Ediția sinodală, București 1914

1 Corinteni 11

Cum trebue a se rugà și a prorocì bărbații și femeile și rânduiala ce au a păzi la mesele de obște. Sf. Euharistie.

  1. Următori fiți mie, precum și eu lui Hristos. μιμηταί μου γίνεσθε, καθὼς κἀγὼ Χριστοῦ.
  2. Iar vă laud pre voi, fraților, că de toate ale mele vă aduceți aminte și precum v’am dat vouă, predaniile țineți. Ἐπαινῶ δὲ ⸀ὑμᾶς ὅτι πάντα μου μέμνησθε καὶ καθὼς παρέδωκα ὑμῖν τὰς παραδόσεις κατέχετε. 2 Tes. 2, 15
  3. Și voiesc să știți voi, că a tot bărbatul capul este Hristos, iar capul femeii este bărbatul; iar capul lui Hristos, Dumnezeu. θέλω δὲ ὑμᾶς εἰδέναι ὅτι παντὸς ἀνδρὸς ἡ κεφαλὴ ὁ Χριστός ἐστιν, κεφαλὴ δὲ γυναικὸς ὁ ἀνήρ, κεφαλὴ δὲ ⸀τοῦ Χριστοῦ ὁ θεός. 1 Cor. 3, 23 Efes. 5, 23
  4. Tot bărbatul rugându-se sau prorocind cu capul acoperit, își rușinează capul lui, πᾶς ἀνὴρ προσευχόμενος ἢ προφητεύων κατὰ κεφαλῆς ἔχων καταισχύνει τὴν κεφαλὴν αὐτοῦ· 1 Cor. 12, 10 14, 1
  5. Iar toată femeia rugându-se sau prorocind cu capul desvelit își rușinează capul ei, că tot una este ca și cum ar fi rasă. πᾶσα δὲ γυνὴ προσευχομένη ἢ προφητεύουσα ἀκατακαλύπτῳ τῇ κεφαλῇ καταισχύνει τὴν κεφαλὴν ⸀αὐτῆς, ἓν γάρ ἐστιν καὶ τὸ αὐτὸ τῇ ἐξυρημένῃ.
  6. Că de nu se învelește femeia, să se și tunză; iar de este lucru de rușine femeii a se tunde, sau a se rade, învelească-se. εἰ γὰρ οὐ κατακαλύπτεται γυνή, καὶ κειράσθω· εἰ δὲ αἰσχρὸν γυναικὶ τὸ κείρασθαι ἢ ξυρᾶσθαι, κατακαλυπτέσθω.
  7. Că bărbatul nu este dator să’și acopere capul, chipul și slava lui Dumnezeu fiind, iar muierea slava bărbatului este. ἀνὴρ μὲν γὰρ οὐκ ὀφείλει κατακαλύπτεσθαι τὴν κεφαλήν, εἰκὼν καὶ δόξα θεοῦ ὑπάρχων· ⸀ἡ γυνὴ δὲ δόξα ἀνδρός ἐστιν. Fac. 1, 26
  8. Că nu este bărbatul din femeie; ci femeia din bărbat. οὐ γάρ ἐστιν ἀνὴρ ἐκ γυναικός, ἀλλὰ γυνὴ ἐξ ἀνδρός·
  9. Că nu s’a zidit bărbatul pentru femeie; ci femeia pentru bărbat. καὶ γὰρ οὐκ ἐκτίσθη ἀνὴρ διὰ τὴν γυναῖκα, ἀλλὰ γυνὴ διὰ τὸν ἄνδρα. Fac. 2, 18 23
  10. Pentru aceea datoare este femeia să aibă învelitoare în cap, pentru îngeri. διὰ τοῦτο ὀφείλει ἡ γυνὴ ἐξουσίαν ἔχειν ἐπὶ τῆς κεφαλῆς διὰ τοὺς ἀγγέλους.
  11. Însă nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat, întru Domnul. πλὴν οὔτε ⸂γυνὴ χωρὶς ἀνδρὸς οὔτε ἀνὴρ χωρὶς γυναικὸς⸃ ἐν κυρίῳ· Gal. 3, 28
  12. Că precum este femeia din bărbat, așà și bărbatul prin femeie; și toate dela Dumnezeu. ὥσπερ γὰρ ἡ γυνὴ ἐκ τοῦ ἀνδρός, οὕτως καὶ ὁ ἀνὴρ διὰ τῆς γυναικός· τὰ δὲ πάντα ἐκ τοῦ θεοῦ.
