Ediția sinodală, București 1914

2 Corinteni 6

Îndemnare la buna întrebuințare a darului dumnezeesc. Ferire de amestecul cu necredincioșii.

  1. Iar noi împreună lucrând cu el, vă și rugăm, ca nu îndeșert darul lui Dumnezeu să primiți voi. 1 Cor. 3, 9
  2. Că zice: în vreme primită te-am ascultat, și în ziua mântuirei ți-am ajutat ție; iată acum este vreme bine primită, iată acum este ziua mântuirei. Is. 49, 8 Lucà 4, 19 21
  3. Nici o sminteală întru nimic dând, ca slujba noastră să fie fără prihană. 1 Cor. 10, 32
  4. Ci întru toate puindu-ne pre noi înainte ca slujitori ai lui Dumnezeu, întru multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări. 2 Cor. 4, 2
  5. Întru bătăi, în temnițe, în neașezări, în ostenele, în privegheri, în posturi. 2 Cor. 11, 23 27
  6. Întru curăție, întru cunoștință, întru îndelungă răbdare, în bunătate, întru Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică. Rom. 12, 9 1 Tim. 4, 12
  7. Întru cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăței cele deadreapta și cele deastânga.
  8. Prin slavă și necinste, prin grăire de rău și laudă; ca niște înșelători și adevărați;
  9. Ca niște necunoscuți și cunoscuți, ca cei ce murim, și iată suntem vii; ca niște pedepsiți, și nu omorîți; 2 Cor. 4, 10 11 1 Cor. 15, 31
  10. Ca niște întristați, iar pururea bucurându-ne; ca niște săraci, iar pre mulți îmbogățind; ca nimic având, și toate avându-le.
  11. Gura noastră s’a deschis către voi, Corinteni, inima noastră s’a lărgit.
  12. Nu vă strâmtorați întru noi, ci vă strâmtorați în pântecele voastre.
  13. Pentru aceeaș răsplătire, (ca unor fii grăesc), lărgiți-vă și voi. 1 Cor. 4, 14
  14. Nu vă înjugați întru alt jug cu cei necredincioși; că ce împărtășire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împreunare are lumina cu întunerecul? A 2 Lege 7, 2 Efes. 5, 8
  15. Sau ce unire are Hristos cu veliar? Sau ce parte este credinciosului cu cel necredincios? 1 Cor. 10, 21
  16. Sau ce însoțire este bisericei lui Dumnezeu cu idolii? Că voi sunteți biserica lui Dumnezeu celui viu, precum au zis Dumnezeu: voiu locuì întru ei, și voiu umblà între ei, și voiu fi lor Dumnezeu și ei îmi vor fi mie norod. 1 Cor. 3, 16 Evr. 8, 10 Lev. 26, 12
  17. Pentru aceea ieșiți din mijlocul lor, și vă osebiți, zice Domnul, și de necurăție să nu vă atingeți; și eu voiu primì pre voi. Is. 52, 11 Apoc. 18, 4
  18. Și voiu fi vouă Tată, și voi veți fi mie fii și fete, zice Domnul atotțiitorul. Ier. 31, 9

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.