Ediția sinodală, București 1914

Cântarea cântărilor 7

În capitolul acesta ediția 1914, care urmează Septuaginta, împarte textul altfel decât textul ebraic — alt număr de versete, uneori altă graniță de capitol. Ca să nu punem ebraica lângă versetul greșit, aici n-o arătăm. De ce diferă cele două.

Urmare.

  1. Ce veți vedeà la Sunamiteanca, care vine ca jocul unor cete? Cât de frumoși sunt pașii tăi cu încălțămintele tale fiica lui Nadav! Rotunzimea coapselor tale este asemenea lanțurilor de aur, lucru de meșter.
  2. Buricul tău este ca o cupă rotundă din care nu lipsește vinul dres, pântecele tău stog de grâu îngrădit cu crini.
  3. Amândouă țâțele tale, ca doi pui gemeni de căprioară.
  4. Grumazul tău ca un turn de fildeș, ochii tăi ca lacurile din Esevon, la porțile mulțimei de fete, nasul tău ca turnul Livanului, ce caută spre Damasc.
  5. Capul tău sus ca și Carmilul, și cosițele capului tău ca purpura împăratului ce cade în foi.
  6. Cât de frumoasă ești, și cât de dulce, iubită, în desfătările tale. Ps. 44, 13
  7. Statul tău se aseamănă cu finicul, și țâțele tale cu strugurii.
  8. Zis-am: suì-mă-voiu în finic, țineà-mă-voiu de ramurile lui, și fi-vor țâțele tale ca strugurii viei, și suflarea nărilor tale ca mirosul merelor.
  9. Și gâtlejul tău ca vinul cel bun, ce curge lin pentru iubitul meu și îndestulează buzele mele și dinții. Pilde 23, 31
  10. Eu frățiorului meu, și spre mine întoarcerea lui.
  11. Vino frățiorul meu să ieșim la țarină, să mânem în sate.
  12. Să mânecăm la vii, să vedem de a înflorit viea, florile fac rod? Înflorit-au rodiile? Acolo voiu dà țâțele mele ție.
  13. Mandragorile au dat miros și la ușile noastre tot felul de poame, nouă și vechi frățiorul meu, le-am păstrat pentru tine. Fac. 30, 14

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.