Ediția sinodală, București 1914

Ioan 16

Sfârșitul cuvântărei lui Iisus.

  1. Acestea am grăit vouă, ca să nu vă smintiți. Ταῦτα λελάληκα ὑμῖν ἵνα μὴ σκανδαλισθῆτε.
  2. Scoate-vă-vor pre voi din sinagoguri; și va venì vremea, ca tot cel ce va ucide pre voi, să i se pară că aduce slujbă lui Dumnezeu. ἀποσυναγώγους ποιήσουσιν ὑμᾶς· ἀλλ’ ἔρχεται ὥρα ἵνα πᾶς ὁ ἀποκτείνας ὑμᾶς δόξῃ λατρείαν προσφέρειν τῷ θεῷ. Mat. 10, 17
  3. Și acestea vor face vouă, că n’au cunoscut pre Tatăl, nici pre mine. καὶ ταῦτα ποιήσουσιν ὅτι οὐκ ἔγνωσαν τὸν πατέρα οὐδὲ ἐμέ. Ioan 15, 21
  4. Ci acestea am grăit vouă, ca dacă va venì vremea, să vă aduceți aminte de ele că eu am spus vouă. Și acestea vouă din început n’am spus, căci cu voi eram. ἀλλὰ ταῦτα λελάληκα ὑμῖν ἵνα ὅταν ἔλθῃ ἡ ὥρα ⸀αὐτῶν μνημονεύητε ⸁αὐτῶν ὅτι ἐγὼ εἶπον ὑμῖν. Ταῦτα δὲ ὑμῖν ἐξ ἀρχῆς οὐκ εἶπον, ὅτι μεθ’ ὑμῶν ἤμην.
  5. Iar acum merg la cela ce m’au trimes pre mine, și nimeni din voi nu mă întreabă: unde mergi? νῦν δὲ ὑπάγω πρὸς τὸν πέμψαντά με καὶ οὐδεὶς ἐξ ὑμῶν ἐρωτᾷ με· Ποῦ ὑπάγεις; Ioan 7, 33
  6. Ci căci acestea am grăit vouă, întristarea a umplut inima voastră. ἀλλ’ ὅτι ταῦτα λελάληκα ὑμῖν ἡ λύπη πεπλήρωκεν ὑμῶν τὴν καρδίαν.
  7. Ci eu adevărul zic vouă: de folos este vouă ca să mă duc eu; că de nu mă voiu duce eu, Mângâitorul nu va venì la voi, iar de mă voiu duce, îl voiu trimete pre el la voi. ἀλλ’ ἐγὼ τὴν ἀλήθειαν λέγω ὑμῖν, συμφέρει ὑμῖν ἵνα ἐγὼ ἀπέλθω. ἐὰν ⸀γὰρ μὴ ἀπέλθω, ὁ παράκλητος ⸂οὐ μὴ ἔλθῃ⸃ πρὸς ὑμᾶς· ἐὰν δὲ πορευθῶ, πέμψω αὐτὸν πρὸς ὑμᾶς. Ioan 14, 16 26
  8. Și viind acela, va vădì lumea de păcat și de dreptate și de judecată. καὶ ἐλθὼν ἐκεῖνος ἐλέγξει τὸν κόσμον περὶ ἁμαρτίας καὶ περὶ δικαιοσύνης καὶ περὶ κρίσεως·
  9. De păcat, căci nu cred întru mine; περὶ ἁμαρτίας μέν, ὅτι οὐ πιστεύουσιν εἰς ἐμέ·
  10. Iar de dreptate, căci la Tatăl meu merg, și nu mă veți mai vedeà pre mine; περὶ δικαιοσύνης δέ, ὅτι πρὸς τὸν ⸀πατέρα ὑπάγω καὶ οὐκέτι θεωρεῖτέ με·
  11. Iar de judecată, căci Stăpânitorul lumei acesteea s’a judecat. περὶ δὲ κρίσεως, ὅτι ὁ ἄρχων τοῦ κόσμου τούτου κέκριται.
  12. Încă multe am a zice vouă, ci nu puteți a le purtà acum. Ἔτι πολλὰ ἔχω ⸂ὑμῖν λέγειν⸃, ἀλλ’ οὐ δύνασθε βαστάζειν ἄρτι· 1 Cor. 3, 1
  13. Iar când va venì acela, Duhul adevărului, va povățuì pre voi la tot adevărul, că nu va grăì dela sine; ci câte va auzì, va grăì, și cele viitoare va vestì vouă. ὅταν δὲ ἔλθῃ ἐκεῖνος, τὸ πνεῦμα τῆς ἀληθείας, ὁδηγήσει ὑμᾶς ⸂ἐν τῇ ἀληθείᾳ πάσῃ⸃, οὐ γὰρ λαλήσει ἀφ’ ἑαυτοῦ, ἀλλ’ ὅσα ⸀ἀκούσει λαλήσει, καὶ τὰ ἐρχόμενα ἀναγγελεῖ ὑμῖν. 1 Ioan 2, 27
  14. Acela pre mine mă va slăvì; că dintr’al meu va luà și va vestì vouă. ἐκεῖνος ἐμὲ δοξάσει, ὅτι ἐκ τοῦ ἐμοῦ λήμψεται καὶ ἀναγγελεῖ ὑμῖν.
