Facerea 4 — Biblia 1914

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Cain și Avel. Urmașii lor.

i Versetele cu acest semn au o notă despre ce spune originalul. Apasă ca s-o deschizi.

Iar Adam a cunoscut pre Eva femeea sa, și zămislind ea a născut pre Cain, și a zis: dobândit-am om prin Dumnezeu. וְהָ֣אָדָ֔ם יָדַ֖ע אֶת־חַוָּ֣ה אִשְׁתּ֑וֹ וַתַּ֙הַר֙ וַתֵּ֣לֶד אֶת־קַ֔יִן וַתֹּ֕אמֶר קָנִ֥יתִי אִ֖ישׁ אֶת־יְהֹוָֽה׃

i

„Am dobândit un bărbat cu Domnul.” Eva joacă pe numele copilului: qaniti — „am dobândit” — sună ca Qain. Partea a doua, et-YHWH, e una dintre frazele cele mai discutate ale cărții: „cu Domnul”, „cu ajutorul Domnului” sau chiar „pe Domnul” — particula poate marca și obiectul direct. Septuaginta a tăiat nodul cu „prin Dumnezeu”, și 1914 o urmează. Ce spune Eva exact nu se știe.
Și a mai născut pre Avel fratele lui, și a fost Avel păstor de oi; iară Cain a fost lucrător de pământ. וַתֹּ֣סֶף לָלֶ֔דֶת אֶת־אָחִ֖יו אֶת־הָ֑בֶל וַֽיְהִי־הֶ֙בֶל֙ רֹ֣עֵה צֹ֔אן וְקַ֕יִן הָיָ֖ה עֹבֵ֥ד אֲדָמָֽה׃
Și a fost după câteva zile a adus Cain din rodurile pământului jertfă lui Dumnezeu. וַֽיְהִ֖י מִקֵּ֣ץ יָמִ֑ים וַיָּבֵ֨א קַ֜יִן מִפְּרִ֧י הָֽאֲדָמָ֛ה מִנְחָ֖ה לַֽיהֹוָֽה׃
Și a adus și Avel din cele întâiu născute ale oilor sale și din grăsimea lor; și au căutat Dumnezeu spre Avel și spre darurile lui. וְהֶ֨בֶל הֵבִ֥יא גַם־ה֛וּא מִבְּכֹר֥וֹת צֹאנ֖וֹ וּמֵֽחֶלְבֵהֶ֑ן וַיִּ֣שַׁע יְהֹוָ֔ה אֶל־הֶ֖בֶל וְאֶל־מִנְחָתֽוֹ׃ Evr. 11, 4
Iară spre Cain și spre jertfele lui nu s’au uitat, și s’a întristat Cain foarte și s’a mâhnit fața lui. וְאֶל־קַ֥יִן וְאֶל־מִנְחָת֖וֹ לֹ֣א שָׁעָ֑ה וַיִּ֤חַר לְקַ֙יִן֙ מְאֹ֔ד וַֽיִּפְּל֖וּ פָּנָֽיו׃
Și au zis Domnul Dumnezeu lui Cain: de ce te-ai întristat și pentruce s’a mâhnit fața ta? וַיֹּ֥אמֶר יְהֹוָ֖ה אֶל־קָ֑יִן לָ֚מָּה חָ֣רָה לָ֔ךְ וְלָ֖מָּה נָפְל֥וּ פָנֶֽיךָ׃
De ai fi adus drept și ai fi împărțit drept, n’ai fi păcătuit. Taci, la tine se va întoarce și tu îl vei stăpânì pre acela. הֲל֤וֹא אִם־תֵּיטִיב֙ שְׂאֵ֔ת וְאִם֙ לֹ֣א תֵיטִ֔יב לַפֶּ֖תַח חַטָּ֣את רֹבֵ֑ץ וְאֵלֶ֙יךָ֙ תְּשׁ֣וּקָת֔וֹ וְאַתָּ֖ה תִּמְשׇׁל־בּֽוֹ׃

