Amon ucis de slugile lui Avesalom.
- Și a fost după aceasta, și Avesalom fiul lui David aveà o soră frumoasă la chip foarte, și numele ei erà Tamar, și o a iubit pre ea Amnon fiul lui David.
- Și se chinuià Amnon, cât s’a bolnăvit pentru Tamar sora sa, căci erà ea fecioară, și greu erà întru ochii lui Amnon a face ei cevà.
- Și aveà Amnon un prieten, și numele lui erà Ionadav fiul lui Samaa frate lui David, și Ionadav erà om înțelept foarte.
- Și a zis lui: ce-ți este de slăbești așà din zi în zi fiule al împăratului, spune mie. Și a zis Amnon lui: pre Tamar sora lui Avesalom fratele meu o iubesc.
- Iar Ionadav a zis lui: culcă-te pre patul tău, și te fă bolnav, și va intrà tatăl tău să te vază, și să zici către el: să vie Tamar sora mea, și să-mi deà de mâncare, și să facă înaintea ochilor mei bucate, ca să văz, și să mănânc din mâinile ei.
- Și culcându-se Amnon a bolit, și a intrat împăratul să-l vază, și a zis Amnon către împăratul: să vie Tamar sora mea, și să facă înaintea ochilor mei doui colăcei, și voiu mâncà din mâinile ei.
- Și a trimis David la Tamar acasă, zicând: mergi în casa fratelui tău Amnon, și fă lui demâncare.
- Și a mers Tamar în casa lui Amnon fratele său, și el erà culcat; și a luat făină și a frământat, și a făcut înaintea ochilor lui colăcei și i-a copt.
- Și luând tigaea în care i-a făcut, a pus înaintea lui, iar el n’a vrut să mănânce, și a zis Amnon: scoateți pre toți dela mine, și a scos pre tot omul dela el, și a zis Amnon către Tamar.
- Adu’mi în lăuntru în cămară mâncarea, și voiu mâncà din mâna ta, și a luat Tamar colăceii care-i făcuse, și i-a dus înlăuntru la Amnon fratele său la așternut.
- Și i-a dat să mănânce, iar el apucând-o, a zis către ea: vino de te culcă cu mine sora mea.
- Iar ea a zis către el: nu fratele meu, să nu mă smerești, că nu se va face așà în Israil, să nu faci nebunia aceasta.
- Și eu cum voiu purtà ocara mea? Și tu vei fi ca unul dintre cei fără de minte în Israil, și acum grăește dar către împăratul, că nu mă va oprì de către tine.
- Și n’a vrut Amnon să asculte de cuvântul ei, și o a biruit pre ea, și o a smerit, și s’a culcat cu ea.
- Și o a urît pre ea Amnon ură mare foarte, că mai mare erà ura cu care o a urît pre ea, decât dragostea cu care o a iubit pre ea, și a zis ei Amnon: scoală-te și te du.
- Și a zis Tamar lui: nu frate! Că mai mare este răul cel de apoi decât cel dintâiu care l-ai tăcut cu mine, ca să mă scoți afară pre mine, și n’a vrut Amnon să asculte de cuvântul ei.
- Și chemând pre sluga sa, care erà ispravnic preste casa lui, a zis către el: scoate pre aceasta afară dela mine și închide ușà după ea.
- Și ea erà îmbrăcată cu haină pestriță, că așà se îmbrăcau fetele împăratului cele fecioare cu îmbrăcămintele lor, și o a scos pre ea sluga lui afară, și a închis ușa după ea.
- Și luând Tamar cenușă, a pus pre capul său, și haina sa cea pestriță cu care erà îmbrăcată, o à rupt, și puindu-și mâinile sale preste capul său, mergeà și strigà.
- Și a zis către ea Avesalom fratele ei: au doar Amnon fratele tău a umblat cu tine? Ci acum sora mea taci, că fratele tău este, nu pune întru inima ta, ca să grăești cuvântul acesta. Și a șezut Tamar părăsită în casa lui Avesalom fratele său.
- Și a auzit împăratul David toate acestea, și s’a mânieat foarte, și n’a vrut să strice inima lui Amnon fiul său, că-l iubea pre el pentrucă el erà cel întâiu născut al lui.
- Și n’a grăit Avesalom cu Amnon nici rău nici bine, că urîse Avesalom pre Amnon, pentrucă a smerit pre Tamar sora lui.
- Și a fost după doi ani de zile, pe vremea tunsului la Avesalom în Velasor, care se ține de Efraim, a chemat Avesalom pre toți fiii împăratului.
- Și a venit Avesalom la împăratul, și a zis: tundere la robul tău, să meargă dar împăratul și slugile lui cu robul tău.
- Și a zis împăratul către Avesalom: nu fiul meu, să nu mergem noi toți și să te îngreuem, și l-a silit pre el; iar el n’a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat pre el.
- Și a zis Avesalom către el: dacă nu, să meargă cu noi Amnon fratele meu, și împăratul i-a zis lui: pentruce să meargă cu tine?
- Și a stăruit la el Avesalom, și a slobozit pre Amnon și pre toți fiii împăratului cu el, și a făcut Avesalom ospăț, ca un ospăț împărătesc.
- Și a poruncit Avesalom slugilor sale zicând: vedeți dacă se va veselì inima lui Amnon de vin, și voiu zice către voi: bateți pre Amnon și-l omorîți, să nu vă temeți că eu vă poruncesc vouă, îmbărbătați-vă și fiți viteji.
- Și slugile lui Avesalom au făcut lui Amnon precum le-a poruncit lor Avesalom; și sculându-se toți fiii împăratului au șezut fiecare pre mușcoiul său, și au fugit.
- Și a fost încă fiind ei pre cale, a venit veste la David, zicând: bătut-a Avesalom pre toți fiii împăratului, și nici unul din ei n’a rămas.
- Și sculându-se împăratul ș’a rupt hainele sale, și s’a culcat pre pământ și toate slugile lui, cari stau împrejurul lui ș’au rupt hainele lor.
- Și răspunzând Ionadav fiul lui Samaa fratele lui David a zis: să nu gândească domnul meu împăratul, că pre toți pruncii fiii împăratului i-au omorît, că numai Amnon singur a murit, că Avesalom își pusese în gând din ziua în care a smerit pre Tamar sora lui.
- Și acum să nu pue domnul meu împăratul în inima sa cuvântul acesta, zicând: toți fiii împăratului au murit, că numai Amnon singur a murit.
- Și Avesalom a fugit. Iar sluga cea de streajă a ridicat ochii săi, și a văzut, și iată popor mult venea pre cale în șir pre coasta muntelui la pogorîș, și mergând strejarul a spus împăratului, și a zis: am văzut oameni pre calea despre Oran din partea muntelui.
- Și a zis Ionadav către împăratul: iată fiii împăratului vin, după cuvântul robului tău, așà s’a făcut.
- Și a fost după ce au sfârșit a grăì, iată fiii împăratului au sosit, și ridicând glasul lor au plâns; încă și împăratul și toate slugile lui au plâns plângere mare foarte.
- Iar Avesalom a fugit, și s’a dus la Tolmi feciorul lui Emiud împăratul Ghedsurei în pământul Hamaahad, și a plâns împăratul David pentru fiul său în toate zilele. 2 Împ. 3, 3
- Și Avesalom fugind s’a dus în Ghedsur, și a fost acolo trei ani.
- Și a încetat împăratul David a gonì pre Avesalom, că se mângâese pentru Amnon căci a murit.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.