Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.
Prorocie împrotiva lui Efraim. Amenințări și mângâeri.
- Vai cununei sumeției, năimiții lui Efraim, floarea, care a căzut din mărire pre vârful muntelui celui gras cei ce se îmbată fără de vin. ה֗וֹי עֲטֶ֤רֶת גֵּאוּת֙ שִׁכֹּרֵ֣י אֶפְרַ֔יִם וְצִ֥יץ נֹבֵ֖ל צְבִ֣י תִפְאַרְתּ֑וֹ אֲשֶׁ֛ר עַל־רֹ֥אשׁ גֵּֽיא־שְׁמָנִ֖ים הֲל֥וּמֵי יָֽיִן׃ Ozia 5, 5
- Iată tare și grea este mânia Domnului, ca grindina ce cade jos, care n’are acoperemînt, silnic cade, ca mulțime de apă multă, care târăște țara pre pământ, va face odihnă cu mâinile. הִנֵּ֨ה חָזָ֤ק וְאַמִּץ֙ לַֽאדֹנָ֔י כְּזֶ֥רֶם בָּרָ֖ד שַׂ֣עַר קָ֑טֶב כְּ֠זֶ֠רֶם מַ֣יִם כַּבִּירִ֥ים שֹׁטְפִ֛ים הִנִּ֥יחַ לָאָ֖רֶץ בְּיָֽד׃
- Și cu picioarele se va călcà cununa sumeției, năimiții lui Efraim. בְּרַגְלַ֖יִם תֵּרָמַ֑סְנָה עֲטֶ֥רֶת גֵּא֖וּת שִׁכּוֹרֵ֥י אֶפְרָֽיִם׃
- Și va fì floarea, care a căzut din nădejdea mărirei pre vârful muntelui celui înalt, ca cel ce aleargă înainte la smochin, care văzându-o, mai ’nainte de a o luà în mână, poftește să o înghiță. וְֽהָ֨יְתָ֜ה צִיצַ֤ת נֹבֵל֙ צְבִ֣י תִפְאַרְתּ֔וֹ אֲשֶׁ֥ר עַל־רֹ֖אשׁ גֵּ֣יא שְׁמָנִ֑ים כְּבִכּוּרָהּ֙ בְּטֶ֣רֶם קַ֔יִץ אֲשֶׁ֨ר יִרְאֶ֤ה הָרֹאֶה֙ אוֹתָ֔הּ בְּעוֹדָ֥הּ בְּכַפּ֖וֹ יִבְלָעֶֽנָּה׃ [ס]
- În ziua aceea fì-va Domnul Savaot cununa nădejdii, cea împletită cu mărire, a poporului meu celui rămas. בַּיּ֣וֹם הַה֗וּא יִֽהְיֶה֙ יְהֹוָ֣ה צְבָא֔וֹת לַעֲטֶ֣רֶת צְבִ֔י וְלִצְפִירַ֖ת תִּפְאָרָ֑ה לִשְׁאָ֖ר עַמּֽוֹ׃
- Și va rămâneà întru duh de judecată la judecată, și tărie celor ce opresc a omorî. וּלְר֖וּחַ מִשְׁפָּ֑ט לַיּוֹשֵׁב֙ עַל־הַמִּשְׁפָּ֔ט וְלִ֨גְבוּרָ֔ה מְשִׁיבֵ֥י מִלְחָמָ֖ה שָֽׁעְרָה׃ [ס]
- Că aceștia cu vinul au rătăcit, pentru băutură bețivă au rătăcit, preotul și prorocul și-au ieșit din minte pentru beție; înghițitu-s’au pentru vin, cutremuratu-s’au de beție de sicheră, rătăcit-au; aceasta este arătarea. וְגַם־אֵ֙לֶּה֙ בַּיַּ֣יִן שָׁג֔וּ וּבַשֵּׁכָ֖ר תָּע֑וּ כֹּהֵ֣ן וְנָבִיא֩ שָׁג֨וּ בַשֵּׁכָ֜ר נִבְלְע֣וּ מִן־הַיַּ֗יִן תָּעוּ֙ מִן־הַשֵּׁכָ֔ר שָׁגוּ֙ בָּרֹאֶ֔ה פָּק֖וּ פְּלִילִיָּֽה׃
