Ediția sinodală, București 1914

Evrei 9

Cortul mărturiei și jertfele Leviților au fost chip al preoției lui Hristos.

  1. Aveà drept aceea și cortul cel dintâi îndreptări de slujbă, și sfințire lumească. Εἶχε μὲν ⸀οὖν ἡ πρώτη δικαιώματα λατρείας τό τε ἅγιον κοσμικόν.
  2. Pentrucă cortul s’a făcut; cel dintâi întru care erà sfeșnicul și masa și punerea înainte a pâinilor; care se zice sfintele. σκηνὴ γὰρ κατεσκευάσθη ἡ πρώτη ἐν ᾗ ἥ τε λυχνία καὶ ἡ τράπεζα καὶ ἡ πρόθεσις τῶν ἄρτων, ἥτις λέγεται Ἅγια· Eș. 25, 23 40, 5
  3. Iar după a doua catapeteazmă, cortul cel ce se chiemà Sfintele sfintelor; μετὰ δὲ τὸ δεύτερον καταπέτασμα σκηνὴ ἡ λεγομένη ⸂Ἅγια Ἁγίων⸃, Eș. 26, 33
  4. Care aveà cădelniță de aur, și sicriul legei ferecat preste tot cu aur, întru care erà năstrapa cea de aur care aveà mana, și toiagul lui Aaron, ce odrăslise, și tablele legei; χρυσοῦν ἔχουσα θυμιατήριον καὶ τὴν κιβωτὸν τῆς διαθήκης περικεκαλυμμένην πάντοθεν χρυσίῳ, ἐν ᾗ στάμνος χρυσῆ ἔχουσα τὸ μάννα καὶ ἡ ῥάβδος Ἀαρὼν ἡ βλαστήσασα καὶ αἱ πλάκες τῆς διαθήκης,
  5. Iar pre deasupra lui heruvimii slavei cari umbriau altarul; pentru cari nu este acum a grăì pre amăruntul. ὑπεράνω δὲ αὐτῆς Χερουβὶν δόξης κατασκιάζοντα τὸ ἱλαστήριον· περὶ ὧν οὐκ ἔστιν νῦν λέγειν κατὰ μέρος. Ezech. 10, 4
  6. Și acestea fiind tocmite așà, în cortul cel dintâiu pururea intrau preoții când făceau slujbele. Τούτων δὲ οὕτως κατεσκευασμένων, εἰς μὲν τὴν πρώτην σκηνὴν διὰ παντὸς εἰσίασιν οἱ ἱερεῖς τὰς λατρείας ἐπιτελοῦντες, Num. 18, 3
  7. Iar în cel de al doilea, odată în an singur arhiereul, nu fără de sânge, care aduceà pentru sine și pentru neștiințele norodului; εἰς δὲ τὴν δευτέραν ἅπαξ τοῦ ἐνιαυτοῦ μόνος ὁ ἀρχιερεύς, οὐ χωρὶς αἵματος, ὃ προσφέρει ὑπὲρ ἑαυτοῦ καὶ τῶν τοῦ λαοῦ ἀγνοημάτων, Eș. 30, 10 Lev. 16, 2
  8. Aceasta însemnând Duhul cel Sfânt, că încă nu erà arătată calea sfinților, fiindcă încă stà cortul cel dintâiu. τοῦτο δηλοῦντος τοῦ πνεύματος τοῦ ἁγίου, μήπω πεφανερῶσθαι τὴν τῶν ἁγίων ὁδὸν ἔτι τῆς πρώτης σκηνῆς ἐχούσης στάσιν, Evr. 10, 19
  9. Care erà pildă în vremea de atunci, întru care daruri și jertfe se aduc, cele ce nu puteau după știință să facă desăvârșit pre cel ce slujeà. ἥτις παραβολὴ εἰς τὸν καιρὸν τὸν ἐνεστηκότα, καθ’ ⸀ἣν δῶρά τε καὶ θυσίαι προσφέρονται μὴ δυνάμεναι κατὰ συνείδησιν τελειῶσαι τὸν λατρεύοντα, Evr. 5, 1
  10. Numai pentru mâncări și băuturi, și multe feluri de spălări și îndreptări ale trupului, erau puse până la vremea îndreptărei. μόνον ἐπὶ βρώμασιν καὶ πόμασιν καὶ διαφόροις βαπτισμοῖς, ⸀δικαιώματα σαρκὸς μέχρι καιροῦ διορθώσεως ἐπικείμενα. Lev. 11, 2 A 2 Lege 14, 3
