Ediția sinodală, București 1914

Pilde 22

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Deosebite sfaturi.

  1. Mai ales este numele bun decât bogățiea multă; și darul bun decât argintul și aurul. נִבְחָ֣ר שֵׁ֭ם מֵעֹ֣שֶׁר רָ֑ב מִכֶּ֥סֶף וּ֝מִזָּהָ֗ב חֵ֣ן טֽוֹב׃ Eclis. 7, 2
  2. Bogatul și săracul s’au întâmpinat unul cu altul, iar pre amândoi i-au făcut Domnul. עָשִׁ֣יר וָרָ֣שׁ נִפְגָּ֑שׁוּ עֹשֵׂ֖ה כֻלָּ֣ם יְהֹוָֽה׃ Iov 3, 19 Ps. 48, 2
  3. Cel iscusit văzând pre cel rău muncindu-se tare, însuș se învață; iar cei nepricepuți trecând nu se folosesc. עָר֤וּם ׀ רָאָ֣ה רָעָ֣ה (ויסתר) [וְנִסְתָּ֑ר] וּ֝פְתָיִ֗ים עָבְר֥וּ וְֽנֶעֱנָֽשׁוּ׃
  4. Neamul înțelepciunii este frica Domnului, și bogăție și mărire și vieață. עֵ֣קֶב עֲ֭נָוָה יִרְאַ֣ת יְהֹוָ֑ה עֹ֖שֶׁר וְכָב֣וֹד וְחַיִּֽים׃
  5. Ciulini și lațuri în căile cele strâmbe; iar cel ce’și păzește sufletul său, se va ferì de ele. צִנִּ֣ים פַּ֭חִים בְּדֶ֣רֶךְ עִקֵּ֑שׁ שׁוֹמֵ֥ר נַ֝פְשׁ֗וֹ יִרְחַ֥ק מֵהֶֽם׃
  6. Învață pruncul pre calea sa, că și după ce va înbătrânì nu se va depărtà dela aceea. חֲנֹ֣ךְ לַ֭נַּעַר עַל־פִּ֣י דַרְכּ֑וֹ גַּ֥ם כִּי־יַ֝זְקִ֗ין לֹא־יָס֥וּר מִמֶּֽנָּה׃
  7. Bogații vor stăpânì pre cei săraci, și slugile dela stăpânii săi se vor împrumutà. עָ֭שִׁיר בְּרָשִׁ֣ים יִמְשׁ֑וֹל וְעֶ֥בֶד לֹ֝וֶ֗ה לְאִ֣ישׁ מַלְוֶֽה׃
  8. Cel ce seamănă rele, rele va și secerà, și rana faptelor sale îl va sfârșì; pre omul blând și dătător, îl binecuvintează Dumnezeu, și deșertarea lucrurilor îl va pierde. זוֹרֵ֣עַ עַ֭וְלָה (יקצור) [יִקְצׇר־]אָ֑וֶן וְשֵׁ֖בֶט עֶבְרָת֣וֹ יִכְלֶֽה׃ Iov 4, 8 Isaia 59, 7
  9. Cel ce miluește pre săracul, hrănì-se-va, pentrucă din pâinea sa a dat săracului; biruință și cinste câștigă cel ce dă daruri, însă ià sufletul celor ce le au. טֽוֹב־עַ֭יִן ה֣וּא יְבֹרָ֑ךְ כִּֽי־נָתַ֖ן מִלַּחְמ֣וֹ לַדָּֽל׃ 2 Cor. 9, 7
  10. Scoate din adunare pre cel pierzător, și va ieșì cu dânsul pricirea, că șezând în adunare, pre toți necinstește. גָּ֣רֵֽשׁ לֵ֭ץ וְיֵצֵ֣א מָד֑וֹן וְ֝יִשְׁבֹּ֗ת דִּ֣ין וְקָלֽוֹן׃
  11. Iubește Domnul inimile cuvioase, și primiți sunt lui toți cei fără prihană în căile lor; cu buzele va cârmuì împăratul. אֹהֵ֥ב (טהור) [טְהׇר־]לֵ֑ב חֵ֥ן שְׂ֝פָתָ֗יו רֵעֵ֥הוּ מֶֽלֶךְ׃
  12. Ochii Domnului păzesc simțirea și defaimă cuvintele cele fărădelege. עֵינֵ֣י יְ֭הֹוָה נָ֣צְרוּ דָ֑עַת וַ֝יְסַלֵּ֗ף דִּבְרֵ֥י בֹגֵֽד׃
  13. Pune pricini și zice leneșul: leul este în cale și ucigașul în uliță. אָמַ֣ר עָ֭צֵל אֲרִ֣י בַח֑וּץ בְּת֥וֹךְ רְ֝חֹב֗וֹת אֵרָצֵֽחַ׃
  14. Groapă adâncă este gura celui fărădelege, și pre carele l-au urît Domnul, acela va cădea într’însa; sunt căi rele înaintea omului, și nu iubește a se întoarce dela ele, și trebue a se abate din calea strâmbă și rea. שׁוּחָ֣ה עֲ֭מֻקָּה פִּ֣י זָר֑וֹת זְע֥וּם יְ֝הֹוָ֗ה (יפול) [יִפׇּל־]שָֽׁם׃
