Primejdioasă este unirea cu cel mândru și bogat și puternic. Iubirea de Dumnezeu și aproapele, purtarea bogatului cu cel sărac.
- Cel ce se atinge de smoală, mânjì-se-va, și cel ce se însoțește cu cel trufaș, asemenea lui va fì.
- Povară mai grea decât poți, să nu ridici; așà și cu cel mai tare decât tine, și mai bogat nu te însoțì.
- Ce se împreună oala cu căldarea? Ea se va izbì și ea se va sparge.
- Bogatul a făcut strâmbătate, și el s’a mâniat.
- Celui sărac s’a făcut strâmbătate, și el se roagă de iertăciune.
- Până îi vei fì de folos, va lucrà cu tine; iar de te vei lipsì, te va părăsì.
- De ai va trăì cu tine, și te va deșertà, și nu’i va fì milă.
- De ești lui de lipsă, te va înșelà, și zâmbindu’ți a râde, îți va dà nădejde.
- Grăì-va ție bune, și va zice: ce’ți trebuie? Și te va rușinà pre tine cu bucatele sale de două sau de trei ori, până ce te va deșertà, și mai pre urmă va râde de tine.
- După aceea te va vedeà pre tine, și te va părăsì, și va clătì cu capul său asupra ta.
- Ià aminte să nu te înșeli și să nu te smerești întru veselia ta.
- Când te chiamă cel puternic, fă-te ca și cum te-ai ferì, și cu atâta mai mult te va chemà.
- Nu te vârî, ca să nu te scoți afară, nici stà departe, ca să nu fii uitat.
- Nu lungì vorba cu el, nici crede cuvintelor celor multe ale lui.
- Că, cu vorba cea multă te va ispitì, și ca și cum ar râde te va întrebà.
- Nemilostiv este cel ce nu’și ține cuvintele, și nu va scăpà de rău și de legături.
- Păzește-te și foarte bine îți ià seama, că, cu căderea ta umbli.
- Tot dobitocul iubește pre cel asemenea sieș, și tot omul pre aproapele său.
- Tot trupul se însoțește cu cel de felul său, și omul cu cel asemenea luiș se va însoțì.
- Au însoțì-se-va lupul cu mielul? Așà cel păcătos cu cel cuvios.
- Ce pace este leoaicii cu câinele? Și ce pace celui bogat cu cel sărac?
- Vânatul leilor sunt colunii în pustie; așà pășunea celor bogați, sunt săracii.
- Urît este trufașului smerenia; așà urît este bogatului săracul.
- Pre bogat când se clătește, îl reazimă prietenii; iar pre cel sărac când cade, îl scot afară prietenii.
- Bogatul când alunecă, mulți sunt cari îl sprijinesc, grăit-a ce nu se cădeà, și l-a îndreptat pre el.
- Cel smerit a greșit, și încă’l și ceartă pre el, grăit-a înțelepțește, și nu i s’a dat loc.
- Bogatul a vorbit, și toți au făcut, și cuvântul lui până la nori l-a înălțat.
- Săracul a grăit, și zic: cine este acesta? Și de se împiedică îl răstoarnă pre el.
- Bună este avuțiea la cel ce este fără de păcat, și rea este sărăciea în gura celui necredincios.
- Inima omului schimbă fața lui ori spre bune, ori spre rele.
- Fața veselă este semn, că inima întru cele bune petrece; iar aflarea pildelor este cugetare cu osteneală.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.