Vărsarea celor șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu.
- Și am auzit glas mare din biserică zicând celor șapte îngeri: duceți-vă și vărsați cupele mâniei lui Dumnezeu pre pământ. Eș. 17, 10 Apoc. 15, 7
- Și s’a dus cel dintâiu și a vărsat cupa sa pre pământ, și s’a făcut rană rea și mare în oamenii cei ce aveau semnul hiarei și în cei ce s’au închinat chipului ei. Eș. 9, 10
- Și al doilea înger a vărsat cupa sa în mare, și s’a făcut sânge ca de mort, și tot sufletul viu a murit în mare.
- Și al treilea înger a vărsat cupa sa în rîuri și în izvoarele apelor, și s’au făcut sânge.
- Și am auzit pre îngerul apelor zicând: drept ești Doamne, cel ce ești, și cel ce erai și cel cuvios, că ai judecat acestea. Ps. 118, 137
- Că sângele sfinților și al prorocilor au vărsat și sânge le-ai dat lor să beà, că vrednici sunt,
- Și am auzit pre altul din jertfelnic zicând: așà Doamne, Dumnezeule Atotțiitorule, adevărate și drepte sunt judecățile tale. Apoc. 19, 2 13, 3
- Și al patrulea înger a vărsat cupa sa preste soare, și i s’a dat lui să pălească pre oameni cu foc.
- Și s’au pălit oamenii cu pălitură mare și au hulit numele lui Dumnezeu, celui ce are stăpânire preste ranele acestea, și nu s’au pocăit ca să deà slavă lui. Apoc. 13, 6 9, 20
- Și al cincilea înger a vărsat cupa sa preste scaunul hiarei, și s’a făcut împărăția ei întunecoasă, și își mușcau limbele lor de durere. Apoc. 13, 2
- Și au hulit pre Dumnezeul cerului de durerile lor și de ranele lor și nu s’au pocăit de faptele sale. Apoc. 9, 20
- Și al șaselea înger a vărsat cupa sa preste rîul cel mare Eufratul și a secat apa lui, ca să gătească cale împăraților celor dela răsăriturile soarelui. Is. 11, 15
- Și am văzut din gura balaurului și din gura hiarei și din gura prorocului celui mincinos, trei duhuri necurate asemenea broaștelor.
- Că sunt duhuri ale dracilor, care fac semne, care merg la împărații pământului și a toată lumea, ca să’i adune pre ei la răsboiul zilei cei mari a lui Dumnezeu Atotțiitorului. 3 Împ. 20, 21 Mat. 24, 24 2 Tes. 2, 9
- Iată viu ca furul. Fericit este cel ce priveghează și păzește veșmintele sale, ca să nu umble gol, și vor vedeà rușinarea lor. 1 Tes. 5, 2 2 Cor. 5, 3 Luc. 12, 37
- Și i-a strâns pre ei la locul ce se cheamă evreește Armagheddon. Zah. 12, 11
- Și al șaptelea înger a vărsat cupa sa în aer, și a ieșit glas mare din biserica cerului dela Scaun zicând: s’a făcut. Apoc. 21, 6
- Și s’au făcut glasuri și fulgere și tunete și cutremur mare s’a făcut, în ce fel nu s’a făcut de când oamenii s’au făcut pre pământ, ca acest cutremur, așà mare. Apoc. 4, 5
- Și s’a făcut cetatea cea mare în trei părți și cetățile neamurilor au căzut și Vavilonul cel mare a venit întru pomenire înaintea lui Dumnezeu, ca să’i deà lui paharul vinului mâniei iuțimei lui. Apoc. 14, 10 17, 5 Is. 51, 22
- Și tot ostrovul a fugit și munții nu s’au aflat. Apoc. 6, 14
- Și grindină mare ca talantul s’a pogorît din cer preste oameni; și au hulit oamenii pre Dumnezeu de rana grindinei, că mare este rana ei foarte.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.