- Blestemul va mâncà sfatul acesta, că sfatul acesta este pentru lăcomie. כִּ֚י כׇּל־שֻׁלְחָנ֔וֹת מָלְא֖וּ קִ֣יא צֹאָ֑ה בְּלִ֖י מָקֽוֹם׃ [פ]
- Cui am vestit rele? Și cui am adus veste? Cei înțărcați de lapte, cei smulși dela țâțe. אֶת־מִי֙ יוֹרֶ֣ה דֵעָ֔ה וְאֶת־מִ֖י יָבִ֣ין שְׁמוּעָ֑ה גְּמוּלֵי֙ מֵחָלָ֔ב עַתִּיקֵ֖י מִשָּׁדָֽיִם׃
- Necaz preste necaz așteaptă, nădejde preste nădejde, încă puțin, încă puțin. כִּ֣י צַ֤ו לָצָו֙ צַ֣ו לָצָ֔ו קַ֥ו לָקָ֖ו קַ֣ו לָקָ֑ו זְעֵ֥יר שָׁ֖ם זְעֵ֥יר שָֽׁם׃
- Pentru defăimarea buzelor printr’altă limbă, că vor grăì poporului acestuia zicând: כִּ֚י בְּלַעֲגֵ֣י שָׂפָ֔ה וּבְלָשׁ֖וֹן אַחֶ֑רֶת יְדַבֵּ֖ר אֶל־הָעָ֥ם הַזֶּֽה׃ 1 Corint. 14, 21
- Aceasta este odihna celui flămând, și aceasta este sfărâmarea, și n’a vrut să asculte. אֲשֶׁ֣ר ׀ אָמַ֣ר אֲלֵיהֶ֗ם זֹ֤את הַמְּנוּחָה֙ הָנִ֣יחוּ לֶעָיֵ֔ף וְזֹ֖את הַמַּרְגֵּעָ֑ה וְלֹ֥א אָב֖וּא שְׁמֽוֹעַ׃
- Și va fì lor cuvântarea lui Dumnezeu necaz preste necaz, nădejde preste nădejde, încă puțin, încă puțin ca să meargă și să cază înapoi, și să se primejduiască și să se zdrobească și să se prinză. וְהָיָ֨ה לָהֶ֜ם דְּבַר־יְהֹוָ֗ה צַ֣ו לָצָ֞ו צַ֤ו לָצָו֙ קַ֤ו לָקָו֙ קַ֣ו לָקָ֔ו זְעֵ֥יר שָׁ֖ם זְעֵ֣יר שָׁ֑ם לְמַ֨עַן יֵלְכ֜וּ וְכָשְׁל֤וּ אָחוֹר֙ וְנִשְׁבָּ֔רוּ וְנוֹקְשׁ֖וּ וְנִלְכָּֽדוּ׃ [פ]
- Pentru aceea ascultați cuvântul Domnului bărbați necăjiți, și boierii poporului celui din Ierusalim. לָכֵ֛ן שִׁמְע֥וּ דְבַר־יְהֹוָ֖ה אַנְשֵׁ֣י לָצ֑וֹן מֹֽשְׁלֵי֙ הָעָ֣ם הַזֶּ֔ה אֲשֶׁ֖ר בִּירוּשָׁלָֽ͏ִם׃
- Că ați zis: făcut-am legătură cu iadul, și așezământ cu moartea; vifor iute de va trece, nu va venì preste noi, pus-am minciuna nădejdea noastră, și cu minciună nu vom acoperì. כִּ֣י אֲמַרְתֶּ֗ם כָּרַ֤תְנֽוּ בְרִית֙ אֶת־מָ֔וֶת וְעִם־שְׁא֖וֹל עָשִׂ֣ינוּ חֹזֶ֑ה (שיט) [שׁ֣וֹט] שׁוֹטֵ֤ף כִּי־[יַֽעֲבֹר֙] (עבר) לֹ֣א יְבוֹאֵ֔נוּ כִּ֣י שַׂ֧מְנוּ כָזָ֛ב מַחְסֵ֖נוּ וּבַשֶּׁ֥קֶר נִסְתָּֽרְנוּ׃ [פ] Ierem. 5, 12
