Iarăși se laudă frumusețea miresii.
- Frățiorul meu s’a pogorît în grădina sa la năstrăpile cu miresme, să pască în grădini și să culeagă crini.
- Eu frățiorului meu și frățiorul meu mie, cel ce paște între crini.
- Frumoasă ești iubita mea, ca un loc desfătat, mândră ca Ierusalimul, îngrozitoare ca oștile rânduite la răsboiu.
- Întoarce-ți ochii tăi dela mine, că ei mi-au dat aripi, părul tău ca turmele caprelor, care se urcă pe Galaad.
- Dinții tăi ca turmele celor tunse, ce ies din scăldătoare, și toate au gemeni, și stearpă nici una nu este între ele. 4, 2
- Ca tortul roșu buzele tale, și graiul tău frumos, ca coaja rodiei obrazul tău, supt vălul tău.
- Sunt șasezeci împărătese, optzeci țiitoare și fete fără de număr.
- Una este porumbița mea, desăvârșit a mea, este una a maicii sale, aleasă celei ce o a născut pre ea, văzutu-o-au pre ea fetele și o au fericit; împărătesele și țiitoarele o vor lăudà pre ea.
- Cine este aceasta, care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, aleasă ca soarele, îngrozitoare ca oștile rânduite la răsboiu.
- În grădina nucului m’am pogorît să văz izvorul pârîului, să văz de a dat viea, de au înflorit rodiile, acolo voiu dà țâțele mele ție.
- N’a cunoscut sufletul meu, făcutu-m’am asemenea carelor lui Aminadav.
- Întoarce-te, întoarce-te, Sunamiteancă, întoarce-te, și să te vedem.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.