שָׁבַת֙ מִכׇּל־מְלַאכְתּ֔וֹ אֲשֶׁר־בָּרָ֥א אֱלֹהִ֖ים לַעֲשֽׂוֹת׃ [פ]
Aceasta este cartea facerii cerului și a pământului, când și în care zi au făcut Domnul Dumnezeu cerul și pământul. אֵ֣לֶּה תוֹלְד֧וֹת הַשָּׁמַ֛יִם וְהָאָ֖רֶץ בְּהִבָּֽרְאָ֑ם בְּי֗וֹם עֲשׂ֛וֹת יְהֹוָ֥ה אֱלֹהִ֖ים אֶ֥רֶץ וְשָׁמָֽיִם׃

i

„Acestea sunt generațiile cerurilor și ale pământului, când au fost făcute.” „Cartea facerii” e titlul grecesc, biblos geneseos. Ebraica are toledot — „generații”, „urmași”, „istoria a ceea ce a ieșit din” — cuvânt care împarte toată Facerea în secțiuni, de aici până la Iacov. Nu e „carte”. Tot aici apare pentru prima oară perechea YHWH Elohim, „Domnul Dumnezeu”: până acum textul spusese numai Elohim.
Și toată verdeața câmpului mai înainte de ce s’a făcut pre pământ și toată iarba țarinii mai înainte de ce a răsărit, că nu dedese Dumnezeu ploaie pre pământ și om nu erà, care să-l lucreze pre dânsul. וְכֹ֣ל ׀ שִׂ֣יחַ הַשָּׂדֶ֗ה טֶ֚רֶם יִֽהְיֶ֣ה בָאָ֔רֶץ וְכׇל־עֵ֥שֶׂב הַשָּׂדֶ֖ה טֶ֣רֶם יִצְמָ֑ח כִּי֩ לֹ֨א הִמְטִ֜יר יְהֹוָ֤ה אֱלֹהִים֙ עַל־הָאָ֔רֶץ וְאָדָ֣ם אַ֔יִן לַֽעֲבֹ֖ד אֶת־הָֽאֲדָמָֽה׃ 3, 23
Și izvor ieșeà din pământ și adăpà toată fața pământului. וְאֵ֖ד יַֽעֲלֶ֣ה מִן־הָאָ֑רֶץ וְהִשְׁקָ֖ה אֶֽת־כׇּל־פְּנֵ֥י הָֽאֲדָמָֽה׃
Și au făcut Dumnezeu pre om, țărână luând din pământ și au suflat în fața lui suflare de vieață și s’a făcut omul cu suflet viu. וַיִּ֩יצֶר֩ יְהֹוָ֨ה אֱלֹהִ֜ים אֶת־הָֽאָדָ֗ם עָפָר֙ מִן־הָ֣אֲדָמָ֔ה וַיִּפַּ֥ח בְּאַפָּ֖יו נִשְׁמַ֣ת חַיִּ֑ים וַיְהִ֥י הָֽאָדָ֖ם לְנֶ֥פֶשׁ חַיָּֽה׃

i

„Și a plăsmuit Domnul Dumnezeu pe om, țărână din pământ, și a suflat în nările lui suflare de viață, și omul s-a făcut ființă vie.” Două lucruri pe care româna nu le poate purta. Întâi, un joc de cuvinte: ha-adam (omul) e luat din ha-adamah (pământul, țărâna) — omul e, prin nume, „cel din țărână”. Apoi, „suflet viu”: ebraica spune nefeș chaiah, „ființă vie”, exact expresia folosită la 1, 24 pentru animale. Nefeș nu e „sufletul” în înțelesul de mai târziu, ci făptura care respiră. Ce înseamnă nefeș.