- Pentru aceasta așà zice Domnul: Iată eu voiu pune în temeliile Sionului piatră de mult preț, aleasă în capul unghiului, cinstită întru temeliile ei, și cel ce va crede într’însa nu se va rușinà. לָכֵ֗ן כֹּ֤ה אָמַר֙ אֲדֹנָ֣י יֱהֹוִ֔ה הִנְנִ֛י יִסַּ֥ד בְּצִיּ֖וֹן אָ֑בֶן אֶ֣בֶן בֹּ֜חַן פִּנַּ֤ת יִקְרַת֙ מוּסָ֣ד מוּסָּ֔ד הַֽמַּאֲמִ֖ין לֹ֥א יָחִֽישׁ׃ Ps. 24, 2 Rom. 9, 32 Rom. 10, 11 Ps. 117, 22 Mat. 21, 42 Fapt. Ap. 4, 11
- Și voiu pune judecată întru nădejde; iar mila mea în cumpene, și cei ce nădăjduiți în zadar spre minciună, că nu va trece preste voi vifor. וְשַׂמְתִּ֤י מִשְׁפָּט֙ לְקָ֔ו וּצְדָקָ֖ה לְמִשְׁקָ֑לֶת וְיָעָ֤ה בָרָד֙ מַחְסֵ֣ה כָזָ֔ב וְסֵ֥תֶר מַ֖יִם יִשְׁטֹֽפוּ׃ [ס]
- Și nu va stricà legătura voastră cea cu moartea, și nădejdea voastră cea cu iadul nu va rămâneà, vifor învăluindu-se de va venì, veți fì lui spre călcare. וְכֻפַּ֤ר בְּרִֽיתְכֶם֙ אֶת־מָ֔וֶת וְחָזוּתְכֶ֥ם אֶת־שְׁא֖וֹל לֹ֣א תָק֑וּם שׁ֤וֹט שׁוֹטֵף֙ כִּ֣י יַֽעֲבֹ֔ר וִהְיִ֥יתֶם ל֖וֹ לְמִרְמָֽס׃
- Când va trece, va ridicà pre voi; dimineața de dimineață va trece ziua, și noaptea va fì nădejde rea; învățați-vă a auzì cei din necaz. מִדֵּ֤י עׇבְרוֹ֙ יִקַּ֣ח אֶתְכֶ֔ם כִּֽי־בַבֹּ֧קֶר בַּבֹּ֛קֶר יַעֲבֹ֖ר בַּיּ֣וֹם וּבַלָּ֑יְלָה וְהָיָ֥ה רַק־זְוָעָ֖ה הָבִ֥ין שְׁמוּעָֽה׃
- Nu putem să ne batem, și înși-ne am slăbit a ne adunà. כִּֽי־קָצַ֥ר הַמַּצָּ֖ע מֵהִשְׂתָּרֵ֑עַ וְהַמַּסֵּכָ֥ה צָ֖רָה כְּהִתְכַּנֵּֽס׃
- Ca un munte al necuraților sculà-se-va Domnul, și va fì în valea Gavaonului, cu mânie va face lucrurile sale, lucruri de amărăciune și mânia lui strein va lucrà, și amărăciunea lui streină. כִּ֤י כְהַר־פְּרָצִים֙ יָק֣וּם יְהֹוָ֔ה כְּעֵ֖מֶק בְּגִבְע֣וֹן יִרְגָּ֑ז לַעֲשׂ֤וֹת מַעֲשֵׂ֙הוּ֙ זָ֣ר מַעֲשֵׂ֔הוּ וְלַֽעֲבֹד֙ עֲבֹ֣דָת֔וֹ נׇכְרִיָּ֖ה עֲבֹדָתֽוֹ׃ 2 Împ 5, 20 1 Paral. 14, 11 Isus Navì 10, 10
