Ediția sinodală, București 1914

Apocalipsis 21

Cer și pământ nou. Ierusalimul cel de sus. Cuvintele celui ce șade pre Scaun. Îngerul ce măsurà cetatea sfinților.

  1. Și am văzut cer nou și pământ nou; că cerul cel dintâiu și pământul cel dintâiu au trecut, și marea nu mai este. Is. 65, 17 2 Petr. 3, 13
  2. Și eu Ioan am văzut cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel nou, pogorându-se dela Dumnezeu din cer, gătită ca o mireasă împodobită bărbatului său. Gal. 4, 26
  3. Și am auzit glas mare din cer zicând: iată, cortul lui Dumnezeu cu oamenii, și se va sălășluì cu ei, și ei vor fi noroade ale lui, și însuș Dumnezeu va fi cu ei, Dumnezeu al lor. 2 Cor. 2, 16 Is. 37, 28
  4. Și va șterge Dumnezeu toată lacrima dela ochii lor; și moartea nu va fi mai mult, nici plângere, nici strigare, nici durere nu va fi mai mult; că cele dintâiu au trecut. Apoc. 7, 17 Is. 35, 10
  5. Și au zis cel ce ședeà pre Scaun: iată, toate le fac nouă. Și îmi zice mie: scrie, că cuvintele acestea adevărate și credincioase sunt. Apoc. 4, 2 Is. 43, 19 2 Cor. 5, 17
  6. Și mi-a zis mie: S’a făcut. Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Eu celui însetat voiu dà în dar din isvorul apei vieței. Apoc. 1, 8
  7. Cel ce va biruì va moștenì toate; și eu voiu fi lui Dumnezeu, și el va fi mie fiu. Apoc. 2, 26 Zah. 8, 8 Evr. 8, 10
  8. Iar celor fricoși și necredincioși și păcătoși și spurcați și ucigași și curvari și fermecători și închinători de idoli și tuturor celor mincinoși, partea lor în iazărul cel ce arde cu foc și cu piatră pucioasă; care este moartea cea a doua. Apoc. 22, 15
  9. Și a venit către mine unul din cei șapte îngeri, carii aveau cele șapte cupe, care erau pline de cele șapte rane cele mai de pre urmă, și a grăit cu mine, zicând: vino, să’ți arăt ție muierea, mireasa Mielului. Apoc. 15, 1 6, 7 19, 7
  10. Și m’a dus pre mine în duh într’un munte mare și înalt, și mi-a arătat mie cetatea cea mare, Ierusalimul cel sfânt, pogorându-se din cer dela Dumnezeu, Ez. 40, 2
  11. Având slava lui Dumnezeu, și luminătorul ei asemenea cu piatra prea scumpă, ca, cu piatra iaspis, ce este ca cristalul; Ez. 48, 35
  12. Și având zid mare și înalt, având porți douăsprezece, și la porți îngeri doisprezece, și nume scrise deasupra, care sunt cele douăsprezece seminții ale fiilor lui Israil; Ez. 48, 31
  13. Despre răsărit porți trei; despre miazănoapte porți trei; despre miazăzi porți trei; și despre apus porți trei.
  14. Și zidul cetății aveà temelii douăsprezece, și într’însele numele celor doisprezece apostoli al Mielului. Efes. 2, 20
  15. Și cel ce vorbià cu mine aveà trestie de aur ca să măsoare cetatea și porțile ei și zidul ei. Ez. 40, 3 Zah. 2, 1
  16. Și cetatea este în patru colțuri, și lungimea ei este atâta cât și lățimea; și a măsurat cetatea cu trestiea, la stadii de douăsprezece mii. Lungimea și lățimea și înălțimea ei întocma sunt.
  17. Și a măsurat zidul ei, de o sută patruzeci și patru de coți, măsură a omului, care este a îngerului.
  18. Și erà zidirea zidului ei, iaspis; și cetatea, aur curat, asemenea sticlei cei curate.
  19. Și temeliile zidului cetăței erau cu toată piatra scumpă împodobite. Temeliea cea dintâiu, iaspis; a doua safir; a treia halchidon, a patra smaragd; Eș. 28, 17 Is. 54, 11
  20. A cincea sardonix; a șasea sardion; a șaptea hrisolitos; a opta viril; a noua topaz; a zecea hrisoprasos; a unsprezecea iachint; a douăsprezecea ametist.
  21. Și cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritaruri; fiecare poartă erà dintr’un mărgăritar; și ulița cetăței erà aur curat, ca sticla cea luminoasă, Apoc. 22, 2
  22. Și biserică n’am văzut întru dânsa; că Domnul Dumnezeu atotțiitorul este biserica ei și Mielul.
  23. Și cetatea nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să lumineze întru ea; că slava lui Dumnezeu o a luminat pre ea, și luminătorul ei este Mielul. Apoc. 22, 5 Is. 60, 19
  24. Și neamurile celor ce se mântuesc întru lumina ei vor umblà; și împărații pământului aduc slava și cinstea lor întru dânsa. Is. 60, 3
  25. Și porțile ei nu se vor închide ziua; că noaptea nu va fi acolo. Is. 60, 11 Apoc. 22, 5
  26. Și vor aduce slava și cinstea neamurilor întru dânsa.
  27. Și nu va intrà întru dânsa tot ce este spurcat, și face spurcăciune, și minciună; fără numai cei scriși în cartea vieței Mielului. Fil. 4, 3 Ioil 3, 17

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.