  11. Iar Hristos venind arhiereu bunătăților celor viitoare, prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit, nu de mână făcut, adică nu al acestei zidiri. Χριστὸς δὲ παραγενόμενος ἀρχιερεὺς τῶν ⸀γενομένων ἀγαθῶν διὰ τῆς μείζονος καὶ τελειοτέρας σκηνῆς οὐ χειροποιήτου, τοῦτ’ ἔστιν οὐ ταύτης τῆς κτίσεως, Evr. 3, 1 4, 14 6, 20 7, 27 10, 1
  12. Nici prin sânge de țapi și de viței, ci prin sângele său au intrat odată întru cele Sfinte, veșnică răscumpărare aflând. οὐδὲ δι’ αἵματος τράγων καὶ μόσχων διὰ δὲ τοῦ ἰδίου αἵματος, εἰσῆλθεν ἐφάπαξ εἰς τὰ ἅγια, αἰωνίαν λύτρωσιν εὑράμενος. Fapt. 20, 28
  13. Că de vreme ce sângele taurilor și al țapilor, și cenușa de junice stropind pre cei spurcați, îi sfințește spre curățeniea trupului; εἰ γὰρ τὸ αἷμα ⸂τράγων καὶ ταύρων⸃ καὶ σποδὸς δαμάλεως ῥαντίζουσα τοὺς κεκοινωμένους ἁγιάζει πρὸς τὴν τῆς σαρκὸς καθαρότητα, Lev. 16, 14 Num. 19, 9
  14. Cu cât mai vârtos sângele lui Hristos, carele prin Duhul cel veșnic pre sine s’au adus fără de prihană lui Dumnezeu, va curățì știința voastră de faptele cele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu? πόσῳ μᾶλλον τὸ αἷμα τοῦ Χριστοῦ, ὃς διὰ πνεύματος αἰωνίου ἑαυτὸν προσήνεγκεν ἄμωμον τῷ θεῷ, καθαριεῖ τὴν συνείδησιν ⸀ἡμῶν ἀπὸ νεκρῶν ἔργων εἰς τὸ λατρεύειν θεῷ ζῶντι. 1 Tes. 1, 9 1 Petr. 1, 19 1 Ioan 1, 7 Apoc. 1, 5
  15. Și pentru aceasta este mijlocitor așezământului de lege celui nou, ca făcându-se moartea spre răscumpărarea greșalelor ce erau în așezământul de lege cel dintâiu, să ià cei chemați făgăduința moștenirei celei veșnice. Καὶ διὰ τοῦτο διαθήκης καινῆς μεσίτης ἐστίν, ὅπως θανάτου γενομένου εἰς ἀπολύτρωσιν τῶν ἐπὶ τῇ πρώτῃ διαθήκῃ παραβάσεων τὴν ἐπαγγελίαν λάβωσιν οἱ κεκλημένοι τῆς αἰωνίου κληρονομίας. Evr. 12, 24 1 Tim. 2, 5
  16. Că unde este diată, acolo trebue să fie moarte celui ce face diata. ὅπου γὰρ διαθήκη, θάνατον ἀνάγκη φέρεσθαι τοῦ διαθεμένου·
  17. Că diata întru cei morți este întărită; de vreme ce încă nici o putere nu are până când este viu cel ce face diata. διαθήκη γὰρ ἐπὶ νεκροῖς βεβαία, ἐπεὶ ⸀μήποτε ἰσχύει ὅτε ζῇ ὁ διαθέμενος. Gal. 3, 15
  18. Pentru aceea nici cea dintâiu fără de sânge nu s’a înnoit. ὅθεν οὐδὲ ἡ πρώτη χωρὶς αἵματος ἐγκεκαίνισται·