1 Cor. 15, 45
Și au sădit Dumnezeu Raiu în Edem către răsărit; și au pus acolo pre omul pre care l-au făcut. וַיִּטַּ֞ע יְהֹוָ֧ה אֱלֹהִ֛ים גַּן־בְּעֵ֖דֶן מִקֶּ֑דֶם וַיָּ֣שֶׂם שָׁ֔ם אֶת־הָֽאָדָ֖ם אֲשֶׁ֥ר יָצָֽר׃
Și au făcut Dumnezeu să răsară încă din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare; și pomul vieții în mijlocul Raiului și pomul științii binelui și al răului. וַיַּצְמַ֞ח יְהֹוָ֤ה אֱלֹהִים֙ מִן־הָ֣אֲדָמָ֔ה כׇּל־עֵ֛ץ נֶחְמָ֥ד לְמַרְאֶ֖ה וְט֣וֹב לְמַאֲכָ֑ל וְעֵ֤ץ הַֽחַיִּים֙ בְּת֣וֹךְ הַגָּ֔ן וְעֵ֕ץ הַדַּ֖עַת ט֥וֹב וָרָֽע׃
Și rîu ieșeà din Edem, ca să ude Raiul, care de acolo se împarte în patru rîuri. וְנָהָר֙ יֹצֵ֣א מֵעֵ֔דֶן לְהַשְׁק֖וֹת אֶת־הַגָּ֑ן וּמִשָּׁם֙ יִפָּרֵ֔ד וְהָיָ֖ה לְאַרְבָּעָ֥ה רָאשִֽׁים׃
Numele unuia Fison: acesta încunjură tot pământul Evilatului; acolo este aur. שֵׁ֥ם הָֽאֶחָ֖ד פִּישׁ֑וֹן ה֣וּא הַסֹּבֵ֗ב אֵ֚ת כׇּל־אֶ֣רֶץ הַֽחֲוִילָ֔ה אֲשֶׁר־שָׁ֖ם הַזָּהָֽב׃
Și aurul pământului aceluia este bun, și acolo este rubin și piatră verde. וּֽזְהַ֛ב הָאָ֥רֶץ הַהִ֖וא ט֑וֹב שָׁ֥ם הַבְּדֹ֖לַח וְאֶ֥בֶן הַשֹּֽׁהַם׃
Și numele rîului celui de al doilea Gheon: acesta încunjură tot pământul Etiopiei. וְשֵֽׁם־הַנָּהָ֥ר הַשֵּׁנִ֖י גִּיח֑וֹן ה֣וּא הַסּוֹבֵ֔ב אֵ֖ת כׇּל־אֶ֥רֶץ כּֽוּשׁ׃
Și rîul cel de al treilea Tigru: acesta curge spre Asiria. Iară rîul al patrulea Eufrat. וְשֵׁ֨ם הַנָּהָ֤ר הַשְּׁלִישִׁי֙ חִדֶּ֔קֶל ה֥וּא הַֽהֹלֵ֖ךְ קִדְמַ֣ת אַשּׁ֑וּר וְהַנָּהָ֥ר הָֽרְבִיעִ֖י ה֥וּא פְרָֽת׃
Și au luat Domnul Dumnezeu pre omul, pre carele l-au făcut și l-au pus în Raiul desfătării să-l lucreze și să-l păzească. וַיִּקַּ֛ח יְהֹוָ֥ה אֱלֹהִ֖ים אֶת־הָֽאָדָ֑ם וַיַּנִּחֵ֣הוּ בְגַן־עֵ֔דֶן לְעׇבְדָ֖הּ וּלְשׇׁמְרָֽהּ׃
Și au poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicând: din tot pomul, care este în Raiu să mănânce; וַיְצַו֙ יְהֹוָ֣ה אֱלֹהִ֔ים עַל־הָֽאָדָ֖ם לֵאמֹ֑ר מִכֹּ֥ל עֵֽץ־הַגָּ֖ן אָכֹ֥ל תֹּאכֵֽל׃
Iară din pomul științii binelui și al răului să nu mâncați dintr’însul, că ori în ce zi veți mâncà din el cu moarte veți murì. וּמֵעֵ֗ץ הַדַּ֙עַת֙ ט֣וֹב וָרָ֔ע לֹ֥א תֹאכַ֖ל מִמֶּ֑נּוּ כִּ֗י בְּי֛וֹם אֲכׇלְךָ֥ מִמֶּ֖נּוּ מ֥וֹת תָּמֽוּת׃ Rom. 5, 12
Și au zis Domnul Dumnezeu: nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor asemenea lui. וַיֹּ֙אמֶר֙ יְהֹוָ֣ה אֱלֹהִ֔ים לֹא־ט֛וֹב הֱי֥וֹת הָֽאָדָ֖ם לְבַדּ֑וֹ אֶֽעֱשֶׂה־לּ֥וֹ עֵ֖זֶר כְּנֶגְדּֽוֹ׃

