Ediția sinodală, București 1914

Avacum 3

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Rugăciunea și cântarea prorocului Avacum pentru mântuirea poporului.

  1. Rugăciunea lui Avacum prorocul cu cântare. תְּפִלָּ֖ה לַחֲבַקּ֣וּק הַנָּבִ֑יא עַ֖ל שִׁגְיֹנֽוֹת׃
  2. Doamne! Auzit-am auzul tău, și m’am temut, înțeles-am lucrurile tale, și m’am spâimântat. În mijlocul a doi viețuitori te vei cunoaște, când se vor apropià anii, te vei cunoaște, când va venì vremea, te vei arătà, când se va turburà sufletul meu, întru mânie de milă îți vei aduce aminte. יְהֹוָ֗ה שָׁמַ֣עְתִּי שִׁמְעֲךָ֮ יָרֵ֒אתִי֒ יְהֹוָ֗ה פׇּֽעׇלְךָ֙ בְּקֶ֤רֶב שָׁנִים֙ חַיֵּ֔יהוּ בְּקֶ֥רֶב שָׁנִ֖ים תּוֹדִ֑יעַ בְּרֹ֖גֶז רַחֵ֥ם תִּזְכּֽוֹר׃
  3. Dumnezeu dela amiazăzi va venì, și cel sfânt din munte umbros cu desime. Acoperit-au cerurile bunătatea lui, și de lauda lui este plin pământul. אֱל֙וֹהַּ֙ מִתֵּימָ֣ן יָב֔וֹא וְקָד֥וֹשׁ מֵהַר־פָּארָ֖ן סֶ֑לָה כִּסָּ֤ה שָׁמַ֙יִם֙ הוֹד֔וֹ וּתְהִלָּת֖וֹ מָלְאָ֥ה הָאָֽרֶץ׃ Isaia 40, 25 A 2 Lege 32, 2
  4. Și strălucirea lui ca lumina va fì, coarne în mâinile lui, și a pus iubirea cea tare a vîrtutei lui. וְנֹ֙גַהּ֙ כָּא֣וֹר תִּֽהְיֶ֔ה קַרְנַ֥יִם מִיָּד֖וֹ ל֑וֹ וְשָׁ֖ם חֶבְי֥וֹן עֻזֹּֽה׃
  5. Înaintea feții lui va merge cuvânt, și va ieșì la câmp dinapoia lui. לְפָנָ֖יו יֵ֣לֶךְ דָּ֑בֶר וְיֵצֵ֥א רֶ֖שֶׁף לְרַגְלָֽיו׃
  6. Stătut-au, și s’a clătit pământul. Privit-au, și s’au topit neamurile; zdrumicatu-s’au munții cu silă, topitu-s’au dealuri veșnice, de călătorii veșnice ale lui. עָמַ֣ד ׀ וַיְמֹ֣דֶד אֶ֗רֶץ רָאָה֙ וַיַּתֵּ֣ר גּוֹיִ֔ם וַיִּתְפֹּֽצְצוּ֙ הַרְרֵי־עַ֔ד שַׁח֖וּ גִּבְע֣וֹת עוֹלָ֑ם הֲלִיכ֥וֹת עוֹלָ֖ם לֽוֹ׃ Psalm 113, 4
  7. În loc de ostenele a văzut corturile etiopilor, se vor spăimântà și corturile pământului lui Madiam. תַּ֣חַת אָ֔וֶן רָאִ֖יתִי אׇהֳלֵ֣י כוּשָׁ֑ן יִרְגְּז֕וּן יְרִיע֖וֹת אֶ֥רֶץ מִדְיָֽן׃
  8. Au doar întru rîuri te vei mâniea Doamne? Sau întru rîuri este iuțimea ta? Ori în mare este pornirea ta? Că vei încălecà pre caii tăi, și încălecarea ta este mântuire. הֲבִנְהָרִים֙ חָרָ֣ה יְהֹוָ֔ה אִ֤ם בַּנְּהָרִים֙ אַפֶּ֔ךָ אִם־בַּיָּ֖ם עֶבְרָתֶ֑ךָ כִּ֤י תִרְכַּב֙ עַל־סוּסֶ֔יךָ מַרְכְּבֹתֶ֖יךָ יְשׁוּעָֽה׃
  9. Încordând vei încordà arcul tău asupra schiptrurilor, grăește Domnul, de rîuri va crăpà pământul. עֶרְיָ֤ה תֵעוֹר֙ קַשְׁתֶּ֔ךָ שְׁבֻע֥וֹת מַטּ֖וֹת אֹ֣מֶר סֶ֑לָה נְהָר֖וֹת תְּבַקַּע־אָֽרֶץ׃ Ps. 77, 15 16 104, 40
