Ediția sinodală, București 1914

1 Corinteni 3

Apostolul a propoveduit Corintenilor potrivit înțelegerei lor. Hristos este temelia credinței. Cei ce zidesc pe această temelie bine sau rău, se vor vădì în ziua judecăței. Creștinii sunt Biserica lui Dumnezeu.

  1. Și eu, fraților, n’am putut grăì vouă ca celor duhovnicești, ci ca celor trupești, ca unor prunci întru Hristos. Κἀγώ, ἀδελφοί, οὐκ ἠδυνήθην ⸂λαλῆσαι ὑμῖν⸃ ὡς πνευματικοῖς ἀλλ’ ὡς ⸀σαρκίνοις, ὡς νηπίοις ἐν Χριστῷ. Ioan 16, 12 Evr. 5, 12
  2. Cu lapte pre voi v’am hrănit, iar nu cu bucate; că încă nu puteți; ci încă nici acum nu puteți. γάλα ὑμᾶς ἐπότισα, ⸀οὐ βρῶμα, οὔπω γὰρ ἐδύνασθε. ἀλλ’ ⸀οὐδὲ ἔτι νῦν δύνασθε, 1 Petr. 2, 2
  3. Că încă trupești sunteți; căci când este întru voi râvnă și prigonire și împerecheri, au nu sunteți trupeșii, și au nu după om umblați? ἔτι γὰρ σαρκικοί ἐστε. ὅπου γὰρ ἐν ὑμῖν ζῆλος καὶ ⸀ἔρις, οὐχὶ σαρκικοί ἐστε καὶ κατὰ ἄνθρωπον περιπατεῖτε; 1 Cor. 1, 11 Gal. 5, 20
  4. Căci când zice cinevà: eu sunt al lui Pavel; și altul: eu sunt al lui Apolo; au nu sunteți trupești? ὅταν γὰρ λέγῃ τις· Ἐγὼ μέν εἰμι Παύλου, ἕτερος δέ· Ἐγὼ Ἀπολλῶ, ⸂οὐκ ἄνθρωποί⸃ ἐστε;
  5. Cine dar este Pavel, și cine este Apolo, fără numai slujitori prin cari ați crezut, fiecăruia precum Domnul i-au dat? ⸀Τί οὖν ἐστιν ⸂Ἀπολλῶς; τί δέ ἐστιν Παῦλος⸃; ⸀διάκονοι δι’ ὧν ἐπιστεύσατε, καὶ ἑκάστῳ ὡς ὁ κύριος ἔδωκεν. Rom. 12, 3
  6. Eu am sădit, Apolo a udat; iar Dumnezeu au făcut creșterea. ἐγὼ ἐφύτευσα, Ἀπολλῶς ἐπότισεν, ἀλλὰ ὁ θεὸς ηὔξανεν· Iac. 1, 21
  7. Pentru aceea nici cel ce sădește este cevà, nici cel ce udă; ci Dumnezeu cel ce dă creșterea. ὥστε οὔτε ὁ φυτεύων ἐστίν τι οὔτε ὁ ποτίζων, ἀλλ’ ὁ αὐξάνων θεός.
  8. Iar cel ce sădește și cel ce udă una sunt; și fiecare va luà plata sa după osteneala sa. ὁ φυτεύων δὲ καὶ ὁ ποτίζων ἕν εἰσιν, ἕκαστος δὲ τὸν ἴδιον μισθὸν λήμψεται κατὰ τὸν ἴδιον κόπον, Ps. 61, 11 Rom. 2, 6
  9. Pentrucă ai lui Dumnezeu împreună lucrători suntem; a lui Dumnezeu arătură, a lui Dumnezeu zidire sunteți. θεοῦ γάρ ἐσμεν συνεργοί· θεοῦ γεώργιον, θεοῦ οἰκοδομή ἐστε. 2 Cor. 6, 1
  10. După harul lui Dumnezeu care este dat mie, ca un înțelept meșter, mai mare temelie am pus, iar altul zidește. Însă fiecare să socotească cum zidește. Κατὰ τὴν χάριν τοῦ θεοῦ τὴν δοθεῖσάν μοι ὡς σοφὸς ἀρχιτέκτων θεμέλιον ⸀ἔθηκα, ἄλλος δὲ ἐποικοδομεῖ. ἕκαστος δὲ βλεπέτω πῶς ἐποικοδομεῖ·
  11. Că altă temelie nimeni nu poate să puie afară de ceeace este pusă, care este Iisus Hristos. θεμέλιον γὰρ ἄλλον οὐδεὶς δύναται θεῖναι παρὰ τὸν κείμενον, ὅς ἐστιν Ἰησοῦς Χριστός· Efes. 2, 20