i

„Nu e bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor pe potriva lui.” Ezer kenegdo: „ajutor” plus „ca în fața lui”, „pe potriva lui”, „care îi corespunde”. „Asemenea lui” e grecescul kat’ auton. Și ezer nu e un cuvânt de subordonare — e folosit în Psalmi pentru Dumnezeu însuși ca ajutor al lui Israel. Ebraica spune că femeia e cea care îi stă omului în față, pe măsură; nu că îi e asemenea, nici că îi e sub mână.
Și au făcut Dumnezeu încă din pământ toate hiarele țarinii și toate pasările cerului, și le-au adus la Adam să vază, ce nume le va pune; și tot sufletul viu, cum l-a numit Adam, acesta este numele lui. וַיִּ֩צֶר֩ יְהֹוָ֨ה אֱלֹהִ֜ים מִן־הָֽאֲדָמָ֗ה כׇּל־חַיַּ֤ת הַשָּׂדֶה֙ וְאֵת֙ כׇּל־ע֣וֹף הַשָּׁמַ֔יִם וַיָּבֵא֙ אֶל־הָ֣אָדָ֔ם לִרְא֖וֹת מַה־יִּקְרָא־ל֑וֹ וְכֹל֩ אֲשֶׁ֨ר יִקְרָא־ל֧וֹ הָֽאָדָ֛ם נֶ֥פֶשׁ חַיָּ֖ה ה֥וּא שְׁמֽוֹ׃
Și a pus Adam nume tuturor dobitoacelor și tuturor pasărilor cerului și tuturor hiarelor pământului; iară lui Adam nu s’a aflat ajutor asemenea lui. וַיִּקְרָ֨א הָֽאָדָ֜ם שֵׁמ֗וֹת לְכׇל־הַבְּהֵמָה֙ וּלְע֣וֹף הַשָּׁמַ֔יִם וּלְכֹ֖ל חַיַּ֣ת הַשָּׂדֶ֑ה וּלְאָדָ֕ם לֹֽא־מָצָ֥א עֵ֖זֶר כְּנֶגְדּֽוֹ׃
Și au pus Dumnezeu somn în Adam și a adormit; și au luat o coastă dintru ale lui și au plinit cu carne locul ei. וַיַּפֵּל֩ יְהֹוָ֨ה אֱלֹהִ֧ים ׀ תַּרְדֵּמָ֛ה עַל־הָאָדָ֖ם וַיִּישָׁ֑ן וַיִּקַּ֗ח אַחַת֙ מִצַּלְעֹתָ֔יו וַיִּסְגֹּ֥ר בָּשָׂ֖ר תַּחְתֶּֽנָּה׃ 1 Cor. 11, 8
Și au făcut Dumnezeu coasta, care o au luat din Adam, muere, și o au adus pre ea la Adam. וַיִּ֩בֶן֩ יְהֹוָ֨ה אֱלֹהִ֧ים ׀ אֶֽת־הַצֵּלָ֛ע אֲשֶׁר־לָקַ֥ח מִן־הָֽאָדָ֖ם לְאִשָּׁ֑ה וַיְבִאֶ֖הָ אֶל־הָֽאָדָֽם׃ 1 Tim. 2, 13
Și a zis Adam: iată acum os din oasele mele și trup din trupul meu, aceasta se va chemà femee, pentru că din bărbatul său s’a luat. וַיֹּ֘אמֶר֮ הָֽאָדָם֒ זֹ֣את הַפַּ֗עַם עֶ֚צֶם מֵֽעֲצָמַ֔י וּבָשָׂ֖ר מִבְּשָׂרִ֑י לְזֹאת֙ יִקָּרֵ֣א אִשָּׁ֔ה כִּ֥י מֵאִ֖ישׁ לֻֽקְחָה־זֹּֽאת׃

i

Ebraica joacă pe două cuvinte care sună la fel: ișah (femeie) din iș (bărbat). „Aceasta se va chema ișah, pentru că din iș a fost luată.” Nicio traducere nu-l poate păstra — nici greaca, nici româna — fiindcă în nicio altă limbă cele două cuvinte nu se înrudesc. Versetul românesc e corect; doar că e mai puțin decât ebraica.
Pentru aceea va lăsà omul pre tatăl său și pre muma sa și se va lipì de femeia sa și vor fi amândoi un trup. עַל־כֵּן֙ יַֽעֲזׇב־אִ֔ישׁ אֶת־אָבִ֖יו וְאֶת־אִמּ֑וֹ וְדָבַ֣ק בְּאִשְׁתּ֔וֹ וְהָי֖וּ לְבָשָׂ֥ר אֶחָֽד׃ Mat. 19, 5 Marc. 10, 7
Și erau amândoi goli și Adam și femeea lui, și nu se rușinau. וַיִּֽהְי֤וּ שְׁנֵיהֶם֙ עֲרוּמִּ֔ים הָֽאָדָ֖ם וְאִשְׁתּ֑וֹ וְלֹ֖א יִתְבֹּשָֽׁשׁוּ׃

i

Ultimul cuvânt al capitolului, arumim — „goi” — pregătește primul cuvânt despre șarpe din capitolul următor, arum — „viclean”. În ebraică sună aproape la fel, și textul le pune dinadins față în față: goliciunea nevinovată și viclenia. Capitolele au fost tăiate între ele abia în Evul Mediu; în text, legătura e la vedere.

3, 7

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.