i

„Oare nu, dacă faci bine, e ridicare? Iar dacă nu faci bine, la ușă păcatul pândește; spre tine e dorința lui, dar tu să-l stăpânești.” Versetul din 1914 nu e o traducere a ebraicii, ci a Septuagintei, care a citit cu totul altceva aici: „de ai fi adus drept și n-ai fi împărțit drept… taci”. Ebraica e grea — se’et, „ridicare”, e fără obiect, iar chatat (păcat, feminin) stă lângă rovetz (pândește, masculin), nepotrivire care i-a făcut pe mulți cercetători să vadă aici un demon „pânditor” de felul celor din textele akkadiene. Dar imaginea păcatului ca fiară la ușă, și ultimul rând — același teșuqah și același mașal ca în 3, 16 — lipsesc cu totul din greacă, deci și din 1914.

Rom. 6, 12 16
Și a zis Cain către Avel fratele său: să ieșim la câmp; și a fost când erau ei în câmp, s’a sculat Cain asupra fratelui său Avel și l-a omorît pre el. וַיֹּ֥אמֶר קַ֖יִן אֶל־הֶ֣בֶל אָחִ֑יו וַֽיְהִי֙ בִּהְיוֹתָ֣ם בַּשָּׂדֶ֔ה וַיָּ֥קׇם קַ֛יִן אֶל־הֶ֥בֶל אָחִ֖יו וַיַּהַרְגֵֽהוּ׃

i

„Să ieșim la câmp” nu e în textul ebraic masoretic: acolo stă „și a zis Cain către Abel fratele său” și fraza se rupe, fără să spună ce a zis. Cuvintele le au Pentateuhul samaritean, Septuaginta, Peșitta și Vulgata — adică mai toți martorii vechi în afara celui masoretic. Nu e limpede dacă ebraica a pierdut un rând sau celelalte l-au completat; 1914 le are, din greacă.

