Ediția sinodală, București 1914

A doua lege 12

În capitolul acesta ediția 1914, care urmează Septuaginta, împarte textul altfel decât textul ebraic — alt număr de versete, uneori altă graniță de capitol. Ca să nu punem ebraica lângă versetul greșit, aici n-o arătăm. De ce diferă cele două.

Locul adevăratei slujiri de Dumnezeu.

  1. Și acestea sunt poruncile și judecățile, care veți luà aminte să le faceți în pământul, care-l dă vouă Domnul Dumnezeul părinților voștri să-l moșteniți în toate zilele, care veți trăì pre pământ.
  2. Să stricați cu desăvârșire toate locurile în care neamurile pre care voi le veți moștenì, au slujit dumnezeilor lor, cele din munții cei înalți și din dealurile de supt copac stufos. 7, 5 Eșire 23, 32 34, 13
  3. Și să surpați jertfelnicele lor, și să dărâmați stâlpii lor, și desișurile lor să le tăiați, și chipurile cele cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeți cu foc, și să pierdeți numele lor din locul acela. Num. 33, 52 Jud. 2, 2
  4. Să nu faceți așà Domnului Dumnezeului vostru.
  5. Ci în locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru într’una din cetățile voastre, ca să se numească numele lui acolo și să se cheme, acolo îl veți cautà și veți intrà. 2 Paralip. 7, 12
  6. Și veți aduce acolo arderile cele de tot ale voastre: și jertfele voastre și pârga voastră și făgăduințele voastre și cele de voie ale voastre și mărturisirile voastre, cele întâiu născute ale vacilor voastre și ale oilor voastre, Lev. 17, 3
  7. Și le mâncați acolo înaintea Domnului Dumnezeului vostru, și vă veseliți cu toate la care veți tinde mâinile, voi și casele voastre, după cum te-au binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.
  8. Să nu faceți acolo toate câte faceți astăzi aici, fiecarele ce-i place. Num. 15, 39
  9. Că n’ați intrat până acum în odihna și în moșiea, care o dă vouă Domnul Dumnezeul vostru.
  10. Și după ce veți trece Iordanul, și veți lăcuì pre pământul, care-l va da vouă Domnul Dumnezeul vostru moșie, și vă va odihnì de toți vrăjmașii voștri cei de prin prejur, și veți lăcuì fără de frică,
  11. Va fi în locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, ca acolo să se cheme numele lui, acolo veți aduce toate câte poruncesc eu vouă astăzi: arderile cele de tot ale voastre și jertfele voastre și zeciuelele voastre și pârga mâinilor voastre și tot ce este ales din darurile voastre, care le veți făgăduì Domnului Dumnezeului vostru. 3 Împ. 8, 29
  12. Și vă veseliți înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi și fiii voștri și fetele voastre și slugile voastre și slujnicele voastre și levitul cel dela porție voastre, de vreme ce n’are parte și moștenire cu voi. 16, 11 14 27, 7
  13. Ia aminte, ca să nu aduci arderile cele de tot ale tale în tot locul, care-l vei vedeà;
  14. Ci numai în locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul tău într’o cetate dintr’ale semințiilor tale, acolo vei aduce arderile cele de tot ale tale, și acolo vei face toate câte poruncesc eu ție astăzi. Lev. 17, 9
  15. Și ori când vei poftì, junghie și mănâncă carne, cum poftește sufletul tău, după binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău, care ți-au dat ție în toată cetatea, cel necurat întru tine și cel curat va puteà mancà dintr’însa, ca cea de căprioară și de cerb. 15, 22
  16. Numai sângele să nu-l mâncați, ci să-l vărsați pre pământ ca apa. Fac. 9, 4 Lev. 3, 17 7, 26 17, 10 1 Împ. 14, 33
  17. Nu va fi ție slobod să mănânci în cetățile tale zeciuiala grâului tău și a vinului tău și a untului de lemn al tău, cele întâiu născute ale vacilor tale și ale oilor tale, și toate făgăduințele câte veți făgăduì și mărturisirile voastre și pârga mâinilor tale; 14, 23 24
  18. Ci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul care-l va alege Domnul Dumnezeul tău le vei mâncà tu și feciorul tău și fata ta, sluga ta și slujnica ta și levitul și nemernicul cel din cetățile tale, și te vei veselì înaintea Domnului Dumnezeului tău cu toate, la care vei tinde mâna ta.
  19. Ia aminte să nu părăsești pre levit în toată vremea, cât vei trăì pre pământ.
  20. Iar de va lărgì Domnul Dumnezeul tău hotarele tale, precum au grăit ție, și vei zice: voiu mâncà carne, de va poftì sufletul tău să mănânce carne ori când va poftì sufletul tău, mănâncă carne. Fac. 28, 14
  21. Iar de va fi departe dela tine locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, în care să se cheme numele lui acolo, junghie din boii tăi și din oile tale, care-ți va da Dumnezeu, în ce chip ți-au poruncit, și mănâncă în cetățile tale după pofta sufletului tău.
  22. Cum să mănâncă căprioara și cerbul, așà le vei mâncà; și cel necurat întru tine și cel curat, asemenea le vor mâncà. Lev. 3, 17 7, 26 17, 10
  23. Ia seama bine să nu mănânci sânge, că sângele lui este sufletul lui, drept aceea să nu mănânci sufletul cu carnea lui. 1 Împ. 14, 33
  24. Să nu-l mâncați, ci pre pământ să-l vărsați ca apa.
  25. Să nu-l mănânci, ca să fie bine ție și fiilor tăi după tine, de vei face ce este bun și ce este plăcut înaintea Domnului Dumnezeului tău.
  26. Iar numai cele sfinte ale tale, de vei aveà tu, și făgăduințele tale luându-le vei venì la locul, care-l va alege lui-și Domnul Dumnezeul tău, ca să se cheme numele lui acolo.
  27. Și vei face arderile de tot ale ale, cărnurile le vei aduce pre jertfelnicul Domnului Dumnezeului tău; iar sângele jertfelor tale îl vei vărsà pre temeliea jertfelnicului Domnului Dumnezeului tău, iar cărnurile le vei mâncà.
  28. Păzește și ascultă, ca să faci toate cuvintele, care-ți poruncesc eu ție astăzi, ca să fie bine ție și fiilor tăi în veac, de vei face ce este plăcut și bun înaintea Domnului Dumnezeului tău.
  29. Și după ce va pierde Domnul Dumnezeul tău neamurile, la care mergi tu să moștenești pământul lor, dela fața ta, și-l vei moștenì, și vei lăcuì în pământul lor,
  30. Ia aminte de tine însuți să nu cerci a urmà lor, după ce vor pierì ei dela fața ta; și să nu cerci de dumnezeii lor, zicând: cum au făcut neamurile acestea dumnezeilor săi, și eu voiu face.
  31. Să nu faci așà Domnului Dumnezeului tău, pentrucă spurcăciunile, care Domnul le-au urît, le-au făcut dumnezeilor săi, că și pre fiii săi și pre fetele sale le-au ars cu foc dumnezeilor săi. Lev. 17, 7 4 Împ. 16, 3 Ps. 105, 37
  32. Tot cuvântul care-l poruncesc eu ție astăzi, acesta să-l păzești a-l face. Să nu adaogi la el, nici să iei dela el. 4, 2 Num. 15, 39 Pilde 30, 6 Apoc. 22, 18 19

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.