Ediția sinodală, București 1914

Iov 15

Elifaz vreà să facă pre Iov fățarnic.

  1. Și răspunzând Elifaz Temaniteanul, a zis:
  2. Oare înțeleptul va vorbì cuvinte sumețe, și pântecele său se va umpleà de vorbe goale.
  3. Mustrând cu cuvinte, care nu se cuvin, și cu cuvinte de care nici un folos nu este.
  4. Au nu și tu ai depărtat frica, și cuvinte ca acestea ai rostit înaintea Domnului?
  5. Vinovat ești cu cuvintele gurii tale, și n’ai ales cuvintele celor puternici.
  6. Mustrà-te-va gura ta, și nu eu, buzele tale vor mărturisì asupra ta.
  7. Că ce este, au ești cel întâiu născut între oameni? Au mai nainte decât dealurile te-ai alcătuit? Ps. 89, 2
  8. Au rânduiala Domnului ai auzit? Au trebuință având Dumnezeu te-au luat pre tine sfetnic al lui? Și numai tu ai înțelepciunea? Ierem. 23, 18
  9. Că ce știi tu, ce noi nu știm? Și ce pricepi tu, și noi nu pricepem? Iov 13, 2
  10. Ci și bătrân și vechiu este între noi, mai încărcat de zile decât tatăl tău. Sirah 18, 9
  11. Puține bătăi ai luat pentru cele ce ai păcătuit, preste seamă mult ai greșit.
  12. Ce a îndrăznit inima ta? Sau ce au așteptat ochii tăi?
  13. Că ai izbucnit mâniea ta înaintea Domnului, și ai scos din gură cuvinte ca acestea?
  14. Că cine fiind muritor va fi fără de prihană, sau cum va fi drept cel născut din femeie? 3 Împ. 8, 46 Ps. 13, 3
  15. Dacă sfinților nu crede, și cerul nu este curat înaintea lui.
  16. Cu cât mai vârtos urît și necurat este omul care beà nedreptatea ca apa.
  17. Voiu spune ție, ascultă-mă; cele ce am văzut, voiu povesti ție.
  18. Cele ce au zis înțelepții, și n’au ascuns de către părinții lor.
  19. Lor singuri s’au dat pământul, și nimenea de alt neam n’a venit preste ei.
  20. Toată vieața celui necredincios în grije este, iar celui puternic ani numărați i s’au dat.
  21. Și frica lui în urechile lui, când va gândì că este în pace, va venì lui pieire. Lev. 26, 17 A 2 Lege 28, 25 Pilde 28, 1
  22. Nu crede, că se poate întoarce din întunerec, că s’au dat în mâinile sabiei.
  23. Și s’a rânduit spre hrană vulturilor, și a văzut întru sine, că rămâne spre cădere, și ziua cea întunecoasă pre el îl va acoperì.
  24. Și nevoie și necaz îl va țineà pre el, ca un povățuitor de oștire care stă în fruntea taberii, va cădeà.
  25. Că a ridicat mâinile înaintea Domnului și înaintea lui Dumnezeu atotțiitorul a stătut împrotivă.
  26. Și a alergat înaintea lui cu ocară, cu cerbicea cea groasă a scutului său.
  27. Că a acoperit fața sa cu seul său, și a făcut răzor preste coapse și lauda lui sudalma.
  28. Să mâe în cetăți pustii și să intre în case nelăcuite, iar cele ce au gătit ei, alții le vor cărà.
  29. Nu se va îmbogățì, nici vor rămâneà averile lui, nici va face umbră pământului.
  30. Nici va scăpà de întunerec, ci stâlparea lui o va uscà vântul, și floarea ei va cădeà.
  31. Nu crează că va rămâneà, că deșertăciuni vor venì lui.
  32. Trunchiul lui mai nainte de vreme se va stricà, și ramul lui nu se va întărì.
  33. Se va culege ca și strugurul cel acru mai nainte de vreme, și va cădeà ca floarea maslinului.
  34. Că mărturia celui necredincios este moartea, și foc va arde casa celor ce iau daruri. Ps. 7, 15
  35. Și în pântece va zămislì dureri, și se vor naște lui deșarte, și pântecele lui va gătì vicleșug. Isaia 59, 4

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.