Ediția sinodală, București 1914

1 Petru 4

Îndemnări la vieață nouă în întreaga înțelepciune, cu rugăciune și dragoste a unuia către altul. A face toate spre slava lui Dumnezeu și a se bucurà cu suferințele cele pentru Hristos.

  1. Hristos dar pătimind pentru noi cu trupul, și voi după acelaș gând vă înarmați; pentrucă cela ce au pătimit cu trupul, au încetat despre păcat; Χριστοῦ οὖν ⸀παθόντος σαρκὶ καὶ ὑμεῖς τὴν αὐτὴν ἔννοιαν ὁπλίσασθε, ὅτι ὁ ⸀παθὼν σαρκὶ πέπαυται ⸀ἁμαρτίας, 1 Petr. 3, 18 2, 21 24
  2. Ca să nu mai viețuiască cealaltă vreme în trup poftelor omenești, ci după voea lui Dumnezeu. εἰς τὸ μηκέτι ἀνθρώπων ἐπιθυμίαις ἀλλὰ θελήματι θεοῦ τὸν ἐπίλοιπον ἐν σαρκὶ βιῶσαι χρόνον. Gal. 2, 20 Rom. 6, 6
  3. Că destul ne este nouă, celor ce în vremea cea trecută a vieței am făcut voea păgânească, umblând întru necurății, întru pofte, întru beții, întru ospețe, întru băuturi și întru urîte slujiri idolești; ἀρκετὸς ⸀γὰρ ὁ παρεληλυθὼς ⸀χρόνος τὸ ⸀βούλημα τῶν ἐθνῶν ⸀κατειργάσθαι, πεπορευμένους ἐν ἀσελγείαις, ἐπιθυμίαις, οἰνοφλυγίαις, κώμοις, πότοις, καὶ ἀθεμίτοις εἰδωλολατρίαις. Efes. 4, 17 Tit 3, 3
  4. Întru care se minunează căci nu vă adunați voi la aceeaș turburare a curviei, hulind. ἐν ᾧ ξενίζονται μὴ συντρεχόντων ὑμῶν εἰς τὴν αὐτὴν τῆς ἀσωτίας ἀνάχυσιν, βλασφημοῦντες·
  5. Cari vor dà seama la cel ce este gata să judece pre cei vii și pre cei morți. οἳ ἀποδώσουσιν λόγον τῷ ἑτοίμως ⸂ἔχοντι κρῖναι⸃ ζῶντας καὶ νεκρούς· 2 Tim. 4, 1
  6. Că spre aceasta și morților s’au binevestit, ca să se judece cu trupul după om, și să vieze după Dumnezeu cu duhul. εἰς τοῦτο γὰρ καὶ νεκροῖς εὐηγγελίσθη ἵνα κριθῶσι μὲν κατὰ ἀνθρώπους σαρκὶ ζῶσι δὲ κατὰ θεὸν πνεύματι. 1 Petr. 3, 19
  7. Și sfârșitul tuturor s’a apropiat; deci fiți cu întreagă înțelepciune, și priveghiați întru rugăciuni. Πάντων δὲ τὸ τέλος ἤγγικεν. σωφρονήσατε οὖν καὶ νήψατε ⸀εἰς προσευχάς· 1 Cor. 10, 11 Iac. 5, 8 1 Ioan 2, 18 Lucà 21, 34
  8. Iar mai înainte de toate, unul spre altul dragoste cu osârdie având, căci dragostea acopere mulțime de păcate. πρὸ ⸀πάντων τὴν εἰς ἑαυτοὺς ἀγάπην ἐκτενῆ ἔχοντες, ὅτι ἀγάπη ⸀καλύπτει πλῆθος ἁμαρτιῶν· Iac. 5, 20 Pild. 10, 12
  9. Iubitori de streini fiți între voi fără de cârtire. φιλόξενοι εἰς ἀλλήλους ἄνευ ⸀γογγυσμοῦ· Evr. 13, 2 Fil. 2, 14
  10. Fiecare precum a luat dar, între voi cu aceia slujind, ca niște buni iconomi ai darului celui de multe feluri ai lui Dumnezeu. ἕκαστος καθὼς ἔλαβεν χάρισμα, εἰς ἑαυτοὺς αὐτὸ διακονοῦντες ὡς καλοὶ οἰκονόμοι ποικίλης χάριτος θεοῦ· Rom. 12, 6
