Ediția sinodală, București 1914

Ioan 10

Păstorul cel bun. Iisus întrebat de este el Mesia.

  1. Amin, amin, grăesc vouă: cela ce nu intră prin ușe în staulul oilor, ci sare pre aiurea, acela fur este și tâlhar. Ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ὁ μὴ εἰσερχόμενος διὰ τῆς θύρας εἰς τὴν αὐλὴν τῶν προβάτων ἀλλὰ ἀναβαίνων ἀλλαχόθεν ἐκεῖνος κλέπτης ἐστὶν καὶ λῃστής·
  2. Iar cela ce intră prin ușe, păstor este oilor. ὁ δὲ εἰσερχόμενος διὰ τῆς θύρας ποιμήν ἐστιν τῶν προβάτων.
  3. Aceluia portarul îi deschide; și oile ascultă glasul lui; și oile sale le chiamă pre nume, și le scoate pre ele. τούτῳ ὁ θυρωρὸς ἀνοίγει, καὶ τὰ πρόβατα τῆς φωνῆς αὐτοῦ ἀκούει καὶ τὰ ἴδια πρόβατα ⸀φωνεῖ κατ’ ὄνομα καὶ ἐξάγει αὐτά.
  4. Și când scoate oile sale, merge înaintea lor, și oile merg după dânsul; căci cunosc glasul lui. ⸀ὅταν τὰ ἴδια ⸀πάντα ἐκβάλῃ, ἔμπροσθεν αὐτῶν πορεύεται, καὶ τὰ πρόβατα αὐτῷ ἀκολουθεῖ, ὅτι οἴδασιν τὴν φωνὴν αὐτοῦ·
  5. Iar după cel străin nu merg, ci fug dela dânsul; că nu cunosc glasul străinilor. ἀλλοτρίῳ δὲ οὐ μὴ ⸀ἀκολουθήσουσιν ἀλλὰ φεύξονται ἀπ’ αὐτοῦ, ὅτι οὐκ οἴδασι τῶν ἀλλοτρίων τὴν φωνήν.
  6. Această pildă au zis lor Iisus; iar ei n’au înțeles ce erau acelea ce grăià lor. ταύτην τὴν παροιμίαν εἶπεν αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς· ἐκεῖνοι δὲ οὐκ ἔγνωσαν τίνα ⸀ἦν ἃ ἐλάλει αὐτοῖς.
  7. Deci iarăș le-au zis lor Iisus: amin, amin, grăesc vouă; eu sunt ușa oilor. Εἶπεν οὖν πάλιν ⸀αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς· Ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν ⸀ὅτι ἐγώ εἰμι ἡ θύρα τῶν προβάτων.
  8. Toți câți au venit mai înainte de mine, furi sunt și tâlhari; ci nu i-au ascultat pre ei oile. πάντες ὅσοι ἦλθον ⸂πρὸ ἐμοῦ⸃ κλέπται εἰσὶν καὶ λῃσταί· ἀλλ’ οὐκ ἤκουσαν αὐτῶν τὰ πρόβατα. Ier. 23, 2
  9. Eu sunt ușa; prin mine de va intrà cinevà, se va mântuì, și va intrà și va ieșì, și pășune va aflà. ἐγώ εἰμι ἡ θύρα· δι’ ἐμοῦ ἐάν τις εἰσέλθῃ σωθήσεται καὶ εἰσελεύσεται καὶ ἐξελεύσεται καὶ νομὴν εὑρήσει.
  10. Furul nu vine, fără numai să fure, și să junghie, și să piarză; eu am venit ca vieață să aibă, și mai mult să aibă. ὁ κλέπτης οὐκ ἔρχεται εἰ μὴ ἵνα κλέψῃ καὶ θύσῃ καὶ ἀπολέσῃ· ἐγὼ ἦλθον ἵνα ζωὴν ἔχωσιν καὶ περισσὸν ἔχωσιν.
