Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.
Nimicnicia vieții omenești.
- Pământeanul născut din femeie, este cu vieață scurtă și plin de necaz. אָ֭דָם יְל֣וּד אִשָּׁ֑ה קְצַ֥ר יָ֝מִ֗ים וּֽשְׂבַֽע־רֹֽגֶז׃ Eccl. 2, 23 Ps. 89, 9
- Și ca o floare înflorind, cade, și ca umbra fuge și nu stă. כְּצִ֣יץ יָ֭צָא וַיִּמָּ֑ל וַיִּבְרַ֥ח כַּ֝צֵּ֗ל וְלֹ֣א יַעֲמֽוֹד׃ Isaia 40, 7
- Au nu și acestuia i-ai făcut certare, și l-ai făcut să vie la judecată înaintea ta? אַף־עַל־זֶ֭ה פָּקַ֣חְתָּ עֵינֶ֑ךָ וְאֹ֘תִ֤י תָבִ֖יא בְמִשְׁפָּ֣ט עִמָּֽךְ׃
- Că cine va fì curat de întinăciune? מִֽי־יִתֵּ֣ן טָ֭הוֹר מִטָּמֵ֗א לֹ֣א אֶחָֽד׃ Ps. 50, 6 52, 4 Isaia 48, 8
- Nimeni, măcar și o zi de va fì vieața lui pre pământ, că numărate sunt de tine lunile lui, hotărît-ai vreme, și nu întrece. אִ֥ם־חֲרוּצִ֨ים ׀ יָמָ֗יו מִֽסְפַּר־חֳדָשָׁ֥יו אִתָּ֑ךְ חֻקָּ֥ו עָ֝שִׂ֗יתָ וְלֹ֣א יַעֲבֹֽר׃ Pilde 20, 9 3 Împ. 8, 46
- Depărtează-te dela dânsul, ca să se odihnească, și va plăceà lui vieața, ca și năimitului. שְׁעֵ֣ה מֵעָלָ֣יו וְיֶחְדָּ֑ל עַד־יִ֝רְצֶ֗ה כְּשָׂכִ֥יר יוֹמֽוֹ׃ Iov 7, 1 2
- Că copacul de se va tăia, este nădejde că iar va înflorì, și odrasla lui nu va lipsì. כִּ֤י יֵ֥שׁ לָעֵ֗ץ תִּ֫קְוָ֥ה אִֽם־יִ֭כָּרֵת וְע֣וֹד יַחֲלִ֑יף וְ֝יֹנַקְתּ֗וֹ לֹ֣א תֶחְדָּֽל׃
- Că de va îmbătrânì în pământ rădăcina lui, și în piatră se va săvârșì buciumul lui. אִם־יַזְקִ֣ין בָּאָ֣רֶץ שׇׁרְשׁ֑וֹ וּ֝בֶעָפָ֗ר יָמ֥וּת גִּזְעֽוֹ׃
- De umezeala apei va odrăslì, și va dà ramuri ca un răsad tânăr. מֵרֵ֣יחַ מַ֣יִם יַפְרִ֑חַ וְעָשָׂ֖ה קָצִ֣יר כְּמוֹ־נָֽטַע׃
- Iar omul murind s’a dus, și căzând muritorul, mai mult nu mai este. וְגֶ֣בֶר יָ֭מוּת וַֽיֶּחֱלָ֑שׁ וַיִּגְוַ֖ע אָדָ֣ם וְאַיּֽוֹ׃
- Că cu vreme scade marea, și rîul pustiindu-se a secat. אָֽזְלוּ־מַ֭יִם מִנִּי־יָ֑ם וְ֝נָהָ֗ר יֶחֱרַ֥ב וְיָבֵֽשׁ׃
