Ediția sinodală, București 1914

Pilde 18

În capitolul acesta ediția 1914, care urmează Septuaginta, împarte textul altfel decât textul ebraic — alt număr de versete, uneori altă graniță de capitol. Ca să nu punem ebraica lângă versetul greșit, aici n-o arătăm. De ce diferă cele două.

Prietenie și înfrânarea limbii.

  1. Pricini caută omul cel ce va să se despartă de prieteni, și în toată vremea ocărît va fi.
  2. Nu trebuește înțelepciune omului lipsit de minte, că mai vârtos se ține cu nebuniea.
  3. Când vine necredinciosul întru adâncul răutăților, nu bagă seamă; și îi vine lui necinste și ocară.
  4. Apă adâncă este cuvântul în inima omului și izvor ce se varsă și fântână de vieață.
  5. A te mirà de fața necredinciosului nu este bine; nici este cu cuviință a fugì de dreptate la judecată. Lev. 19, 15
  6. Buzele celui fără de minte îl aduc pre el la rele, și gura lui cea îndrăzneață chiamă moartea.
  7. Gura nebunului pierirea lui este; iar buzele lui sunt laț sufletului lui.
  8. Pre cei leneși îi biruește frica, și sufletele oamenilor mueratici vor flămânzì.
  9. Cel ce nu se vindecă pre sine întru faptele sale, frate este celui ce se rănește pre sine.
  10. Din mărimea tăriei numele Domnului; și alergând la el drepții, se înalță. Ps. 148, 13 17, 3
  11. Averea omului bogat este cetate tare, și mărirea ei mult umbrește. Ps. 48, 6
  12. Mai înainte de surpare se înnalță inima omului, și mai înainte de mărire se smerește. Lucà 14, 11
  13. Cel ce răspunde cuvânt mai înainte de ce aude, nebun și de ocară se face pre sine.
  14. Mâniea omului o potolește sluga înțeleaptă; iar pre cel nerăbdător cine îl va suferì?
  15. Inima celui cu minte, câștigă știință; iar urechile înțelepților cearcă gândurile.
  16. Darul omului îl vestește pre el, și cu cei puternici îl așază pre el.
  17. Dreptul singur este pârâșul său dela întâiul cuvânt, și dacă îl va asuprì pârâșul, se mustră.
  18. Pricinile le potolește soarta, și între domni hotărăște.
  19. Frate de frate ajutat, ca o cetate tare și înaltă, și are putere ca o împărăție întemeiată.
  20. Din rodurile gurii umple omul pântecele său, și din roadele buzelor sale se va săturà.
  21. Moartea și vieața sunt în mâna limbii; iar cei ce’și stăpânesc limba vor mâncà roadele ei. Pilde 21, 23 Iacov 3, 2
  22. Cel ce a aflat femeie bună, aflat-a daruri, și a luat dela Dumnezeu desfătare.
  23. Cel ce leapădă femeia bună, leapădă bunătățile, și cel ce ține pre cea prea curvă, este nebun și necredincios.
  24. Rugăciuni răspunde săracul; iar cel bogat răspunde aspru.
  25. Omul drăgăstos în adunare mai prieten este decât fratele.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.