  15. Toate câte are Tatăl, ale mele sunt; pentru aceasta am zis, că dintr’al meu va luà și va vestì vouă. πάντα ὅσα ἔχει ὁ πατὴρ ἐμά ἐστιν· διὰ τοῦτο εἶπον ὅτι ἐκ τοῦ ἐμοῦ λαμβάνει καὶ ἀναγγελεῖ ὑμῖν. Ioan 17, 10
  16. Puțin și nu mă veți vedeà, și iarăș puțin și mă veți vedeà, că eu merg la Tatăl. Μικρὸν καὶ ⸀οὐκέτι θεωρεῖτέ με, καὶ πάλιν μικρὸν καὶ ὄψεσθέ ⸀με. Ioan 7, 33
  17. Deci au zis unii din ucenicii lui între sine: ce este aceasta ce zice nouă: puțin și nu mă veți vedeà, și iarăș puțin și mă veți vedeà, și, cum că eu merg la Tatăl meu? εἶπαν οὖν ἐκ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ πρὸς ἀλλήλους· Τί ἐστιν τοῦτο ὃ λέγει ἡμῖν· Μικρὸν καὶ οὐ θεωρεῖτέ με, καὶ πάλιν μικρὸν καὶ ὄψεσθέ με; καί· ⸀Ὅτι ὑπάγω πρὸς τὸν πατέρα;
  18. Deci ziceau: ce este aceasta ce zice: puțin? Nu știm ce grăiește. ἔλεγον οὖν· ⸂Τί ἐστιν τοῦτο⸃ ὃ ⸀λέγει μικρόν; οὐκ οἴδαμεν τί λαλεῖ.
  19. Deci au cunoscut Iisus că vreau să’l întrebe pre el și au zis lor: de aceasta vă întrebați între voi căci am zis: puțin și nu mă veți vedeà; și iarăș puțin și mă veți vedeà? ⸀ἔγνω Ἰησοῦς ὅτι ἤθελον αὐτὸν ἐρωτᾶν, καὶ εἶπεν αὐτοῖς· Περὶ τούτου ζητεῖτε μετ’ ἀλλήλων ὅτι εἶπον· Μικρὸν καὶ οὐ θεωρεῖτέ με, καὶ πάλιν μικρὸν καὶ ὄψεσθέ με;
  20. Amin, amin grăiesc vouă, că voi veți plânge și vă veți tânguì, iar lumea se va bucurà, și voi vă veți întristà, ci întristarea voastră întru bucurie se va întoarce. ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι κλαύσετε καὶ θρηνήσετε ὑμεῖς, ὁ δὲ κόσμος χαρήσεται· ⸀ὑμεῖς λυπηθήσεσθε, ἀλλ’ ἡ λύπη ὑμῶν εἰς χαρὰν γενήσεται. Ps. 29, 11
  21. Femeia când naște, întristare are, căci a sosit ceasul ei; iar dacă naște copilul, nu’și mai aduce aminte de scârbă, pentru bucuria, căci s’a născut om în lume. ἡ γυνὴ ὅταν τίκτῃ λύπην ἔχει, ὅτι ἦλθεν ἡ ὥρα αὐτῆς· ὅταν δὲ γεννήσῃ τὸ παιδίον, οὐκέτι μνημονεύει τῆς θλίψεως διὰ τὴν χαρὰν ὅτι ἐγεννήθη ἄνθρωπος εἰς τὸν κόσμον.
  22. Deci și voi, întristare acum aveți, ci iarăș vă voiu vedeà pre voi, și se va bucurà inima voastră, și bucuria voastră nimeni nu o va luà dela voi. καὶ ὑμεῖς οὖν ⸂νῦν μὲν λύπην⸃ ἔχετε· πάλιν δὲ ὄψομαι ὑμᾶς, καὶ χαρήσεται ὑμῶν ἡ καρδία, καὶ τὴν χαρὰν ὑμῶν οὐδεὶς ⸀αἴρει ἀφ’ ὑμῶν.
