Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.
Iov în ticăloșia sa se mângâe cu nădejdea învierii.
- Și răspunzând Iov, a zis: וַיַּ֥עַן אִיּ֗וֹב וַיֹּאמַֽר׃
- Până când necăjiți sufletul meu, și mă mâhniți cu cuvinte? Să știți numai, că Domnul m’au făcut pre mine așà. עַד־אָ֭נָה תּוֹגְי֣וּן נַפְשִׁ֑י וּֽתְדַכּאוּנַ֥נִי בְמִלִּֽים׃
- Grăiți împrotiva mea, și fără de rușine mă asupriți. זֶ֤ה עֶ֣שֶׂר פְּ֭עָמִים תַּכְלִימ֑וּנִי לֹֽא־תֵ֝בֹ֗שׁוּ תַּהְכְּרוּ־לִֽי׃
- Dacă cu adevărat am greșit, a mea este greșeala; de am grăit cuvinte care nu se cuveneà, m’am înșelat grăind și nici la vreme. וְאַף־אׇמְנָ֥ם שָׁגִ֑יתִי אִ֝תִּ֗י תָּלִ֥ין מְשׁוּגָתִֽי׃
- Deci acum asupra mea vă măriți, și mă înfruntați cu ocări. אִם־אׇ֭מְנָם עָלַ֣י תַּגְדִּ֑ילוּ וְתוֹכִ֥יחוּ עָ֝לַ֗י חֶרְפָּתִֽי׃
- Să știți că Domnul este, cel ce m’au turburat, și tăria sa preste mine o au înălțat. דְּֽעוּ־אֵ֭פוֹ כִּֽי־אֱל֣וֹהַּ עִוְּתָ֑נִי וּ֝מְצוּד֗וֹ עָלַ֥י הִקִּֽיף׃
- Iată îmi râd de ocară, și nu voiu grăì, strigà-voiu și nicăiri judecată nu este. הֵ֤ן אֶצְעַ֣ק חָ֭מָס וְלֹ֣א אֵעָנֶ֑ה אֲ֝שַׁוַּ֗ע וְאֵ֣ין מִשְׁפָּֽט׃
- Împrejur sunt zidit, și nu voiu trece, preste fața mea a pus întunerec. אׇרְחִ֣י גָ֭דַר וְלֹ֣א אֶעֱב֑וֹר וְעַ֥ל נְ֝תִיבוֹתַ֗י חֹ֣שֶׁךְ יָשִֽׂים׃
- Și m’au dezbrăcat de mărire, și au luat cununa din capul meu. כְּ֭בוֹדִי מֵעָלַ֣י הִפְשִׁ֑יט וַ֝יָּ֗סַר עֲטֶ֣רֶת רֹאשִֽׁי׃
- Ruptu-m’au împrejur, și m’am dus, și au tăiat ca un copac nădejdea mea. יִתְּצֵ֣נִי סָ֭בִיב וָאֵלַ֑ךְ וַיַּסַּ֥ע כָּ֝עֵ֗ץ תִּקְוָתִֽי׃
- Cu urgie s’au pornit asupra mea, și m’au socotit pre mine ca pre un vrăjmaș. וַיַּ֣חַר עָלַ֣י אַפּ֑וֹ וַיַּחְשְׁבֵ֖נִי ל֣וֹ כְצָרָֽיו׃ Iov 13, 24 16, 9 Plâng. 2, 5
- Și tot odată au venit cetele lui spre mine, și căile mele le-au încunjurat pânditorii. יַ֤חַד ׀ יָ֘בֹ֤אוּ גְדוּדָ֗יו וַיָּסֹ֣לּוּ עָלַ֣י דַּרְכָּ֑ם וַיַּחֲנ֖וּ סָבִ֣יב לְאׇהֳלִֽי׃ Iov 6, 4
- Frații mei s’au depărtat dela mine, și au voit mai mult a cunoaște pre cei streini decât pre mine. אַ֭חַי מֵעָלַ֣י הִרְחִ֑יק וְ֝יֹדְעַ֗י אַךְ־זָ֥רוּ מִמֶּֽנִּי׃ Ps. 37, 12
- Și prietenii mei nemilostivi s’au făcut, nu s’au apropieat de mine cei de aproape ai mei. חָדְל֥וּ קְרוֹבָ֑י וּֽמְיֻדָּעַ֥י שְׁכֵחֽוּנִי׃
- Și m’au uitat cei ce știau numele meu, vecinii casei și slujnicile; strein eram înaintea lor. גָּ֘רֵ֤י בֵיתִ֣י וְ֭אַמְהֹתַי לְזָ֣ר תַּחְשְׁבֻ֑נִי נׇ֝כְרִ֗י הָיִ֥יתִי בְעֵינֵיהֶֽם׃ Fac. 31, 15 ps. 68, 10