  13. Întru voi înșivă judecați; oare cu cuviință este, femeia desvelită să se roage lui Dumnezeu? ἐν ὑμῖν αὐτοῖς κρίνατε· πρέπον ἐστὶν γυναῖκα ἀκατακάλυπτον τῷ θεῷ προσεύχεσθαι;
  14. Au nu și singură firea vă învață pre voi, că bărbatul de își lasă părul, necinste lui este? ⸀οὐδὲ ⸂ἡ φύσις αὐτὴ⸃ διδάσκει ὑμᾶς ὅτι ἀνὴρ μὲν ἐὰν κομᾷ, ἀτιμία αὐτῷ ἐστιν,
  15. Iar femeia de își lasă părul, slavă ei este; de vreme ce părul este dat ei în loc de învelitoare. γυνὴ δὲ ἐὰν κομᾷ, δόξα αὐτῇ ἐστιν; ὅτι ἡ κόμη ἀντὶ περιβολαίου ⸀δέδοται.
  16. Iar de se vede că este cinevà prigonitor, noi obicei ca acesta n’avem, nici bisericile lui Dumnezeu. εἰ δέ τις δοκεῖ φιλόνεικος εἶναι, ἡμεῖς τοιαύτην συνήθειαν οὐκ ἔχομεν, οὐδὲ αἱ ἐκκλησίαι τοῦ θεοῦ. 1 Tim. 6, 4
  17. Și aceasta poruncindu-vă nu vă laud, că nu spre mai bine, ci spre mai rău vă adunați. Τοῦτο δὲ ⸂παραγγέλλων οὐκ ἐπαινῶ⸃ ὅτι οὐκ εἰς τὸ κρεῖσσον ἀλλὰ εἰς τὸ ἧσσον συνέρχεσθε.
  18. Pentrucă întâiu, când vă adunați voi în biserică, auz că se fac între voi împerechieri; și despre o parte crez. πρῶτον μὲν γὰρ συνερχομένων ὑμῶν ἐν ἐκκλησίᾳ ἀκούω σχίσματα ἐν ὑμῖν ὑπάρχειν, καὶ μέρος τι πιστεύω. 1 Cor. 1, 10 3, 3
  19. Că trebue să fie și eresuri între voi, ca cei lămuriți să se facă arătați între voi. δεῖ γὰρ καὶ αἱρέσεις ἐν ὑμῖν εἶναι, ἵνα ⸀καὶ οἱ δόκιμοι φανεροὶ γένωνται ἐν ὑμῖν. Mat. 18, 7 1 Ioan 2, 19
  20. Drept aceea, când vă adunați voi împreună, nu este a mâncà cina Domnului. συνερχομένων οὖν ὑμῶν ἐπὶ τὸ αὐτὸ οὐκ ἔστιν κυριακὸν δεῖπνον φαγεῖν,
  21. Că fiecare își pune cina sa mai înainte spre mâncare; și unul este flămând, iar altul este beat. ἕκαστος γὰρ τὸ ἴδιον δεῖπνον προλαμβάνει ἐν τῷ φαγεῖν, καὶ ὃς μὲν πεινᾷ, ὃς δὲ μεθύει.
  22. Au doară n’aveți case ca să mâncați și să beți? Sau pre biserica lui Dumnezeu defăimați, și rușinați pre cei lipsiți? Ce voiu zice vouă? Lăudà-voiu pre voi? Întru aceasta nu vă laud. μὴ γὰρ οἰκίας οὐκ ἔχετε εἰς τὸ ἐσθίειν καὶ πίνειν; ἢ τῆς ἐκκλησίας τοῦ θεοῦ καταφρονεῖτε, καὶ καταισχύνετε τοὺς μὴ ἔχοντας; τί ⸂εἴπω ὑμῖν⸃; ἐπαινέσω ὑμᾶς; ἐν τούτῳ οὐκ ἐπαινῶ. Iac. 2, 6
  23. Că eu am luat dela Domnul, care am și dat vouă. Că Domnul Iisus în noaptea întru care s’a vândut au luat pâine; Ἐγὼ γὰρ παρέλαβον ἀπὸ τοῦ κυρίου, ὃ καὶ παρέδωκα ὑμῖν, ὅτι ὁ κύριος Ἰησοῦς ἐν τῇ νυκτὶ ᾗ ⸀παρεδίδετο ἔλαβεν ἄρτον 1 Cor. 15, 3 Lucà 22, 19
  24. Și mulțămind au frânt, și au zis: luați, mâncați; acesta este trupul meu care se frânge pentru voi; aceasta să faceți întru pomenirea mea. καὶ εὐχαριστήσας ἔκλασεν καὶ ⸀εἶπεν· Τοῦτό μού ἐστιν τὸ σῶμα τὸ ὑπὲρ ⸀ὑμῶν· τοῦτο ποιεῖτε εἰς τὴν ἐμὴν ἀνάμνησιν.
