Căința cea prea târzie a păcătoșilor; fericirea drepților și pedepsirea necredincioșilor.
- Atunci va stà cu multă îndrăzneală dreptul înaintea feței celor ce l-au necăjit pre dânsul, și a celor ce n’au băgat în seamă ostenelele lui.
- Și văzându’l pre el, se vor turburà cu cumplită frică, și se vor mirà de minunata lui mântuire.
- Și vor zice întru sine căindu-se, și pentru împuținarea duhului vor suspinà zicând: acesta este, pre care noi l-am avut oarecând de rîs și pildă de batjocură.
- Noi cei fără de minte vieața lui o am socotit nebunie și sfârșitul lui fără de cinste. Înțel. Sol. 3, 1 A 2 Lege 33, 3
- Și cum s’a socotit între fiii lui Dumnezeu, și între sfinți soarta lui este?
- Rătăcit-am dar dela calea adevărului, și lumina dreptăței nu ne-a strălucit nouă, și soarele nu ne-a răsărit nouă.
- Umplutu-ne-am de cărările fărădelegei și ale pierzărei, și am umblat pre cărări neumblate, iar calea Domnului nu o am cunoscut.
- Ce ne-a folosit nouă trufiea? Și avuțiea cu fală, ce ne-a adus nouă?
- Toate acestea ca umbra au trecut, și ca o veste ce aleargă pre aproape.
- Ca corabia care trece prin valurile apei, ale căreia treceri nu se află urma, nici calea umblărei ei în valuri.
- Sau ca pasărea ce sboară în aer, a căreia nici semn de călătorie nu se află.
- Ci cu aripile bătând vânt ușor, și despicându’l cu sila pornirei, mișcând aripile se preumblă, și după aceasta nu se află semnul umblărei într’însul.
- Sau ca săgeata, săgetând la locul însemnat, aerul împărțindu-se îndată iar se împreună, în cât nu se știe pre unde a trecut.
- Așà și noi după ce ne naștem ne sfârșim, și nici un semn de faptă bună nu avem a arătà, ci întru răutatea noastră ne sfârșim.
- Că nădejdea celui necredincios este ca praful ce’l spulberă vântul, și ca bruma care se gonește de vifor subțire, și ca fumul care se împrăștie de vânt, și ca pomenirea unui oaspet, ce trece într’o zi. Ps. 1, 4 Pilde 10, 18 11, 7
- Iar drepții în veac vor fì vii, și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii dela cel prea înalt.
- Pentru aceasta vor luà împărăția podoabei și stema frumuseței din mâna Domnului, că cu dreapta sa îi va acoperì pre ei, și cu brațul său îi va scutì pre ei.
- Luà-va toată arma râvna lui, și va întrarmà făptura spre izbânda vrăjmașilor. Psalm 17, 41
- Îmbrăcà-se-va în zaoa dreptăței, și’și va pune luiș coif judecata cea nefățarnică. Efes. 6, 13
- Luà-va pavăză nebiruită sfințeniea și va ascuțì cumplită mânie ca o sabie și va da război împreună cu el lumea asupra celor fără de minte.
- Merge-vor drept nemeritoare săgețile fulgerilor și ca dintr’un arc bine încordat al norilor la țintă vor lovì.
- Și din mâniea cea svârlitoare de pietre pline se vor arunca grindinile.
- Întărâtà-se-va asupra lor apa mării și rîurile îi vor înnecà de năprasnă.
- Stà-va împrotiva lor duhul puterii, și ca un vifor îi va vânturà pre ei, și va pustiì tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturnà scaunele puternicilor.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.