  11. Eu sunt Păstorul cel bun; păstorul cel bun sufletul său își pune pentru oi. Ἐγώ εἰμι ὁ ποιμὴν ὁ καλός· ὁ ποιμὴν ὁ καλὸς τὴν ψυχὴν αὐτοῦ τίθησιν ὑπὲρ τῶν προβάτων· Ps. 22, 1 Is. 40, 11 Iez. 34, 23 1 Petr. 2, 25
  12. Iar năimitul și care nu este păstor, căruia nu sunt oile ale lui, vede lupul venind, și lasă oile, și fuge; și lupul le răpește pre ele, și risipește oile, ὁ ⸀μισθωτὸς καὶ οὐκ ὢν ποιμήν, οὗ οὐκ ⸀ἔστιν τὰ πρόβατα ἴδια, θεωρεῖ τὸν λύκον ἐρχόμενον καὶ ἀφίησιν τὰ πρόβατα καὶ φεύγει— καὶ ὁ λύκος ἁρπάζει αὐτὰ καὶ ⸀σκορπίζει—
  13. Năimitul fuge, că năimit este, și nu îi este lui grije pentru oi. ⸀ὅτι μισθωτός ἐστιν καὶ οὐ μέλει αὐτῷ περὶ τῶν προβάτων.
  14. Eu sunt Păstorul cel bun, și cunosc pre ale mele, și mă cunosc de ale mele. ἐγώ εἰμι ὁ ποιμὴν ὁ καλός, καὶ γινώσκω τὰ ἐμὰ καὶ ⸂γινώσκουσί με τὰ ἐμά⸃, 2 Tim. 2, 19
  15. Precum mă cunoaște pre mine Tatăl, și eu cunosc pre Tatăl; și sufletul meu îmi pun pentru oi. καθὼς γινώσκει με ὁ πατὴρ κἀγὼ γινώσκω τὸν πατέρα, καὶ τὴν ψυχήν μου τίθημι ὑπὲρ τῶν προβάτων.
  16. Și alte oi am, care nu sunt din staulul acesta; și pre acelea mi se cade a le aduce, și glasul meu vor auzì; și va fi o turmă și un păstor. καὶ ἄλλα πρόβατα ἔχω ἃ οὐκ ἔστιν ἐκ τῆς αὐλῆς ταύτης· κἀκεῖνα ⸂δεῖ με⸃ ἀγαγεῖν, καὶ τῆς φωνῆς μου ἀκούσουσιν, καὶ ⸀γενήσονται μία ποίμνη, εἷς ποιμήν. Mich. 2, 12 Fapt. 2, 39
  17. Pentru aceasta Tatăl mă iubește pre mine, că eu îmi pun sufletul meu, ca iarăș să’l iau pre el. διὰ τοῦτό ⸂με ὁ πατὴρ⸃ ἀγαπᾷ ὅτι ἐγὼ τίθημι τὴν ψυχήν μου, ἵνα πάλιν λάβω αὐτήν.
  18. Nimeni nu’l ià pre el dela mine, ci eu îl pun pre el de sinemi. Stăpânire am să’l pun, și stăpânire am iarâș să’l iau pre el. Această poruncă am luat dela Tatăl meu. οὐδεὶς ⸀αἴρει αὐτὴν ἀπ’ ἐμοῦ, ἀλλ’ ἐγὼ τίθημι αὐτὴν ἀπ’ ἐμαυτοῦ. ἐξουσίαν ἔχω θεῖναι αὐτήν, καὶ ἐξουσίαν ἔχω πάλιν λαβεῖν αὐτήν· ταύτην τὴν ἐντολὴν ἔλαβον παρὰ τοῦ πατρός μου. Ioan 14, 31
  19. Deci iarăș s’a făcut pricire între Iudei pentru cuvintele acestea. ⸀Σχίσμα πάλιν ἐγένετο ἐν τοῖς Ἰουδαίοις διὰ τοὺς λόγους τούτους.