  25. Așijderea și paharul, după cină, zicând: acest pahar legea cea nouă este întru sângele meu; aceasta să faceți de câte ori veți beà, întru pomenirea mea. ὡσαύτως καὶ τὸ ποτήριον μετὰ τὸ δειπνῆσαι, λέγων· Τοῦτο τὸ ποτήριον ἡ καινὴ διαθήκη ἐστὶν ἐν τῷ ἐμῷ αἵματι· τοῦτο ποιεῖτε, ὁσάκις ⸀ἐὰν πίνητε, εἰς τὴν ἐμὴν ἀνάμνησιν.
  26. Că de câte ori veți mânca pâinea aceasta, și veți beà paharul acesta, moartea Domnului vestiți până când va venì. ὁσάκις γὰρ ⸀ἐὰν ἐσθίητε τὸν ἄρτον τοῦτον καὶ τὸ ⸀ποτήριον πίνητε, τὸν θάνατον τοῦ κυρίου καταγγέλλετε, ἄχρι ⸀οὗ ἔλθῃ. Is. 59, 20
  27. Drept aceea, oricare va mâncà pâinea aceasta, sau va beà paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi trupului și sângelui Domnului. Ὥστε ὃς ἂν ἐσθίῃ τὸν ⸀ἄρτον ἢ πίνῃ τὸ ποτήριον τοῦ κυρίου ⸀ἀναξίως, ἔνοχος ἔσται τοῦ σώματος καὶ τοῦ αἵματος τοῦ κυρίου. Ier. 31, 33 1 Cor. 10, 21 Evr. 6, 6
  28. Ci să se ispitească omul pre sine, și așà din pâine să mănânce, și din pahar să beà. δοκιμαζέτω δὲ ἄνθρωπος ἑαυτόν, καὶ οὕτως ἐκ τοῦ ἄρτου ἐσθιέτω καὶ ἐκ τοῦ ποτηρίου πινέτω·
  29. Că cel ce mănâncă și beà cu nevrednicie, judecată luiș mănâncă și beà, nesocotind trupul Domnului. ὁ γὰρ ἐσθίων καὶ ⸀πίνων κρίμα ἑαυτῷ ἐσθίει καὶ πίνει μὴ διακρίνων τὸ ⸀σῶμα.
  30. Pentru aceasta între voi mulți sunt neputincioși și bolnavi, și dorm mulți. διὰ τοῦτο ἐν ὑμῖν πολλοὶ ἀσθενεῖς καὶ ἄρρωστοι καὶ κοιμῶνται ἱκανοί.
  31. Că de ne-am fi judecat pre noi singuri, nu ne-am fi osândit. εἰ ⸀δὲ ἑαυτοὺς διεκρίνομεν, οὐκ ἂν ἐκρινόμεθα· Ps. 31, 5
  32. Iar judecându-ne, dela Domnul ne certăm, ca nu cu lumea să ne osândim. κρινόμενοι δὲ ⸀ὑπὸ κυρίου παιδευόμεθα, ἵνα μὴ σὺν τῷ κόσμῳ κατακριθῶμεν. Gal. 3, 22 Evr. 12, 5 6
  33. Deci dar, frații mei, când vă adunați să mâncați, unul pre altul să așteptați. Ὥστε, ἀδελφοί μου, συνερχόμενοι εἰς τὸ φαγεῖν ἀλλήλους ἐκδέχεσθε.
  34. Iar de flămânzește cinevà, acasă să mănânce; ca să nu vă adunați spre osândă. Iar celelalte când voiu venì le voiu rânduì. ⸀εἴ τις πεινᾷ, ἐν οἴκῳ ἐσθιέτω, ἵνα μὴ εἰς κρίμα συνέρχησθε. Τὰ δὲ λοιπὰ ὡς ἂν ἔλθω διατάξομαι.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.