Prigonirea Apostolilor de Iudei. Mărturisirea lui Petru despre puterea și darul lui Hristos. Mulțămirea bisericei pentru îndrăzneala și credința Apostolilor. Unirea și dragostea în Biserică.
- Și grăind ei către norod, venit-au asupra lor preoții și Voevodul bisericei și Saducheii. Lucà. 22, 4 52
- Părându-le rău pentrucă învățau ei pre norod, și vestiau întru Iisus Învierea cea din morți.
- Și și-au pus pre dânșii mâinile, și i-au pus pre ei la pază până a doua zi, că erà seară.
- Iar mulți din cei ce auzise cuvântul, au crezut, și s’a făcut numărul bărbaților ca la cinci mii. Fapt. 2, 47
- Și a fost a doua zi de s’au adunat boierii și bătrânii și Cărturarii în Ierusalim.
- Și Ana Arhiereul și Caiafa și Ioan, Alexandru și câți erau din neamul arhieresc. Fapt. 5, 17 Luc. 3, 2
- Și puindu’i pre ei în mijloc, i-au întrebat: cu ce putere sau într’alcui nume, ați făcut voi aceasta? Mat. 21, 23
- Atunci Petru, umplându-se de Duhul Sfânt, a zis către dânșii: boierii norodului și bătrânii lui Israil,
- De vreme ce noi astăzi suntem întrebați pentru facerea de bine a unui om bolnav, întru cine acesta s’a mântuit;
- Cunoscut să fie vouă tuturor și la tot poporul lui Israil, că întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul pre care voi l-ați răstignit, pre care Dumnezeu l-au învieat din morți, întru acela acesta stă înaintea voastră sănătos.
- Aceasta este piatra care nu s’a băgat în seamă de către voi ziditorii, care s’a făcut în capul unghiului. Ps. 117, 21
- Și nu este întru alt întru nimic mântuire, pentrucă nici nume este altul supt cer dat întru oameni, întru care trebue să ne mântuim noi. Mat. 1, 21
- Și văzând îndrăznirea lui Petru și a lui Ioan, și știind că oameni necărturari sunt și proști, se mirau, și îi cunoșteau pre dânșii că, cu Iisus fuseseră.
- Iar văzând pre omul cel tămăduit cu ei stând, nimic n’aveau a zice împrotivă.
- Ci poruncindu-le lor să iasă afară din sobor, vorbiau întru sine zicând:
- Ce vom face oamenilor acestora? Căci cum că s’a făcut semn cunoscut prin ei, este arătat tuturor celor ce locuesc în Ierusalim și nu putem tăgăduì.
- Ci ca nu mai mult să se lățească în norod, cu înfricoșare să’i înfricoșăm pre ei, ca mai mult să nu grăiască în numele acesta nici unui din oameni. Fapt. 5, 28
- Și chemându’i pre ei, le-au poruncit lor ca nicidecum să nu mai grăiască nici să învețe în numele lui Iisus.
- Iar Petru și Ioan răspunzând, au zis către dânșii: de este drept înaintea lui Dumnezeu a ascultà pre voi mai vârtos decât pre Dumnezeu, judecați. Fapt. 5, 29
- Pentrucă nu putem noi cele ce am văzut și am auzit să nu le grăim. 1 Ioan 1, 1 2
- Iar ei înfricoșindu’i pre dânșii, i-au slobozit, nimic aflând cum i-ar pedepsi pre ei, pentru norod; că toți proslăviau pre Dumnezeu pentru ceeace s’a făcut.
- Pentrucă mai mult decât de patruzeci de ani erà omul acela, întru care se făcuse semnul acela al tămăduirei.
- Iar după ce i-au slobozit, au venit la ai săi, și le-au spus câte au zis către dânșii Arhiereii și bătrânii.
- Iar ei auzind, toți dimpreună au ridicat glas către Dumnezeu, și au zis: Stăpâne, tu Dumnezeule, cei ce ai făcut cerul și pământul, și marea, și toate cele ce sunt într’însele; Ps. 104, 6 Isaia 37, 16
- Carele ei zis prin gura lui David, robului tău: pentruce s’au întărâtat neamurile, și noroadele au cugetat cele deșarte? Ps. 2, 1
- Stătut-au de față împărații pământului, și boierii s’au adunat împreună asupra Domnului, și asupra unsului lui.
- Că s’au adunat cu adevărat, în cetatea aceasta, asupra sfântului tău Fiu Iisus, pre care l-ai uns, Irod și Pilat din Pont, cu neamurile și cu noroadele lui Israil.
- Să facă câte mâna ta și sfatul tău mai înainte a rânduit să fie.
- Și acum, Doamne, caută împrotiva îngrozirilor lor, și dă robilor tăi cu toată îndrăzneala să grăiască cuvântul tău, Fapt. 13, 46
- Când vei întinde mâna ta spre tămăduire, și semne și minuni să se facă prin numele sfântului tău Fiu Iisus.
- Și rugându-se ei, s’a clătit locul unde erau adunați; și s’au umplut toți de Duhul Sfânt, și grăiau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăznire. Fapt. 16, 26
- Iar inima și sufletul mulțimei celor ce au crezut, erà unul; și nici unul nu ziceà că dintru averile lui este cevà al său; ci erau lor toate de obște. Fapt. 1, 14
- Și cu mare putere mărturisiau apostolii de Învierea Domnului Iisus; și mare dar erà preste ei toți, Fapt. 2, 24
- Și nimeni nu erà lipsit între ei; că toți carii aveau țarini sau case vânzându-le, aduceau prețurile celor vândute.
- Și le puneau la picioarele apostolilor, și se dà la fiecare după cum cinevà aveà trebuință.
- Iar Iosi cel ce s’a numit Varnava de apostoli, (care se tâlcuește, Fiul mângâierei) Levit, Critean de neam,
- Având el țarină, vânzând a adus prețul și l-a pus la picioarele apostolilor.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.