  20. Și ziceau mulți dintr’înșii: drac are, și este nebun; pentruce îl ascultați pre el? ἔλεγον δὲ πολλοὶ ἐξ αὐτῶν· Δαιμόνιον ἔχει καὶ μαίνεται· τί αὐτοῦ ἀκούετε;
  21. Alții ziceau: aceste cuvinte nu sunt de îndrăcit. Au doară poate drac să deschiză ochi ai orbilor? ⸀ἄλλοι ἔλεγον· Ταῦτα τὰ ῥήματα οὐκ ἔστιν δαιμονιζομένου· μὴ δαιμόνιον δύναται τυφλῶν ὀφθαλμοὺς ⸀ἀνοῖξαι;
  22. Și se făceà atunci înoirile în Ierusalim, și erà iarnă. Ἐγένετο ⸀τότε τὰ ἐγκαίνια ἐν ⸀τοῖς Ἱεροσολύμοις· ⸀χειμὼν ἦν,
  23. Și umblà Iisus în biserică în pridvorul lui Solomon. καὶ περιεπάτει ὁ Ἰησοῦς ἐν τῷ ἱερῷ ἐν τῇ στοᾷ ⸀τοῦ Σολομῶνος.
  24. Deci l-au împresurat pre el Iudeii, și i-au grăit lui: până când vei luà sufletele noastre? De ești tu Hristos, spune nouă fără de sfială. ἐκύκλωσαν οὖν αὐτὸν οἱ Ἰουδαῖοι καὶ ἔλεγον αὐτῷ· Ἕως πότε τὴν ψυχὴν ἡμῶν αἴρεις; εἰ σὺ εἶ ὁ χριστός, εἰπὲ ἡμῖν παρρησίᾳ.
  25. Răspuns-au lor Iisus: am zis vouă, și nu credeți; lucrurile care eu fac întru numele Tatălui meu, acelea mărturisesc pentru mine. ἀπεκρίθη αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς· Εἶπον ὑμῖν καὶ οὐ πιστεύετε· τὰ ἔργα ἃ ἐγὼ ποιῶ ἐν τῷ ὀνόματι τοῦ πατρός μου ταῦτα μαρτυρεῖ περὶ ἐμοῦ· Ioan 5, 36
  26. Ci voi nu credeți, că nu sunteți din oile mele precum am zis vouă. ἀλλὰ ὑμεῖς οὐ πιστεύετε, ⸂ὅτι οὐκ⸃ ἐστὲ ἐκ τῶν προβάτων τῶν ⸀ἐμῶν. Ioan 8, 46
  27. Oile mele glasul meu ascultă, și eu le cunosc pre dânsele, și vin după mine; τὰ πρόβατα τὰ ἐμὰ τῆς φωνῆς μου ⸀ἀκούουσιν, κἀγὼ γινώσκω αὐτά, καὶ ἀκολουθοῦσίν μοι,
  28. Și eu le dau lor vieață veșnică; și nu vor pierì în veac, și nimeni nu le va răpì pre ele din mâna mea. κἀγὼ ⸂δίδωμι αὐτοῖς ζωὴν αἰώνιον⸃, καὶ οὐ μὴ ἀπόλωνται εἰς τὸν αἰῶνα, καὶ οὐχ ἁρπάσει τις αὐτὰ ἐκ τῆς χειρός μου.
  29. Tatăl meu, care le-au dat mie, mai mare decât toți este; și nimeni nu poate să le răpească pre ele din mâna Tatălui meu. ὁ πατήρ μου ⸀ὃ δέδωκέν ⸀μοι ⸂πάντων μεῖζων⸃ ἐστίν, καὶ οὐδεὶς δύναται ἁρπάζειν ἐκ τῆς χειρὸς τοῦ ⸀πατρός. Ioan 14, 28
