Ediția sinodală, București 1914

2 Corinteni 6

Îndemnare la buna întrebuințare a darului dumnezeesc. Ferire de amestecul cu necredincioșii.

  1. Iar noi împreună lucrând cu el, vă și rugăm, ca nu îndeșert darul lui Dumnezeu să primiți voi. Συνεργοῦντες δὲ καὶ παρακαλοῦμεν μὴ εἰς κενὸν τὴν χάριν τοῦ θεοῦ δέξασθαι ὑμᾶς· 1 Cor. 3, 9
  2. Că zice: în vreme primită te-am ascultat, și în ziua mântuirei ți-am ajutat ție; iată acum este vreme bine primită, iată acum este ziua mântuirei. λέγει γάρ· Καιρῷ δεκτῷ ἐπήκουσά σου καὶ ἐν ἡμέρᾳ σωτηρίας ἐβοήθησά σοι· ἰδοὺ νῦν καιρὸς εὐπρόσδεκτος, ἰδοὺ νῦν ἡμέρα σωτηρίας· Is. 49, 8 Lucà 4, 19 21
  3. Nici o sminteală întru nimic dând, ca slujba noastră să fie fără prihană. μηδεμίαν ἐν μηδενὶ διδόντες προσκοπήν, ἵνα μὴ μωμηθῇ ἡ διακονία, 1 Cor. 10, 32
  4. Ci întru toate puindu-ne pre noi înainte ca slujitori ai lui Dumnezeu, întru multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări. ἀλλ’ ἐν παντὶ ⸀συνιστάνοντες ἑαυτοὺς ὡς θεοῦ διάκονοι· ἐν ὑπομονῇ πολλῇ, ἐν θλίψεσιν, ἐν ἀνάγκαις, ἐν στενοχωρίαις, 2 Cor. 4, 2
  5. Întru bătăi, în temnițe, în neașezări, în ostenele, în privegheri, în posturi. ἐν πληγαῖς, ἐν φυλακαῖς, ἐν ἀκαταστασίαις, ἐν κόποις, ἐν ἀγρυπνίαις, ἐν νηστείαις, 2 Cor. 11, 23 27
  6. Întru curăție, întru cunoștință, întru îndelungă răbdare, în bunătate, întru Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică. ἐν ἁγνότητι, ἐν γνώσει, ἐν μακροθυμίᾳ, ἐν χρηστότητι, ἐν πνεύματι ἁγίῳ, ἐν ἀγάπῃ ἀνυποκρίτῳ, Rom. 12, 9 1 Tim. 4, 12
  7. Întru cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăței cele deadreapta și cele deastânga. ἐν λόγῳ ἀληθείας, ἐν δυνάμει θεοῦ· διὰ τῶν ὅπλων τῆς δικαιοσύνης τῶν δεξιῶν καὶ ἀριστερῶν,
  8. Prin slavă și necinste, prin grăire de rău și laudă; ca niște înșelători și adevărați; διὰ δόξης καὶ ἀτιμίας, διὰ δυσφημίας καὶ εὐφημίας· ὡς πλάνοι καὶ ἀληθεῖς,
  9. Ca niște necunoscuți și cunoscuți, ca cei ce murim, și iată suntem vii; ca niște pedepsiți, și nu omorîți; ὡς ἀγνοούμενοι καὶ ἐπιγινωσκόμενοι, ὡς ἀποθνῄσκοντες καὶ ἰδοὺ ζῶμεν, ὡς παιδευόμενοι καὶ μὴ θανατούμενοι, 2 Cor. 4, 10 11 1 Cor. 15, 31
  10. Ca niște întristați, iar pururea bucurându-ne; ca niște săraci, iar pre mulți îmbogățind; ca nimic având, și toate avându-le. ὡς λυπούμενοι ἀεὶ δὲ χαίροντες, ὡς πτωχοὶ πολλοὺς δὲ πλουτίζοντες, ὡς μηδὲν ἔχοντες καὶ πάντα κατέχοντες.
  11. Gura noastră s’a deschis către voi, Corinteni, inima noastră s’a lărgit. Τὸ στόμα ἡμῶν ἀνέῳγεν πρὸς ὑμᾶς, Κορίνθιοι, ἡ καρδία ἡμῶν πεπλάτυνται·
  12. Nu vă strâmtorați întru noi, ci vă strâmtorați în pântecele voastre. οὐ στενοχωρεῖσθε ἐν ἡμῖν, στενοχωρεῖσθε δὲ ἐν τοῖς σπλάγχνοις ὑμῶν·
  13. Pentru aceeaș răsplătire, (ca unor fii grăesc), lărgiți-vă și voi. τὴν δὲ αὐτὴν ἀντιμισθίαν, ὡς τέκνοις λέγω, πλατύνθητε καὶ ὑμεῖς. 1 Cor. 4, 14
  14. Nu vă înjugați întru alt jug cu cei necredincioși; că ce împărtășire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împreunare are lumina cu întunerecul? Μὴ γίνεσθε ἑτεροζυγοῦντες ἀπίστοις· τίς γὰρ μετοχὴ δικαιοσύνῃ καὶ ἀνομίᾳ, ⸂ἢ τίς⸃ κοινωνία φωτὶ πρὸς σκότος; A 2 Lege 7, 2 Efes. 5, 8
  15. Sau ce unire are Hristos cu veliar? Sau ce parte este credinciosului cu cel necredincios? τίς δὲ συμφώνησις ⸀Χριστοῦ πρὸς Βελιάρ, ἢ τίς μερὶς πιστῷ μετὰ ἀπίστου; 1 Cor. 10, 21
  16. Sau ce însoțire este bisericei lui Dumnezeu cu idolii? Că voi sunteți biserica lui Dumnezeu celui viu, precum au zis Dumnezeu: voiu locuì întru ei, și voiu umblà între ei, și voiu fi lor Dumnezeu și ei îmi vor fi mie norod. τίς δὲ συγκατάθεσις ναῷ θεοῦ μετὰ εἰδώλων; ⸂ἡμεῖς γὰρ ναὸς θεοῦ ἐσμεν⸃ ζῶντος· καθὼς εἶπεν ὁ θεὸς ὅτι Ἐνοικήσω ἐν αὐτοῖς καὶ ἐμπεριπατήσω, καὶ ἔσομαι αὐτῶν θεός, καὶ αὐτοὶ ἔσονταί ⸀μου λαός. 1 Cor. 3, 16 Evr. 8, 10 Lev. 26, 12
  17. Pentru aceea ieșiți din mijlocul lor, și vă osebiți, zice Domnul, și de necurăție să nu vă atingeți; și eu voiu primì pre voi. διὸ ἐξέλθατε ἐκ μέσου αὐτῶν, καὶ ἀφορίσθητε, λέγει κύριος, καὶ ἀκαθάρτου μὴ ἅπτεσθε· κἀγὼ εἰσδέξομαι ὑμᾶς· Is. 52, 11 Apoc. 18, 4
  18. Și voiu fi vouă Tată, și voi veți fi mie fii și fete, zice Domnul atotțiitorul. καὶ ἔσομαι ὑμῖν εἰς πατέρα, καὶ ὑμεῖς ἔσεσθέ μοι εἰς υἱοὺς καὶ θυγατέρας, λέγει κύριος παντοκράτωρ. Ier. 31, 9

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.