  11. De grăește cinevà, ca cuvintele lui Dumnezeu; de slujește cinevà, ca din puterea care o dă Dumnezeu, ca întru toate să se slăvească Dumnezeu prin Iisus Hristos, căruia este slava și stăpânirea în vecii vecilor, Amin. εἴ τις λαλεῖ, ὡς λόγια θεοῦ· εἴ τις διακονεῖ, ὡς ἐξ ἰσχύος ⸀ἧς χορηγεῖ ὁ θεός· ἵνα ἐν πᾶσιν δοξάζηται ὁ θεὸς διὰ Ἰησοῦ Χριστοῦ, ᾧ ἐστιν ἡ δόξα καὶ τὸ κράτος εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων· ἀμήν. 1 Petr. 5, 14 2 Cor. 2, 17 Col. 3, 17
  12. Iubiților, nu vă mirați de aprinderea care este întru voi, care se face vouă spre ispită, ca și cum s’ar întâmplà vouă cevà strein; Ἀγαπητοί, μὴ ξενίζεσθε τῇ ἐν ὑμῖν πυρώσει πρὸς πειρασμὸν ὑμῖν γινομένῃ ὡς ξένου ὑμῖν συμβαίνοντος,
  13. Ci pentrucă vă faceți părtași patimilor lui Hristos, bucurați-vă; ca și întru arătarea slavei lui să vă bucurați, veselindu-vă. ἀλλὰ καθὸ κοινωνεῖτε τοῖς τοῦ Χριστοῦ παθήμασιν χαίρετε, ἵνα καὶ ἐν τῇ ἀποκαλύψει τῆς δόξης αὐτοῦ χαρῆτε ἀγαλλιώμενοι. Mat. 5, 10 Rom. 8, 17 Fapt. 5, 41 Iac. 1, 2
  14. De sunteți ocărîți pentru numele lui Hristos, fericiți sunteți; căci duhul slavei și al lui Dumnezeu preste voi odihnește; după aceea se hulește, iar după voi se proslăvește. εἰ ὀνειδίζεσθε ἐν ὀνόματι Χριστοῦ, μακάριοι, ὅτι τὸ τῆς δόξης καὶ τὸ τοῦ θεοῦ πνεῦμα ἐφ’ ὑμᾶς ⸀ἀναπαύεται. 1 Petr. 3, 14 Is. 51, 7 Mat. 5, 11
  15. Iar nimeni din voi să nu pătimească ca un ucigaș, sau fur sau făcător de rău, sau ca un ispititor de lucruri streine. μὴ γάρ τις ὑμῶν πασχέτω ὡς φονεὺς ἢ κλέπτης ἢ κακοποιὸς ἢ ὡς ἀλλοτριεπίσκοπος· 1 Petr. 2, 20
  16. Iar dacă pătimește ca un creștin, să nu se rușineze; ci să proslăvească pre Dumnezeu în partea aceasta. εἰ δὲ ὡς Χριστιανός, μὴ αἰσχυνέσθω, δοξαζέτω δὲ τὸν θεὸν ἐν τῷ ⸀ὀνόματι τούτῳ. Ioan 21, 19 Fil. 1, 29
  17. Căci vremea este a se începe judecata dela casa lui Dumnezeu; iar dacă este întâiu dela noi, care este sfârșitul celor ce se împrotivesc evangheliei lui Dumnezeu? ὅτι ὁ καιρὸς τοῦ ἄρξασθαι τὸ κρίμα ἀπὸ τοῦ οἴκου τοῦ θεοῦ· εἰ δὲ πρῶτον ἀφ’ ἡμῶν, τί τὸ τέλος τῶν ἀπειθούντων τῷ τοῦ θεοῦ εὐαγγελίῳ; Ier. 25, 29 Ez. 9, 6
  18. Și de vreme ce dreptul abià se mântuește, cel necredincios și păcătos unde se va arătà? καὶ εἰ ὁ δίκαιος μόλις σῴζεται, ⸀ὁ ἀσεβὴς καὶ ἁμαρτωλὸς ποῦ φανεῖται; Pild. 11, 31
  19. Pentru aceea și cei ce pătimesc după voea lui Dumnezeu, ca credinciosului Ziditor să’și încredințeze sufletele sale, prin fapte bune. ὥστε καὶ οἱ πάσχοντες κατὰ τὸ θέλημα τοῦ ⸀θεοῦ πιστῷ κτίστῃ παρατιθέσθωσαν τὰς ψυχὰς ⸀αὐτῶν ἐν ἀγαθοποιΐᾳ. 1 Petr. 3, 17

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.