- Și voi nu vă veseliți, nici să se întărească legăturile voastre, pentrucă lucruri săvârșite și rânduite am auzit dela Domnul Dumnezeul Savaot, care ve face preste tot pământul. וְעַתָּה֙ אַל־תִּתְלוֹצָ֔צוּ פֶּֽן־יֶחְזְק֖וּ מֽוֹסְרֵיכֶ֑ם כִּֽי־כָלָ֨ה וְנֶחֱרָצָ֜ה שָׁמַ֗עְתִּי מֵאֵ֨ת אֲדֹנָ֧י יֱהֹוִ֛ה צְבָא֖וֹת עַל־כׇּל־הָאָֽרֶץ׃ [פ]
- Băgați în urechi și auziți glasul meu, luați aminte și ascultați cuvintele mele. הַאֲזִ֥ינוּ וְשִׁמְע֖וּ קוֹלִ֑י הַקְשִׁ֥יבוּ וְשִׁמְע֖וּ אִמְרָתִֽי׃
- Au doar toată ziua va arà cel ce ară? Sau nu va gătì sămânța sa mai ’nainte de ce lucrează pământul? הֲכֹ֣ל הַיּ֔וֹם יַחֲרֹ֥שׁ הַחֹרֵ֖שׁ לִזְרֹ֑עַ יְפַתַּ֥ח וִֽישַׂדֵּ֖ד אַדְמָתֽוֹ׃ Is. 45, 9
- Au nu când va netezì fața lui, atunci va semănà puțin mac au chimin? Și apoi va semănà grâu și orz și meiu și hrișcă, în hotarele tale? הֲלוֹא֙ אִם־שִׁוָּ֣ה פָנֶ֔יהָ וְהֵפִ֥יץ קֶ֖צַח וְכַמֹּ֣ן יִזְרֹ֑ק וְשָׂ֨ם חִטָּ֤ה שׂוֹרָה֙ וּשְׂעֹרָ֣ה נִסְמָ֔ן וְכֻסֶּ֖מֶת גְּבֻלָתֽוֹ׃
- Și te vei certà cu judecata Dumnezeului tău și te vei veselì. וְיִסְּר֥וֹ לַמִּשְׁפָּ֖ט אֱלֹהָ֥יו יוֹרֶֽנּוּ׃
- Că nu cu greutate se curăță macul, nici cu roată de car se calcă chiminul, ci cu toiag se scutură macul, iar chiminul cu pâine se mănâncă. כִּ֣י לֹ֤א בֶחָרוּץ֙ י֣וּדַשׁ קֶ֔צַח וְאוֹפַ֣ן עֲגָלָ֔ה עַל־כַּמֹּ֖ן יוּסָּ֑ב כִּ֧י בַמַּטֶּ֛ה יֵחָ֥בֶט קֶ֖צַח וְכַמֹּ֥ן בַּשָּֽׁבֶט׃
- Că nu în veac mă voiu mânià eu pre voi, nici glasul amărăciunei mele va călcà pre voi. לֶ֣חֶם יוּדָ֔ק כִּ֛י לֹ֥א לָנֶ֖צַח אָד֣וֹשׁ יְדוּשֶׁ֑נּוּ וְ֠הָמַ֠ם גִּלְגַּ֧ל עֶגְלָת֛וֹ וּפָרָשָׁ֖יו לֹ֥א יְדֻקֶּֽנּוּ׃
- Și minunile acestea dela Domnul Savaot au ieșit, sfătuiți-vă și înălțați deșartă mângâere. גַּם־זֹ֕את מֵעִ֛ם יְהֹוָ֥ה צְבָא֖וֹת יָצָ֑אָה הִפְלִ֣א עֵצָ֔ה הִגְדִּ֖יל תּוּשִׁיָּֽה׃ [פ] Ier. 32, 20
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.