  15. Nepriceperea face să sboare inima tânărului, și toiagul învățăturii departe este dela dânsul. אִ֭וֶּלֶת קְשׁוּרָ֣ה בְלֶב־נָ֑עַר שֵׁ֥בֶט מ֝וּסָ֗ר יַרְחִיקֶ֥נָּה מִמֶּֽנּוּ׃
  16. Cel ce năpăstuește pre sărac, înmulțește relele sale, și dă bogatului pre mai puțin. עֹ֣שֵֽׁק דָּ֭ל לְהַרְבּ֣וֹת ל֑וֹ נֹתֵ֥ן לְ֝עָשִׁ֗יר אַךְ־לְמַחְסֽוֹר׃
  17. La cuvintele înțelepților apropie urechea ta, și ascultă cuvintele mele, și așază inima ta, ca să cunoști, că bune sunt. הַ֥ט אׇזְנְךָ֗ וּ֭שְׁמַע דִּבְרֵ֣י חֲכָמִ֑ים וְ֝לִבְּךָ֗ תָּשִׁ֥ית לְדַעְתִּֽי׃
  18. Și de le vei pune pre ele la inima ta, veselì-te-vor împreună cu buzele tale. כִּֽי־נָ֭עִים כִּֽי־תִשְׁמְרֵ֣ם בְּבִטְנֶ֑ךָ יִכֹּ֥נוּ יַ֝חְדָּ֗ו עַל־שְׂפָתֶֽיךָ׃
  19. Ca să fie întru Domnul nădejdea ta, și va arătà ție calea ta. לִֽהְי֣וֹת בַּ֭יהֹוָה מִבְטַחֶ֑ךָ הוֹדַעְתִּ֖יךָ הַיּ֣וֹם אַף־אָֽתָּה׃
  20. Și tu ți le scrie întreit, în sfat și în gând și în cunoștință și pre lățimea inimii tale. הֲלֹ֤א כָתַ֣בְתִּֽי לְ֭ךָ (שלשום) [שָׁלִישִׁ֑ים] בְּמֹ֖עֵצ֣וֹת וָדָֽעַת׃
  21. Învață-te dar cuvinte adevărate, și minte bună ca să auzi și să răspunzi tu cuvinte adevărate celor ce te întreabă. לְהֽוֹדִיעֲךָ֗ קֹ֭שְׁטְ אִמְרֵ֣י אֱמֶ֑ת לְהָשִׁ֥יב אֲמָרִ֥ים אֱ֝מֶ֗ת לְשֹׁלְחֶֽיךָ׃
  22. Nu silì pre mișel, că sărac este și să nu necinstești pre cel slab în porți. אַֽל־תִּגְזׇל־דָּ֭ל כִּ֣י דַל־ה֑וּא וְאַל־תְּדַכֵּ֖א עָנִ֣י בַשָּֽׁעַר׃ Zah. 7, 10 Ierem. 5, 28 Eșire 22, 22 Iov. 31, 21
  23. Că Domnul va judecà lui judecată, și vei mântuì sufletul tău nevinovat. כִּֽי־יְ֭הֹוָה יָרִ֣יב רִיבָ֑ם וְקָבַ֖ע אֶת־קֹבְעֵיהֶ֣ם נָֽפֶשׁ׃ Eșire 22, 23 24
  24. Nu fii prieten cu omul mânios, și cu prieten mânios nu te amestecà. אַל־תִּ֭תְרַע אֶת־בַּ֣עַל אָ֑ף וְאֶת־אִ֥ישׁ חֵ֝מ֗וֹת לֹ֣א תָבֽוֹא׃
  25. Ca să nu te abați din căile lui, și vei luà lațuri la sufletul tău. פֶּן־תֶּאֱלַ֥ף אֹרְחֹתָ֑ו וְלָקַחְתָּ֖ מוֹקֵ֣שׁ לְנַפְשֶֽׁךָ׃
  26. Nu te da chezaș rușinându-te de față. אַל־תְּהִ֥י בְתֹֽקְעֵי־כָ֑ף בַּ֝עֹרְבִ֗ים מַשָּׁאֽוֹת׃
  27. Că de nu vei aveà de unde să plătești, luà-vor așternutul cel de supt coastele tale. אִם־אֵֽין־לְךָ֥ לְשַׁלֵּ֑ם לָ֥מָּה יִקַּ֥ח מִ֝שְׁכָּבְךָ֗ מִתַּחְתֶּֽיךָ׃ Eșire 22, 26 27 A 2 Lege 24, 12 13
  28. Nu trece hotarele vechi, care le-au pus părinții tăi. אַל־תַּ֭סֵּג גְּב֣וּל עוֹלָ֑ם אֲשֶׁ֖ר עָשׂ֣וּ אֲבוֹתֶֽיךָ׃ A 2 Lege 19, 14 Ozia 5, 10
  29. Omul vederos și iute la lucrurile lui, la împărați trebue a stà; iar să nu steà la oameni leneși. חָזִ֡יתָ אִ֤ישׁ ׀ מָ֘הִ֤יר בִּמְלַאכְתּ֗וֹ לִֽפְנֵי־מְלָכִ֥ים יִתְיַצָּ֑ב בַּל־יִ֝תְיַצֵּ֗ב לִפְנֵ֥י חֲשֻׁכִּֽים׃ [פ]

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.