- Pre sluga mea o am chemat, și n’a ascultat, și gura mea se rugà. לְעַבְדִּ֣י קָ֭רָאתִי וְלֹ֣א יַעֲנֶ֑ה בְּמוֹ־פִ֝֗י אֶתְחַנֶּן־לֽוֹ׃
- Și rugam pre femeia mea, și chemam cu blândețe pre fiii țiitoarelor mele. ר֭וּחִי זָ֣רָה לְאִשְׁתִּ֑י וְ֝חַנֹּתִ֗י לִבְנֵ֥י בִטְנִֽי׃
- Iar ei cu totul m’au părăsit, când eu mă scol, asupra mea grăesc. גַּם־עֲ֭וִילִים מָ֣אֲסוּ בִ֑י אָ֝ק֗וּמָה וַיְדַבְּרוּ־בִֽי׃ Iov 30, 1 ps. 40, 9
- Cei ce mă știau m’au urît, și pre carii i-am iubit, aceia s’au sculat asupra mea. תִּ֭עֲבוּנִי כׇּל־מְתֵ֣י סוֹדִ֑י וְזֶה־אָ֝הַ֗בְתִּי נֶהְפְּכוּ־בִֽי׃
- În pielea mea s’au topit cărnurile mele, și oasele mele în încheeturi se țin. בְּעוֹרִ֣י וּ֭בִבְשָׂרִי דָּבְקָ֣ה עַצְמִ֑י וָ֝אֶתְמַלְּטָ֗ה בְּע֣וֹר שִׁנָּֽי׃ Ps. 101, 6 Plâng. 4, 8
- Fie-vă milă de mine! Fie-vă milă de mine o prieteni! Că mâna Domnului este care s’a atins de mine. חׇנֻּ֬נִי חׇנֻּ֣נִי אַתֶּ֣ם רֵעָ֑י כִּ֥י יַד־אֱ֝ל֗וֹהַּ נָ֣גְעָה בִּֽי׃
- Pentruce mă goniți ca și Domnul? Și de trupul meu nu vă săturați? לָ֭מָּה תִּרְדְּפֻ֣נִי כְמוֹ־אֵ֑ל וּ֝מִבְּשָׂרִ֗י לֹ֣א תִשְׂבָּֽעוּ׃ Ps. 26, 3
- Că cine va dà să se scrie graiurile meie, și să se pue în carte în veac? מִי־יִתֵּ֣ן אֵ֭פוֹ וְיִכָּתְב֣וּן מִלָּ֑י מִי־יִתֵּ֖ן בַּסֵּ֣פֶר וְיֻחָֽקוּ׃
- Cu condeiu de fier și de plumb, sau în pietre să se sape? בְּעֵט־בַּרְזֶ֥ל וְעֹפָ֑רֶת לָ֝עַ֗ד בַּצּ֥וּר יֵחָצְבֽוּן׃
- Că știu că veșnic este cel ce mă va risipì, și carele va sculà pre pământ pielea mea, ce sufere acestea. וַאֲנִ֣י יָ֭דַעְתִּי גֹּ֣אֲלִי חָ֑י וְ֝אַחֲר֗וֹן עַל־עָפָ֥ר יָקֽוּם׃
- Că dela Domnul mi s’au săvârșit acestea, care eu mi le știu. וְאַחַ֣ר ע֭וֹרִי נִקְּפוּ־זֹ֑את וּ֝מִבְּשָׂרִ֗י אֶחֱזֶ֥ה אֱלֽוֹהַּ׃ Ps. 16, 15
- Pe care ochiul meu le-a văzut, și nu altul, și toate s’au săvârșit în sânul meu. אֲשֶׁ֤ר אֲנִ֨י ׀ אֶחֱזֶה־לִּ֗י וְעֵינַ֣י רָא֣וּ וְלֹא־זָ֑ר כָּל֖וּ כִלְיֹתַ֣י בְּחֵקִֽי׃
- Iar de veți zice: ce vom grăì împrotiva lui, că rădăcina cuvântului vom aflà într’însul? כִּ֣י תֹ֭אמְרוּ מַה־נִּרְדׇּף־ל֑וֹ וְשֹׁ֥רֶשׁ דָּ֝בָ֗ר נִמְצָא־בִֽי׃
- Temeți-vă dar și voi de asupreală, că mânie va venì preste cei fărădelege, și atunci vor cunoaște unde le este averea lor. גּ֤וּרוּ לָכֶ֨ם ׀ מִפְּנֵי־חֶ֗רֶב כִּֽי־חֵ֭מָה עֲוֺנ֣וֹת חָ֑רֶב לְמַ֖עַן תֵּדְע֣וּן (שדין) [שַׁדּֽוּן]׃ [פ]
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.