Ediția sinodală, București 1914

Facerea 39

Iosif în Eghipet și curăția lui.

  1. Și Iosif s’a adus în Eghipet, și l-a cumpărat pre el Pentefrì dregătorul lui Faraon cel mai mare preste bucătari, bărbat eghiptean, din mâinile Ismailtenilor, cari l-au adus pre el acolo. 37, 28
  2. Și erà Domnul cu Iosif, și erà el bărbat îndemânatic, și a fost în casă la stăpânul său Eghipteanul.
  3. Și știà stăpânul lui, că Domnul erà cu dânsul, și ori câte face el, Domnul le sporește în mâinile lui.
  4. Și a aflat Iosif har înaintea stăpânului său, și i-a plăcut lui și l-a pus pre el preste casa sa, și toate câte aveà el le-a dat pre mâna lui Iosif.
  5. Și a fost după ce l-a pus pre el preste casa sa și preste toate câte aveà el, a binecuvântat Domnul casa Eghipteanului pentru Iosif, și a fost binecuvântarea Domnului întru toată avuția lui, în casă și în țarina lui.
  6. Și toate câte aveà el le-a dat în mâinile lui Iosif, și nu știà de ale sale nimic, afară de pâinea ce mâncà el, și erà Iosif bun la chip și frumos la față foarte.
  7. Și a fost după acestea femeia stăpânului său a pus ochii săi pre Iosif, și a zis lui: culcă-te cu mine.
  8. Iar el nu vreà, și a zis femeii stăpânului său: dacă stăpânul meu pentru mine nu cunoaște nimic, din câte sunt în casa lui, ci toate câte are el le-a dat în mâinile mele.
  9. Și nu este în casa aceasta nimic, care să nu fie supt mine, nici s’a luat dela mine nimic, afară de tine; pentrucă tu ești femeea lui, și cum voiu face acest cuvânt rău, și să păcătuesc înaintea lui Dumnezeu?
  10. Și vorbind ea lui Iosif în toate zilele, el nu ascultà de ea, ca să se culce și să se împreune cu ea.
  11. Și a fost într-o zi, a intrat Iosif în casă, ca să-și facă lucrurile sale, și niminea nu erà în lăuntru din cei de casă.
  12. Și ea l-a apucat de haine, zicând: dormi cu mine, iar el lăsându-și hainele sale în mâinile ei, a fugit și a ieșit afară. 2 Împ. 13, 11
  13. Și a fost dacă a văzut ea că și-a lăsat hainele sale în mâinile ei, a fugit și a ieșit afară,
  14. A chemat ea pre cei de casă și le-a grăit lor zicând: vedeți, că a băgat la noi slugă evreu, ca să-și bată joc de noi, care a intrat la mine și a zis: dormi cu mine, și eu am strigat cu glas mare.
  15. Și auzind el c’am înălțat glasul meu și am strigat, lăsându-și hainele sale la mine a fugit și a ieșit afară.
  16. Și ea a ținut hainele la sine până ce a venit stăpânul acasă.
  17. Și a vorbit lui după cuvintele acestea zicând: a intrat la mine sluga cea de evreu pre care l-ai băgat la noi, să mă batjocorească, și a zis mie: dormi-voi cu tine,
  18. Și dacă a auzit c’am înălțat glasul meu și am strigat, lăsând hainele sale la mine, a fugit și a ieșit afară.
  19. Și a fost cum a auzit stăpânul lui cuvintele femeii sale, câte le-a grăit către dânsul zicând: așà mi-a făcut sluga ta, s’a aprins de mânie.
  20. Și luând stăpânul pre Iosif, l-a băgat în temniță în locul în care se țineau legații împăratului închiși acolo în temniță. Ps. 104, 18 Ps. 40, 3
  21. Și erà Domnul cu Iosif, și a vărsat preste el milă, și i-a dat lui har înaintea celui mai mare preste temniță.
  22. Și cel mai mare preste temniță a dat pre mâna lui Iosif temnița și pre toți cei osândiți cari erau în temniță, și toate câte se făceau acolo, el le făceà. Fap. Ap. 7, 9 Înțel. 10, 13
  23. Și nu știà cel mai mare preste temniță nimica de temniță pentru el, că toate erau pre mâna lui Iosif, pentrucă Domnul erà cu dânsul și câte făceà el, Domnul le sporeà în mâinile lui.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.