  30. Eu și Tatăl una suntem. ἐγὼ καὶ ὁ πατὴρ ἕν ἐσμεν.
  31. Deci Iudeii iarăș au luat pietre ca să arunce asupra lui. Ἐβάστασαν ⸀οὖν πάλιν λίθους οἱ Ἰουδαῖοι ἵνα λιθάσωσιν αὐτόν. Ioan 8, 59
  32. Răspuns-au lor Iisus: multe lucruri bune am arătat vouă dela Tatăl meu; pentru care dintr’acestea lucruri cu pietre aruncați asupra mea? ἀπεκρίθη αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς· Πολλὰ ⸂ἔργα καλὰ ἔδειξα ὑμῖν⸃ ἐκ τοῦ ⸀πατρός· διὰ ποῖον αὐτῶν ἔργον ⸂ἐμὲ λιθάζετε⸃;
  33. Răspuns-au lui Iudeii, zicând: pentru lucru bun noi nu aruncăm cu pietre asupra ta; ci pentru hulă; că tu om fiind, te faci pre tine Dumnezeu. ἀπεκρίθησαν αὐτῷ οἱ ⸀Ἰουδαῖοι· Περὶ καλοῦ ἔργου οὐ λιθάζομέν σε ἀλλὰ περὶ βλασφημίας, καὶ ὅτι σὺ ἄνθρωπος ὢν ποιεῖς σεαυτὸν θεόν.
  34. Răspuns-au lor Iisus: au nu este scris în legea voastră: eu am zis: dumnezei sunteți? ἀπεκρίθη αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς· Οὐκ ἔστιν γεγραμμένον ἐν τῷ νόμῳ ὑμῶν ⸀ὅτι Ἐγὼ εἶπα· Θεοί ἐστε; Ps. 81, 6
  35. Dacă pre aceia i-a numit dumnezei, către cari a fost cuvântul lui Dumnezeu, și nu poate să se strice scriptura; εἰ ἐκείνους εἶπεν θεοὺς πρὸς οὓς ὁ λόγος τοῦ θεοῦ ἐγένετο, καὶ οὐ δύναται λυθῆναι ἡ γραφή,
  36. Pre care Tatăl l-au sfințit, și l-au trimes în lume, voi ziceți că hulă grăești; pentru căci am zis: Fiul lui Dumnezeu sunt? ὃν ὁ πατὴρ ἡγίασεν καὶ ἀπέστειλεν εἰς τὸν κόσμον ὑμεῖς λέγετε ὅτι Βλασφημεῖς, ὅτι εἶπον· Υἱὸς τοῦ θεοῦ εἰμι; Ioan 6, 27
  37. De nu fac lucrurile Tatălui meu, să nu’mi credeți mie. εἰ οὐ ποιῶ τὰ ἔργα τοῦ πατρός μου, μὴ πιστεύετέ μοι·
  38. Iar de fac, deșì nu’mi credeți mie, credeți lucrurilor; ca să cunoașteți și să credeți, că Tatăl este întru mine, și eu întru el. εἰ δὲ ποιῶ, κἂν ἐμοὶ μὴ πιστεύητε τοῖς ἔργοις ⸀πιστεύετε, ἵνα γνῶτε καὶ ⸀γινώσκητε ὅτι ἐν ἐμοὶ ὁ πατὴρ κἀγὼ ἐν ⸂τῷ πατρί⸃. Ioan 14, 10 11 17, 21
  39. Deci căutau iarăș să’l prinză pre el; și au ieșit din mâna lor. ἐζήτουν οὖν ⸂πάλιν αὐτὸν⸃ πιάσαι· καὶ ἐξῆλθεν ἐκ τῆς χειρὸς αὐτῶν.
  40. Și au mers iarăș de ceea parte de Iordan în locul unde a fost Ioan întâiu botezând; și au rămas acolo. Καὶ ἀπῆλθεν πάλιν πέραν τοῦ Ἰορδάνου εἰς τὸν τόπον ὅπου ἦν Ἰωάννης τὸ πρῶτον βαπτίζων, καὶ ἔμεινεν ἐκεῖ.
  41. Și mulți veniau la dânsul, și ziceau: Ioan nici un semn n’a făcut; iar toate câte a zis Ioan pentru acesta, adevărate erau. καὶ πολλοὶ ἦλθον πρὸς αὐτὸν καὶ ἔλεγον ὅτι Ἰωάννης μὲν σημεῖον ἐποίησεν οὐδέν, πάντα δὲ ὅσα εἶπεν Ἰωάννης περὶ τούτου ἀληθῆ ἦν.
  42. Și mulți au crezut acolo într’însul. καὶ ⸂πολλοὶ ἐπίστευσαν εἰς αὐτὸν ἐκεῖ⸃.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.