  10. Vedeà-vor, și în durere vor fì popoarele, risipind apele mergerile, dat-a adâncul glasul său, înălțimea nălucirile sale. רָא֤וּךָ יָחִ֙ילוּ֙ הָרִ֔ים זֶ֥רֶם מַ֖יִם עָבָ֑ר נָתַ֤ן תְּהוֹם֙ קוֹל֔וֹ ר֖וֹם יָדֵ֥יהוּ נָשָֽׂא׃
  11. Ridicatu-s’a soarele, și luna a stătut întru rânduiala sa, întru lumină săgețile tale vor merge, întru strălucirea fulgerului armelor tale. שֶׁ֥מֶשׁ יָרֵ֖חַ עָ֣מַד זְבֻ֑לָה לְא֤וֹר חִצֶּ֙יךָ֙ יְהַלֵּ֔כוּ לְנֹ֖גַהּ בְּרַ֥ק חֲנִיתֶֽךָ׃
  12. Cu înfricoșare vei împuținà pământul, și întru mânie vei surpà neamurile. בְּזַ֖עַם תִּצְעַד־אָ֑רֶץ בְּאַ֖ף תָּד֥וּשׁ גּוֹיִֽם׃
  13. Ieșit-ai spre mântuirea poporului tău, ca să mântuești unsul tău, pus-ai pre capetele celor fărădelege moarte, ridicat-ai legături până la grumaz. יָצָ֙אתָ֙ לְיֵ֣שַׁע עַמֶּ֔ךָ לְיֵ֖שַׁע אֶת־מְשִׁיחֶ֑ךָ מָחַ֤צְתָּ רֹּאשׁ֙ מִבֵּ֣ית רָשָׁ֔ע עָר֛וֹת יְס֥וֹד עַד־צַוָּ֖אר סֶֽלָה׃ [פ]
  14. Tăiat-ai întru uimire capetele celor puternici, cutremurà-se-vor într’însele, deschide-vor frânele sale, ca săracul cel ce mănâncă întru ascuns. נָקַ֤בְתָּ בְמַטָּיו֙ רֹ֣אשׁ פְּרָזָ֔ו יִסְעֲר֖וּ לַהֲפִיצֵ֑נִי עֲלִ֣יצֻתָ֔ם כְּמוֹ־לֶאֱכֹ֥ל עָנִ֖י בַּמִּסְתָּֽר׃
  15. Și ai suit la mare caii tăi turburând ape multe. דָּרַ֥כְתָּ בַיָּ֖ם סוּסֶ֑יךָ חֹ֖מֶר מַ֥יִם רַבִּֽים׃
  16. Păzit-am și s’a spăimântat inima mea de glasul rugăciunei buzelor mele, și a intrat cutremur în oasele mele, și întru mine s’a turburat virtutea mea; odihni-voiu în ziua necazului meu, ca să mă suiu eu la poporul nemerniciei mele. שָׁמַ֣עְתִּי ׀ וַתִּרְגַּ֣ז בִּטְנִ֗י לְקוֹל֙ צָלְל֣וּ שְׂפָתַ֔י יָב֥וֹא רָקָ֛ב בַּעֲצָמַ֖י וְתַחְתַּ֣י אֶרְגָּ֑ז אֲשֶׁ֤ר אָנ֙וּחַ֙ לְי֣וֹם צָרָ֔ה לַעֲל֖וֹת לְעַ֥ם יְגוּדֶֽנּוּ׃
  17. Pentrucă smochinul nu va rodì, și nu vor fì roduri în vii; mințì-va lucrul măslinului, și câmpii nu vor face mâncare; lipsit-au dela mâncare oile, și nu vor fi boi lângă iesle. כִּֽי־תְאֵנָ֣ה לֹֽא־תִפְרָ֗ח וְאֵ֤ין יְבוּל֙ בַּגְּפָנִ֔ים כִּחֵשׁ֙ מַֽעֲשֵׂה־זַ֔יִת וּשְׁדֵמ֖וֹת לֹא־עָ֣שָׂה אֹ֑כֶל גָּזַ֤ר מִמִּכְלָה֙ צֹ֔אן וְאֵ֥ין בָּקָ֖ר בָּרְפָתִֽים׃
  18. Iar eu întru Domnul mă voiu bucurà, veselì-mă-voiu de Dumnezeu mântuitorul meu. וַאֲנִ֖י בַּיהֹוָ֣ה אֶעְל֑וֹזָה אָגִ֖ילָה בֵּאלֹהֵ֥י יִשְׁעִֽי׃
  19. Domnul Dumnezeu puterea mea, și va rânduì picioarele mele spre săvârșire, preste cele înalte mă sue pre mine, ca să biruesc întru cântarea lui. יֱהֹוִ֤ה אֲדֹנָי֙ חֵילִ֔י וַיָּ֤שֶׂם רַגְלַי֙ כָּאַיָּל֔וֹת וְעַ֥ל בָּמוֹתַ֖י יַדְרִכֵ֑נִי לַמְנַצֵּ֖חַ בִּנְגִינוֹתָֽי׃ A 2 Lege 32, 13

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.