Plângerea lui Iov.
- După acestea a deschis Iov gura sa.
- Și a blestemat ziua sa, zicând:
- Piară ziua în care m’am născut și noaptea aceea, în care s’a zis: iată bărbat. Ierem. 15, 10 20, 14
- Noaptea aceea să fie întunerec, și să nu o cerce pre ea Domnul de sus, și să nu vie preste ea lumină.
- Să o cuprinză pre ea întunerecul și umbra morții, să vie preste ea negură, blestemată să fie ziua aceea.
- Și noaptea aceea să o cuprinză întunerecul, să nu fie în zilele anului, nici să se numere în zilele lunilor.
- Ci noaptea aceea să fie cu dureri, și să nu vie preste dânsa veselie, nici bucurie.
- Ci să o blesteme pre ea, cel ce blestemă ziua aceea, cel ce va să prinză chitul cel mare.
- Întunece-se stelele nopții aceea, să aștepte, și la lumină să nu vie și să nu vază luceafărul răsărind.
- Pentrucă n’a închis porțile pântecelui maicii mele, că ar fì depărtat durerea dela ochii mei.
- Pentruce n’am murit în pântece? Și după ce am ieșit din pântece, căci n’am murit îndată? Iov 10, 13
- Și pentruce m’a pus pre genunche? Și pentruce am supt țîțele?
- Acum dormind aș tăcea, și zăcând m’aș odihni,
- Cu împărații sfetnicii pământului, cari se semețeau în arme,
- Sau cu boierii cari au mult aur, cari au umplut casele lor de argint,
- Sau ca o lepădătură, care iese din mitrasul mumei sale, sau ca pruncii cari n’au văzut lumina.
- Acolo necredincioșii au ars iuțimea mâniei, acolo au odihnit cei osteniți cu trupul.
- Și împreună cei veșnici n’au auzit glasul celui ce cere birul.
- Mic și mare acolo este, și sluga nu se teme de Domnul său.
- Pentruce au dat celor din amărăciune lumină, și vieață sufletelor celor ce sunt în dureri? Pilde 22, 2
- Cari poftesc moartea, și nu o nemeresc scurmând-o ca niște comori.
- Și se bucură de o nemeresc.
- Moartea este odihna omului, că l-au acoperit pre el Dumnezeu.
- Că mai nainte de a mâncà îmi vine suspin, și lăcrămez cuprins fiind de frică.
- Că frica de care m’am temut, a venit asupra mea, și de ce m’am sperieat, aceea m’a întâmpinat.
- Nici am avut pace, nici mi-a ticnit, nici m’am odihnit, și mi-a venit mie mânie.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.