Ediția sinodală, București 1914

Facerea 20

Avraam în Gherara.

i Versetele cu acest semn au o notă despre ce spune originalul. Apasă ca s-o deschizi.

  1. Și s’a dus de acolo Avraam spre pământul cel către amiazăzi, și a lăcuit între Kadis și între Sur, și a nemernicit în Gherari.
  2. Și a zis Avraam de Sarra femeea sa: că soră este mie, că s’a temut să zică: femeea mea este, ca nu cumvà să-l ucigă pre el oamenii cetății pentru ea, și a trimis Avimeleh împăratul Gherarilor și a luat pre Sarra. 12, 13 26, 17
  3. Și au intrat Dumnezeu la Avimeleh în somn noaptea, și i-au zis lui: iată tu ai să mori pentru femeea care ai luat, că ea are bărbat. 31, 24
  4. Și Avimeleh nu s’a atins de ea, și a zis: Doamne, au pierde-vei neam drept care nu știe?
  5. Au nu el a zis mie: soră îmi este? Și ea mi-a zis: frate îmi este; cu inimă curată și cu mâini drepte am făcut aceasta.
  6. Și i-au zis Dumnezeu în somn: eu am cunoscut că cu inimă curată ai făcut aceasta, și eu nu m’am îndurat de tine, ca să nu păcătuiești tu împrotiva mea, și pentru aceea nu te-am lăsat să te atingi de dânsa.
  7. Iar acum dă înapoi femeea omului, că prooroc este și se va rugà pentru tine și vei fi viu; iară de nu o vei dà înapoi, să știi că vei muri tu și toate ale tale. 23, 11 Ps. 104, 15
  8. Și de dimineață sculându-se Avimeleh, a chemat pre toate slugile sale, și a grăit toate cuvintele acestea în urechile lor, și s’au temut toți oamenii foarte.
  9. Și a chemat Avimeleh pre Avraam, și a zis lui: de ce ai făcut nouă aceasta? Au doară am greșit cevà împrotiva ta de ai adus preste mine și preste împărăția mea păcat mare? Lucru care nimenea nu l-ar face, ai făcut mie. 12, 18 26, 10
  10. Și a zis Avimeleh către Avraam: ce ai socotit de ai făcut aceasta?
  11. Și a zis Avraam: pentrucă am gândit că nu va fi frica lui Dumnezeu în locul acesta, și pre mine mă vor omorî pentru femeea mea. 26, 9
  12. Și cu adevărat soră este mie după tată, iar nu după mumă; iar acum s’a făcut mie și femee. 12, 13
  13. Și a fost când m’a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis ei: această dreptate să faci cu mine în tot locul unde vom intrà, zi pentru mine: că frate îmi este.
  14. Și a luat Avimeleh o mie de drahme și oi și viței și slugi și slujnice, și a dat lui Avraam, și i-a dat înapoi și pre Sarra femeea lui. 12, 19
  15. Și a zis Avimeleh către Avraam: iată pământul meu înaintea ta, unde’ți va plăceà lăcuește.
  16. Iar către Sarra a zis: iată am dat o mie de drahme fratelui tău, acestea vor fi ție întru cinstea feții tale și a tuturor, care sunt cu tine, și întru toate adevărul să spui.
    i
    Ebraica spune „o mie de argint” — fără unitate; siclii se subînțeleg. „Drahmele” sunt ale Septuagintei (didrachma), monedă grecească pe care Avimeleh n-avea de unde s-o aibă. Iar „întru cinstea feții tale” redă kesut einaim, „acoperământ al ochilor” — expresie pe care nimeni n-o înțelege sigur; sfârșitul versetului e la fel de obscur în original.
  17. Și s’a rugat Avraam lui Dumnezeu, și au însănătoșat Dumnezeu pre Avimeleh și pre femeea lui și pre slujnicile lui și a început a naște.
  18. Pentrucă închisese Domnul tot mitrasul în casa lui Avimeleh, pentru Sarra femeea lui Avraam. 16, 2 1 Împ. 1, 5

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.