Mat. 23, 35 1 Ioan 3, 12
Și au zis Domnul Dumnezeu către Cain: unde este Avel fratele tău? Iar el a zis: nu știu; au doar păzitor sunt eu fratelui meu? וַיֹּ֤אמֶר יְהֹוָה֙ אֶל־קַ֔יִן אֵ֖י הֶ֣בֶל אָחִ֑יךָ וַיֹּ֙אמֶר֙ לֹ֣א יָדַ֔עְתִּי הֲשֹׁמֵ֥ר אָחִ֖י אָנֹֽכִי׃
Și au zis Domnul: De ce ai făcut aceasta? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ. וַיֹּ֖אמֶר מֶ֣ה עָשִׂ֑יתָ ק֚וֹל דְּמֵ֣י אָחִ֔יךָ צֹעֲקִ֥ים אֵלַ֖י מִן־הָֽאֲדָמָֽה׃ Evr. 12, 24
Și acum blestemat să fii tu pre pământul, care a deschis gura sa să primească sângele fratelui tău din mâna ta. וְעַתָּ֖ה אָר֣וּר אָ֑תָּה מִן־הָֽאֲדָמָה֙ אֲשֶׁ֣ר פָּצְתָ֣ה אֶת־פִּ֔יהָ לָקַ֛חַת אֶת־דְּמֵ֥י אָחִ֖יךָ מִיָּדֶֽךָ׃
Când vei lucrà pământul, nu va adaoge a da ție puterea sa; gemând și tremurând vei fi pre pământ. כִּ֤י תַֽעֲבֹד֙ אֶת־הָ֣אֲדָמָ֔ה לֹֽא־תֹסֵ֥ף תֵּת־כֹּחָ֖הּ לָ֑ךְ נָ֥ע וָנָ֖ד תִּֽהְיֶ֥ה בָאָֽרֶץ׃
Și a zis Cain către Domnul: mai mare este vina mea decât a mi se ertà mie. וַיֹּ֥אמֶר קַ֖יִן אֶל־יְהֹוָ֑ה גָּד֥וֹל עֲוֺנִ֖י מִנְּשֹֽׂא*(בספרי ספרד ואשכנז מִנְּשֽׂוֹא)׃
De mă scoți astăzi de pre fața pământului și dela fața ta mă voiu ascunde; și voiu fi gemând și tremurând pre pământ și va fi tot cel ce mă va aflà, mă va omorî. הֵן֩ גֵּרַ֨שְׁתָּ אֹתִ֜י הַיּ֗וֹם מֵעַל֙ פְּנֵ֣י הָֽאֲדָמָ֔ה וּמִפָּנֶ֖יךָ אֶסָּתֵ֑ר וְהָיִ֜יתִי נָ֤ע וָנָד֙ בָּאָ֔רֶץ וְהָיָ֥ה כׇל־מֹצְאִ֖י יַֽהַרְגֵֽנִי׃
Și au zis lui Domnul Dumnezeu: nu așà; tot cel ce va omorî pre Cain, de șapte ori se va pedepsì, și au pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca să nu-l omoare oricine îl va aflà pre el. וַיֹּ֧אמֶר ל֣וֹ יְהֹוָ֗ה לָכֵן֙ כׇּל־הֹרֵ֣ג קַ֔יִן שִׁבְעָתַ֖יִם יֻקָּ֑ם וַיָּ֨שֶׂם יְהֹוָ֤ה לְקַ֙יִן֙ א֔וֹת לְבִלְתִּ֥י הַכּוֹת־אֹת֖וֹ כׇּל־מֹצְאֽוֹ׃
Și a ieșit Cain dela fața lui Dumnezeu și a lăcuit în pământul Neid în preajma Edemului. וַיֵּ֥צֵא קַ֖יִן מִלִּפְנֵ֣י יְהֹוָ֑ה וַיֵּ֥שֶׁב בְּאֶֽרֶץ־נ֖וֹד קִדְמַת־עֵֽדֶן׃
Și a cunoscut Cain pre femeea sa, și zămislind a născut pre Enoh; și a zidit cetate și a chemat cetatea pre numele fiului său Enoh. וַיֵּ֤דַע קַ֙יִן֙ אֶת־אִשְׁתּ֔וֹ וַתַּ֖הַר וַתֵּ֣לֶד אֶת־חֲנ֑וֹךְ וַֽיְהִי֙ בֹּ֣נֶה עִ֔יר וַיִּקְרָא֙ שֵׁ֣ם הָעִ֔יר כְּשֵׁ֖ם בְּנ֥וֹ חֲנֽוֹךְ׃
Și s’a născut lui Enoh Gaidad; și Gaidad a născut pre Maleleil; și Maleleil a născut pre Matusala; și Matusala a născut pre Lameh. וַיִּוָּלֵ֤ד לַֽחֲנוֹךְ֙ אֶת־עִירָ֔ד וְעִירָ֕ד יָלַ֖ד אֶת־מְחֽוּיָאֵ֑ל וּמְחִיָּיאֵ֗ל יָלַד֙ אֶת־מְת֣וּשָׁאֵ֔ל וּמְתוּשָׁאֵ֖ל יָלַ֥ד אֶת־לָֽמֶךְ׃