  23. Și într’acea zi pre mine nu mă veți întrebà nimic. Amin, amin grăiesc vouă: orice veți cere dela Tatăl întru numele meu, va dà vouă. καὶ ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρᾳ ἐμὲ οὐκ ἐρωτήσετε οὐδέν· ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ⸂ἄν τι⸃ αἰτήσητε τὸν πατέρα ⸂δώσει ὑμῖν ἐν τῷ ὀνόματί μου⸃. Ioan 14, 20 Marcu 11, 24
  24. Până acum n’ați cerut nimic întru numele meu; cereți și veți luà, ca bucuria voastră să fie deplin. ἕως ἄρτι οὐκ ᾐτήσατε οὐδὲν ἐν τῷ ὀνόματί μου· αἰτεῖτε καὶ λήμψεσθε, ἵνα ἡ χαρὰ ὑμῶν ᾖ πεπληρωμένη. Ioan 15, 11
  25. Acestea în pilde am grăit vouă, ci va venì ceasul când nu voiu mai grăì în pilde vouă, ci arătat pentru Tatăl voiu vestì vouă. Ταῦτα ἐν παροιμίαις λελάληκα ὑμῖν· ⸀ἔρχεται ὥρα ὅτε οὐκέτι ἐν παροιμίαις λαλήσω ὑμῖν ἀλλὰ παρρησίᾳ περὶ τοῦ πατρὸς ⸀ἀπαγγελῶ ὑμῖν.
  26. Într’acea zi în numele meu veți cere, și nu zic vouă, că eu voiu rugà pre Tatăl pentru voi; ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρᾳ ἐν τῷ ὀνόματί μου αἰτήσεσθε, καὶ οὐ λέγω ὑμῖν ὅτι ἐγὼ ἐρωτήσω τὸν πατέρα περὶ ὑμῶν·
  27. Că însuș Tatăl iubește pre voi, căci voi pre mine m’ați iubit, și ați crezut că eu dela Dumnezeu am ieșit. αὐτὸς γὰρ ὁ πατὴρ φιλεῖ ὑμᾶς, ὅτι ὑμεῖς ἐμὲ πεφιλήκατε καὶ πεπιστεύκατε ὅτι ἐγὼ παρὰ τοῦ ⸀θεοῦ ἐξῆλθον. Ioan 17, 8 25
  28. Ieșit-am dela Tatăl și am venit în lume; iarăș las lumea și merg la Tatăl. ἐξῆλθον ⸀ἐκ τοῦ πατρὸς καὶ ἐλήλυθα εἰς τὸν κόσμον· πάλιν ἀφίημι τὸν κόσμον καὶ πορεύομαι πρὸς τὸν πατέρα. Ioan 13, 3
  29. Zis-au lui ucenicii: iată acum arătat grăiești și nici o pildă nu zici. ⸀Λέγουσιν οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ· Ἴδε νῦν ⸀ἐν παρρησίᾳ λαλεῖς, καὶ παροιμίαν οὐδεμίαν λέγεις.
  30. Acum știm că știi toate și nu’ți trebue ca să te întrebe cinevà; prin aceasta credem că dela Dumnezeu ai ieșit. νῦν οἴδαμεν ὅτι οἶδας πάντα καὶ οὐ χρείαν ἔχεις ἵνα τίς σε ἐρωτᾷ· ἐν τούτῳ πιστεύομεν ὅτι ἀπὸ θεοῦ ἐξῆλθες. Ioan 21, 17
  31. Răspuns-au lor Iisus: acum credeți? ἀπεκρίθη ⸀αὐτοῖς Ἰησοῦς· Ἄρτι πιστεύετε;
  32. Iată vine ceasul și acum a sosit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pre mine singur mă veți lăsà; dar nu sunt singur, că Tatăl meu cu mine este. ἰδοὺ ἔρχεται ὥρα ⸀καὶ ἐλήλυθεν ἵνα σκορπισθῆτε ἕκαστος εἰς τὰ ἴδια κἀμὲ μόνον ἀφῆτε· καὶ οὐκ εἰμὶ μόνος, ὅτι ὁ πατὴρ μετ’ ἐμοῦ ἐστιν. Zah. 13, 7 Mat. 26, 31
  33. Acestea am grăit vouă, ca întru mine pace să aveți. În lume necaz veți aveà; ci îndrăzniți, eu am biruit lumea. ταῦτα λελάληκα ὑμῖν ἵνα ἐν ἐμοὶ εἰρήνην ἔχητε· ἐν τῷ κόσμῳ θλῖψιν ἔχετε, ἀλλὰ θαρσεῖτε, ἐγὼ νενίκηκα τὸν κόσμον. Ioan 14, 27 Rom. 5, 1 Efes. 2, 14 Col. 1, 20 Is. 35, 1

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.