  19. Că după ce s’a grăit toată porunca după lege de către Moisì la tot norodul, luând sângele cel de viței și de țapi, cu apă și cu lână roșie și cu isop, și pre însăș cartea și pre tot norodul a stropit, λαληθείσης γὰρ πάσης ἐντολῆς κατὰ ⸀τὸν νόμον ὑπὸ Μωϋσέως παντὶ τῷ λαῷ, λαβὼν τὸ αἷμα τῶν ⸀μόσχων μετὰ ὕδατος καὶ ἐρίου κοκκίνου καὶ ὑσσώπου αὐτό τε τὸ βιβλίον καὶ πάντα τὸν λαὸν ἐράντισεν, Eș. 24, 5
  20. Zicând: acesta este sângele legei care au poruncit vouă Dumnezeu. λέγων· Τοῦτο τὸ αἷμα τῆς διαθήκης ἧς ἐνετείλατο πρὸς ὑμᾶς ὁ θεός· Eș. 24, 8
  21. Încă și pre cort și pre toate vasele cele de slujbă așijderea cu sângele le-a stropit. καὶ τὴν σκηνὴν δὲ καὶ πάντα τὰ σκεύη τῆς λειτουργίας τῷ αἵματι ὁμοίως ἐράντισεν. Lev. 8, 15
  22. Și mai toate cu sânge se curățesc după lege; și fără de vărsare de sânge nu se face iertare. καὶ σχεδὸν ἐν αἵματι πάντα καθαρίζεται κατὰ τὸν νόμον, καὶ χωρὶς αἱματεκχυσίας οὐ γίνεται ἄφεσις. Lev. 17, 11 Efes. 1, 7
  23. Trebuià dar ca chipurile celor din ceruri cu acestea să se curățească; iar singure cele cerești, cu jertfe mai bune decât acestea, Ἀνάγκη οὖν τὰ μὲν ὑποδείγματα τῶν ἐν τοῖς οὐρανοῖς τούτοις καθαρίζεσθαι, αὐτὰ δὲ τὰ ἐπουράνια κρείττοσι θυσίαις παρὰ ταύτας.
  24. Că nu în sfinte făcute de mâini au intrat Hristos, care erau chipuri celor adevărate; ci în singur cerul, ca să se arăte acum feței lui Dumnezeu pentru noi. οὐ γὰρ εἰς χειροποίητα ⸂εἰσῆλθεν ἅγια⸃ Χριστός, ἀντίτυπα τῶν ἀληθινῶν, ἀλλ’ εἰς αὐτὸν τὸν οὐρανόν, νῦν ἐμφανισθῆναι τῷ προσώπῳ τοῦ θεοῦ ὑπὲρ ἡμῶν· 1 Ioan 2, 1
  25. Nici ca de multe ori să se aducă pre sineș, precum arhiereul intră în cele sfinte în tot anul cu sânge strein; οὐδ’ ἵνα πολλάκις προσφέρῃ ἑαυτόν, ὥσπερ ὁ ἀρχιερεὺς εἰσέρχεται εἰς τὰ ἅγια κατ’ ἐνιαυτὸν ἐν αἵματι ἀλλοτρίῳ, Eș. 30, 10
  26. De vreme ce i s’ar fi căzut lui de multe ori să pătimească dela întemeierea lumei; ci acum odată la sfârșitul veacurilor spre surparea păcatului prin jertfa sa s’au arătat. ἐπεὶ ἔδει αὐτὸν πολλάκις παθεῖν ἀπὸ καταβολῆς κόσμου· ⸀νυνὶ δὲ ἅπαξ ἐπὶ συντελείᾳ τῶν αἰώνων εἰς ἀθέτησιν ⸀ἁμαρτίας διὰ τῆς θυσίας αὐτοῦ πεφανέρωται. 1 Cor. 10, 11 Gal. 4, 4 Evr. 9, 12
  27. Și precum este rânduit oamenilor odată să moară, iar după aceea judecata; καὶ καθ’ ὅσον ἀπόκειται τοῖς ἀνθρώποις ἅπαξ ἀποθανεῖν, μετὰ δὲ τοῦτο κρίσις, Fac 3, 19
  28. Așà și Hristos odată fiind jertfit ca să ridice păcatele multora; a doua oară fără de păcat se va arătà celor ce îl așteaptă pre el spre mântuire. οὕτως καὶ ὁ Χριστός, ἅπαξ προσενεχθεὶς εἰς τὸ πολλῶν ἀνενεγκεῖν ἁμαρτίας, ἐκ δευτέρου χωρὶς ἁμαρτίας ὀφθήσεται τοῖς αὐτὸν ἀπεκδεχομένοις εἰς σωτηρίαν. Evr. 10, 12

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.