Ediția sinodală, București 1914

1 Împărați 1

Nașterea lui Samuil.

  1. Erà un om din Armatem-Sifa din muntele Efraim, și numele lui Elcanà, feciorul lui Ieremeil, fiul lui Iliu, fiul lui Toche în Nasiv din Armatem, din muntele Efraim. 1 Paral. 6, 27
  2. Și acesta aveà două femei, numele uneia Anna, și numele ceilalte Fenana, și Fenana aveà prunci, iar Anna n’aveà nici un prunc.
  3. Și se suià omul acela în tot anul din cetatea sa din Armatem să se închine și să jertfească Domnului Dumnezeu Savaot în Silom, și erà acolo Ilì și doi feciori ai lui Ofni și Finees, preoți Domnului. Eșire 23, 17
  4. 4 Și a fost într’o zi a jertfit Elcana, și a dat Fenanii femeii sale și tuturor fiilor și fetelor ei părți.
  5. Iar Annei i-a dat o parte mai bună, pentrucă pre Anna o iubeà Elcana mai mult decât pre Fenana, deșì nu aveà prunc, că Domnul închisese pântecele ei.
  6. Că n’au dat ei Domnul prunc după necazul ei și după scârba necazului ei, și se întristà, pentrucă au închis Domnul pântecele ei, ca să nu deà ei prunc.
  7. Așà făceà în tot când se suià ea la casa Domnului, și se mâhneà și plângeà, și nu mâncà.
  8. Și i-a zis ei Elcana bărbatul ei: Anno! Iar ea a zis: iată eu, doamne: și el a zis: ce-ți este ție, pentruce plângi? Și pentruce nu mănânci? Și pentruce bate inima ta? Au nu sunt eu ție mai bun decât zece fii? Rut. 4, 15
  9. Și s’a sculat Anna după ce a mâncat ei în Silom, și a stătut înaintea Domnului; iar Ilì preotul ședeà pre scaun la pragurile Bisericii Domnului.
  10. Și ea cu suflet amărît s’a rugat către Domnul, și a plâns.
  11. Și s’a făgăduit Domnului, zicând: Adonae, Doamne, Eloe, Savaot! De vei vreà să cauți spre smereniea roabei tale, și-ți vei aduce aminte de mine, și vei da roabei tale sămânță bărbătească, voiu da pre el înaintea ta dar până la ziua morții lui, și vin și băutură amețitoare nu va beà, și briciu nu se va atinge pre capul lui. Jud. 13, 5
  12. Și a fost când ea se rugà mult înaintea Domnului, Ilì preotul priveà la gura ei.
  13. Și ea grăià întru inima sa, și buzele ei se mișcau, iar glasul nu se auzeà, o a socotit pre ea Ilì beată.
  14. Și a zis către ea feciorul lui Ilì: până când vei fi beată? Ridică-ți vinul tău, și te du din locul Domnului.
  15. Și răspunzând Anna a zis: nu doamne, femeie cu vieață amărîtă sunt eu, vin și băutură amețitoare n’am băut, ci-mi răvărs sufletul înaintea Domnului.
  16. Nu socotì pre roaba ta ca pre o fată păgână, că de multă mulțimea cugetării mele și de mulțimea mâhnirei mele am grăit până acum.
  17. Și răspunzând Ilì a zis ei: mergi în pace, Dumnezeul lui Israil să-ți deà ție toată cererea ta, care ai cerut dela el.
  18. Și a zis Anna: aflat-au roaba ta har înaintea ochilor tăi, și s’a dus femeia în calea sa, și a intrat la sălașul său, și a mâncat cu bărbatul său și a băut, și fața ei n’a mai fost tristă.
  19. Și a doua zi de dimineață s’a închinat Domnului, și s’a dus în calea sa, și a intrat Elcana în casa sa în Armatem, și a cunoscut pre Anna femeia sa, și ș’a adus aminte de ea Domnul, și a zămislit.
  20. Și a fost la plinirea zilelor, a născut fecior, și a chemat numele lui Samuil, zicând: că dela Domnul Dumnezeu Savaot l-am cerut.
  21. Și s’a suit omul Elcana și toată casa lui să aducă în Silom jertfa zilelor și făgăduințele sale, și zeciuelele pământului său.
  22. Și Anna nu s’a suit cu dânsul, că a zis bărbatului său: până nu voiu înțărcà pruncul, ca să se sue și el și să se arate feții Domnului, și să șază până în veac acolo.
  23. Și i-a zis ei Elcana bărbatul său: fă ce ți se pare că este bine în ochii tăi, șezi până îl vei înțărcà pre el și să întărească Domnul ce ai grăit cu gura ta, și a șezut femeia și a dat țâță fiului său, până ce l-a înțărcat.
  24. Atunci s’au suit cu el în Silom cu un junc de trei ani, și cu pâini și cu un ifi de făină curată și cu un burduf de vin, și au intrat în casa Domnului în Silom, și pruncul împreună cu ei.
  25. Și a adus înaintea Domnului, și a junghiat tatăl său jertfa, care în tot anul o făceà Domnului, și a adus pruncul, și a junghiat vițelul, și Anna muma pruncului l-a dus la Ilì.
  26. Și a zis: o Doamne, viu este sufletul tău, eu sunt femeia care a stătut înaintea ta, când m’am rugat către Domnul.
  27. Pentru pruncul acesta m’am rugat, și mi-au dat mie Domnul cererea care am cerut dela dânsul.
  28. Și eu îl aduc pre el Domnului pe toate zilele vieții lui spre slujbă Domnului, și s’a închinat acolo Domnului.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.