- Omul adormind nu se va mai sculà și nici se va trezì, până când cerul se va trece, nici se vor deșteptà din somnul lor. וְאִ֥ישׁ שָׁכַ֗ב וְֽלֹא־יָ֫ק֥וּם עַד־בִּלְתִּ֣י שָׁ֭מַיִם לֹ֣א יָקִ֑יצוּ וְלֹֽא־יֵ֝עֹ֗רוּ מִשְּׁנָתָֽם׃ Ps. 101, 27
- Și măcar de m’ai fì păzit în iad și m’ai fì ascuns pre mine, până ți s’ar fi potolit mâniea ta, și să-mi fì rânduit vreme, în care să-ți aduci aminte de mine. מִ֤י יִתֵּ֨ן ׀ בִּשְׁא֬וֹל תַּצְפִּנֵ֗נִי תַּ֭סְתִּירֵנִי עַד־שׁ֣וּב אַפֶּ֑ךָ תָּ֤שִֽׁית־לִ֖י חֹ֣ק וְתִזְכְּרֵֽנִי׃
- Că de va murì omul, va trăì după ce-și va sfârși zilele vieții sale, așteptà-voiu până ce iarăși voiu fì. אִם־יָמ֥וּת גֶּ֗בֶר הֲיִֽ֫חְיֶ֥ה כׇּל־יְמֵ֣י צְבָאִ֣י אֲיַחֵ֑ל עַד־בּ֝֗וֹא חֲלִיפָתִֽי׃
- Apoi mă vei chemà, și eu te voiu auzì, și lucrurile mâinilor tale nu le depărtà. תִּ֭קְרָא וְאָנֹכִ֣י אֶעֱנֶ֑ךָּ לְֽמַעֲשֵׂ֖ה יָדֶ֣יךָ תִכְסֹֽף׃ Iov 13, 22
- Și ai numărat deprinderile mele, și nu-ți va scăpà nimic din păcatele mele. כִּֽי־עַ֭תָּה צְעָדַ֣י תִּסְפּ֑וֹר לֹֽא־תִ֝שְׁמֹ֗ר עַל־חַטָּאתִֽי׃
- Pecetluit-ai în săculeț fărădelegile mele, și ai însemnat, tot ce fără de voie am greșit. חָתֻ֣ם בִּצְר֣וֹר פִּשְׁעִ֑י וַ֝תִּטְפֹּ֗ל עַל־עֲוֺנִֽי׃ Pilde 5, 21
- Și muntele căzând se prăbușește, și piatra se învechește în locul său. וְ֭אוּלָם הַר־נוֹפֵ֣ל יִבּ֑וֹל וְ֝צ֗וּר יֶעְתַּ֥ק מִמְּקֹמֽוֹ׃
- Apele au dumicat pietre, și apele cele întinse au închegat lutul pământului, iar răbdarea omului o ai pierdut. אֲבָנִ֤ים ׀ שָׁ֥חֲקוּ מַ֗יִם תִּשְׁטֹֽף־סְפִיחֶ֥יהָ עֲפַר־אָ֑רֶץ וְתִקְוַ֖ת אֱנ֣וֹשׁ הֶאֱבַֽדְתָּ׃
- Întinsu-l-ai până la sfârșit, și s’a dus, mutat-ai fața lui, și l-ai trimis. תִּתְקְפֵ֣הוּ לָ֭נֶצַח וַֽיַּהֲלֹ֑ךְ מְשַׁנֶּ֥ה פָ֝נָ֗יו וַֽתְּשַׁלְּחֵֽהוּ׃
- Și de au fost mulți fii lui, nu știe, și de au fost puțini nu știe. יִכְבְּד֣וּ בָ֭נָיו וְלֹ֣א יֵדָ֑ע וְ֝יִצְעֲר֗וּ וְֽלֹא־יָבִ֥ין לָֽמוֹ׃
- Ci numai trupul lui l-a durut, și sufletul lui a plâns. אַךְ־בְּ֭שָׂרוֹ עָלָ֣יו יִכְאָ֑ב וְ֝נַפְשׁ֗וֹ עָלָ֥יו תֶּאֱבָֽל׃ [פ]
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.