Întrebuințarea bunurilor vremelnice. Stăpânirea limbei și deprinderea înțelepciunei.
- Fericit bărbatul, care n’a alunecat cu gura sa, și nu se rănește cu mâhniciunea păcatului.
- Fericit este, pre care nu’l vinovățește sufletul lui, și care n’a căzut dela nădejdea sa.
- Bărbatului ticăit nu sunt bune avuțiile, și omului pizmătareț pentru ce sunt avuții?
- Cel ce adună din sufletul său, altora adună, și cu bunătățile lui alții se vor desfătà.
- Cel ce este luiș rău, cui va fì bun? Și nu se va veselì cu averile sale.
- Nimic nu este mai rău, decât cel ce’și pismuește luiș; și aceasta este răsplătirea răutății lui.
- Și de face bine, din uitare face; iar mai pre urmă arată răutatea sa.
- Rău este cel ce pismuește cu ochiul, și cel ce’și întoarce fața, și cel ce trece cu vederea sufletele.
- Ochiul lacomului nu se satură cu o parte, și nedreptatea celui rău usucă sufletul. Pilde 27, 20
- Ochiul rău își pismuește pentru pâine, și la masa sa va fì lipsit.
- Fiule! Cât vei puteà fă’ți bine ție și adu Domnului aduceri vrednice.
- Adu’ți aminte, că moartea nu zăbovește, și diata iadului nu s’a arătat ție.
- Mai ’nainte de ce vei murì, fă bine prietenului, și după cât poți întinde și dă lui. Tovit 4, 7
- Să nu întârziezi în ziua cea bună, și partea poftei cei bune să nu te treacă.
- Au nu altuia vei lăsà trudele tale, și ostenelele tale să le împarță cu sorți?
- Dă și ià, și’ți sfintește sufletul tău; că în iad nu este a căutà desfătăciuni.
- Tot trupul ca o haină se învechește, că legătură din veac este cu moarte a murì.
- Ca frunzele cele ce înverzesc în copac des, unele cad, altele răsar. Isaia 40, 7 Iov 14, 1 2 Iacov 1, 10
- Așà este rodul trupului și al sângelui, unul moare și altul se naște.
- Tot lucrul ce se strică, se sfârșește, și cel ce’l face pre el se va duce cu el. Psalm 1, 1
- Fericit bărbatul, care întru înțelepciune se va sfârșì, și care cu pricepere va vorbì.
- Cel ce socotește căile ei în inima sa, și cele ascunse ale ei le gândește.
- Cel ce aleargă după ea ca un iscoditor, și la căile ei privighează.
- Cel ce se uită pre ferestrile ei, și la ușile ei ascultă.
- Cel ce sălășluește aproape de casa ei, va împlântà țăruși în pereții ei, întinde-va cortul său după mâinile ei, și se va sălășluì întru odihna bunătăților.
- Pune-va pre fiii săi supt acoperemântul ei, și supt ramurile ei va petrece.
- Scăpà-va supt dânsa de fierbințeală, și întru mărirea ei se va odihnì.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.