Și a luat Lameh două femei: numele uneia Ada și numele ceilalte Sella. וַיִּֽקַּֽח־ל֥וֹ לֶ֖מֶךְ שְׁתֵּ֣י נָשִׁ֑ים שֵׁ֤ם הָֽאַחַת֙ עָדָ֔ה וְשֵׁ֥ם הַשֵּׁנִ֖ית צִלָּֽה׃
Și a născut Ada pre Iovil, acesta a fost tată hrănitorilor de dobitoace, cari lăcuesc în colibi. וַתֵּ֥לֶד עָדָ֖ה אֶת־יָבָ֑ל ה֣וּא הָיָ֔ה אֲבִ֕י יֹשֵׁ֥ב אֹ֖הֶל וּמִקְנֶֽה׃
Și numele fratelui lui: Iuval; acesta a fost care a izvodit canonul și lăuta. וְשֵׁ֥ם אָחִ֖יו יוּבָ֑ל ה֣וּא הָיָ֔ה אֲבִ֕י כׇּל־תֹּפֵ֥שׂ כִּנּ֖וֹר וְעוּגָֽב׃
Iară Sella a născut pre Tovel; acesta a fost bătător cu ciocane, faur de aramă și de fier. Iară sora lui Tovel, Noema. וְצִלָּ֣ה גַם־הִ֗וא יָֽלְדָה֙ אֶת־תּ֣וּבַל קַ֔יִן לֹטֵ֕שׁ כׇּל־חֹרֵ֥שׁ נְחֹ֖שֶׁת וּבַרְזֶ֑ל וַֽאֲח֥וֹת תּֽוּבַל־קַ֖יִן נַֽעֲמָֽה׃
Și a zis Lameh femeilor sale Adei și Sellei: ascultați glasul meu, femeile lui Lameh; băgați în urechi cuvintele mele, că bărbat am omorît spre rană mie și tânăr spre vătămare mie. וַיֹּ֨אמֶר לֶ֜מֶךְ לְנָשָׁ֗יו עָדָ֤ה וְצִלָּה֙ שְׁמַ֣עַן קוֹלִ֔י נְשֵׁ֣י לֶ֔מֶךְ הַאְזֵ֖נָּה אִמְרָתִ֑י כִּ֣י אִ֤ישׁ הָרַ֙גְתִּי֙ לְפִצְעִ֔י וְיֶ֖לֶד לְחַבֻּרָתִֽי׃
Că de șapte ori s’a izbândit despre Cain; iar despre Lameh de șaptezeci de ori câte șapte. כִּ֥י שִׁבְעָתַ֖יִם יֻקַּם־קָ֑יִן וְלֶ֖מֶךְ שִׁבְעִ֥ים וְשִׁבְעָֽה׃
Și a cunoscut Adam pre Eva, femeea sa, și zămislind a născut fiu; și a chemat numele lui Sit, zicând: că mi-a ridicat mie Dumnezeu altă sămânță în locul lui Avel, pre care l-a omorît Cain. וַיֵּ֨דַע אָדָ֥ם עוֹד֙ אֶת־אִשְׁתּ֔וֹ וַתֵּ֣לֶד בֵּ֔ן וַתִּקְרָ֥א אֶת־שְׁמ֖וֹ שֵׁ֑ת כִּ֣י שָֽׁת־לִ֤י אֱלֹהִים֙ זֶ֣רַע אַחֵ֔ר תַּ֣חַת הֶ֔בֶל כִּ֥י הֲרָג֖וֹ קָֽיִן׃
Și lui Sit s’a născut fiu și i-a pus numele lui Enos: acesta a nădăjduit a chemà numele Domnului Dumnezeu. וּלְשֵׁ֤ת גַּם־הוּא֙ יֻלַּד־בֵּ֔ן וַיִּקְרָ֥א אֶת־שְׁמ֖וֹ אֱנ֑וֹשׁ אָ֣ז הוּחַ֔ל לִקְרֹ֖א בְּשֵׁ֥ם יְהֹוָֽה׃ [ס]

i

„Atunci a început să se cheme numele Domnului.” Ebraica spune că atunci, pe vremea lui Enos, a început chemarea numelui lui YHWH — adică închinarea, în general, nu ceva făcut de Enos. Septuaginta a citit verbul huchal („a început”) ca iichal („a nădăjduit”) și a făcut din Enos subiect: „acesta a nădăjduit a chema”. 1914 duce mai departe lectura greacă. Versetul contează, pentru că stă în tensiune cu Ieșirea 6, 3, unde numele e descoperit abia lui Moise.

5, 6

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.