  12. Iar de zidește cinevà pre această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemne, fân, trestie; εἰ δέ τις ἐποικοδομεῖ ἐπὶ τὸν ⸀θεμέλιον ⸂χρυσόν, ἄργυρον⸃, λίθους τιμίους, ξύλα, χόρτον, καλάμην,
  13. Al fiecărui lucru arătat va fi; că ziua îl va arătà, pentrucă cu foc se va descoperì; și al fiecărui lucru în ce chip va fi, focul îl va lămurì. ἑκάστου τὸ ἔργον φανερὸν γενήσεται, ἡ γὰρ ἡμέρα δηλώσει· ὅτι ἐν πυρὶ ἀποκαλύπτεται, καὶ ἑκάστου τὸ ἔργον ὁποῖόν ἐστιν τὸ πῦρ ⸀αὐτὸ δοκιμάσει. Is. 48, 10
  14. Și al cărui lucru va rămâneà care a zidit, plată va luà. εἴ τινος τὸ ἔργον μενεῖ ὃ ἐποικοδόμησεν, μισθὸν λήμψεται·
  15. Iar al cărui lucru va arde, se va păgubì; iar el însuș se va mântuì, însă așà ca prin foc. εἴ τινος τὸ ἔργον κατακαήσεται, ζημιωθήσεται, αὐτὸς δὲ σωθήσεται, οὕτως δὲ ὡς διὰ πυρός. Iuda v. 23
  16. Au nu știți că sunteți casa lui Dumnezeu, și Duhul lui Dumnezeu lăcuește întru voi? Οὐκ οἴδατε ὅτι ναὸς θεοῦ ἐστε καὶ τὸ πνεῦμα τοῦ θεοῦ ⸂οἰκεῖ ἐν ὑμῖν⸃; 1 Cor. 6, 19 2 Cor. 6, 16 Efes. 2, 21 Rom. 8, 9
  17. De va stricà cinevà casa lui Dumnezeu, strica’l-va pre acela Dumnezeu; căci casa lui Dumnezeu sfântă este, care sunteți voi. εἴ τις τὸν ναὸν τοῦ θεοῦ φθείρει, φθερεῖ τοῦτον ὁ θεός· ὁ γὰρ ναὸς τοῦ θεοῦ ἅγιός ἐστιν, οἵτινές ἐστε ὑμεῖς.
  18. Nimeni pre sine să nu se înșele. De i se pare cuivà între voi că este înțelept în veacul acesta, nebun să se facă, ca să fie înțelept. Μηδεὶς ἑαυτὸν ἐξαπατάτω· εἴ τις δοκεῖ σοφὸς εἶναι ἐν ὑμῖν ἐν τῷ αἰῶνι τούτῳ, μωρὸς γενέσθω, ἵνα γένηται σοφός, Pild. 3, 5 7 Is. 5, 21 Iac. 1, 22
  19. Pentrucă înțelepciunea lumei acesteea nebunie este la Dumnezeu. Că scris este: El prinde pre cei înțelepți întru priceperea lor. ἡ γὰρ σοφία τοῦ κόσμου τούτου μωρία παρὰ τῷ θεῷ ἐστιν· γέγραπται γάρ· Ὁ δρασσόμενος τοὺς σοφοὺς ἐν τῇ πανουργίᾳ αὐτῶν· Iov. 5, 12
  20. Și iarăș: Domnul cunoaște gândurile înțelepților, că sunt deșerte. καὶ πάλιν· Κύριος γινώσκει τοὺς διαλογισμοὺς τῶν σοφῶν ὅτι εἰσὶν μάταιοι. Ps. 93, 11
  21. Drept aceea, nimeni să nu se laude între oameni. Că toate ale voastre sunt; ὥστε μηδεὶς καυχάσθω ἐν ἀνθρώποις· πάντα γὰρ ὑμῶν ἐστιν,
  22. Ori Pavel, ori Apolo, ori Chifa, ori lumea, ori vieața, ori moartea, ori acestea de acum, ori cele viitoare; toate ale voastre sunt; εἴτε Παῦλος εἴτε Ἀπολλῶς εἴτε Κηφᾶς εἴτε κόσμος εἴτε ζωὴ εἴτε θάνατος εἴτε ἐνεστῶτα εἴτε μέλλοντα, πάντα ⸀ὑμῶν,
  23. Iar voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu. ὑμεῖς δὲ Χριστοῦ, Χριστὸς δὲ θεοῦ. 1 Cor. 11, 3

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.