Ediția sinodală, București 1914

2 Petru 2

Mai înainte vestire despre ivirea ereticilor cu înșelăciuni și pedeapsa lor. Înfruntarea obiceiurilor rele.

  1. Însă au fost și proroci mincinoși întru norod, precum și între voi vor fi învățători mincinoși, cari vor băgà eresuri de pierzare și se vor lepădà de stăpânul cel ce i-au răscumpărat pre dânșii, aducându’și lor grabnică pierzare. Ἐγένοντο δὲ καὶ ψευδοπροφῆται ἐν τῷ λαῷ, ὡς καὶ ἐν ὑμῖν ἔσονται ψευδοδιδάσκαλοι, οἵτινες παρεισάξουσιν αἱρέσεις ἀπωλείας, καὶ τὸν ἀγοράσαντα αὐτοὺς δεσπότην ἀρνούμενοι, ἐπάγοντες ἑαυτοῖς ταχινὴν ἀπώλειαν· Mat. 24, 11 1 Tim. 4, 1 Iuda v. 4
  2. Și mulți vor merge în urma înverșunărilor lor, prin cari se va hulì calea adevărului. καὶ πολλοὶ ἐξακολουθήσουσιν αὐτῶν ταῖς ἀσελγείαις, δι’ οὓς ἡ ὁδὸς τῆς ἀληθείας βλασφημηθήσεται· 2 Tim. 4, 3
  3. Și pentru lăcomia cu cuvinte amăgitoare pre voi vă vor precupì, a căror judecată încă de demult nu zăbovește și pierzarea lor nu dormitează. καὶ ἐν πλεονεξίᾳ πλαστοῖς λόγοις ὑμᾶς ἐμπορεύσονται· οἷς τὸ κρίμα ἔκπαλαι οὐκ ἀργεῖ, καὶ ἡ ἀπώλεια αὐτῶν οὐ ⸀νυστάζει.
  4. Că de vreme ce Dumnezeu pre îngerii cari au greșit nu i-au cruțat, ci cu lanțurile întunerecului în tartar legându’i, i-au dat spre judecată a se păzì; Εἰ γὰρ ὁ θεὸς ἀγγέλων ἁμαρτησάντων οὐκ ἐφείσατο, ἀλλὰ ⸀σειραῖς ζόφου ταρταρώσας παρέδωκεν εἰς κρίσιν τηρουμένους, 2 Petr. 2, 9 Iuda v. 6
  5. Și lumea cea dintâiu nu o au cruțat, ci pre Noe, al optulea mărturisitor al dreptăței, l-au păzit, potop în lume acelor necredincioși aducând; καὶ ἀρχαίου κόσμου οὐκ ἐφείσατο, ἀλλὰ ὄγδοον Νῶε δικαιοσύνης κήρυκα ἐφύλαξεν, κατακλυσμὸν κόσμῳ ἀσεβῶν ἐπάξας, 2 Petru 3, 6 Fac. 7, 7
  6. Și cetățile Sodomenilor și ale Gomorului arzându-le, cu sfărâmare le-au osândit, pildă puindu-le celor ce vor să petreacă întru păgânătate. καὶ πόλεις Σοδόμων καὶ Γομόρρας τεφρώσας ⸀καταστροφῇ κατέκρινεν, ὑπόδειγμα μελλόντων ⸀ἀσεβέσιν τεθεικώς, Fac. 19, 24 Iuda v. 7 Evr. 11, 7
  7. Și pre dreptul Lot ce erà necăjit de petrecerea cea dimpreună a celor fărădelege întru înverșunare, l-au izbăvit; καὶ δίκαιον Λὼτ καταπονούμενον ὑπὸ τῆς τῶν ἀθέσμων ἐν ἀσελγείᾳ ἀναστροφῆς ἐρρύσατο—
  8. (Pentrucă cu vederea și cu auzul, dreptul acela viețuind între dânșii, din zi în zi își muncià sufletul cel drept cu faptele lor cele fărădelege); βλέμματι γὰρ καὶ ἀκοῇ ⸀ὁ δίκαιος ἐγκατοικῶν ἐν αὐτοῖς ἡμέραν ἐξ ἡμέρας ψυχὴν δικαίαν ἀνόμοις ἔργοις ἐβασάνιζεν— Ps. 118, 158 Ez. 9, 4
  9. Știe Domnul pre cei binecredincioși a’i izbăvì de ispită, iar pre cei nedrepți a’i păzi la ziua judecăței ca să se munciască; οἶδεν κύριος εὐσεβεῖς ἐκ πειρασμοῦ ῥύεσθαι, ἀδίκους δὲ εἰς ἡμέραν κρίσεως κολαζομένους τηρεῖν, 1 Cor. 10, 13
  10. Iar mai vârtos pre cei ce umblă după trup întru pofta spurcăciunei și de domnie nu bagă seamă. Îndrăzneți, obraznici, slavele hulind, nu se cutremură. μάλιστα δὲ τοὺς ὀπίσω σαρκὸς ἐν ἐπιθυμίᾳ μιασμοῦ πορευομένους καὶ κυριότητος καταφρονοῦντας. Τολμηταί, αὐθάδεις, δόξας οὐ τρέμουσιν, βλασφημοῦντες, Iuda v. 8
  11. Unde îngerii, cu tăria și cu puterea mai mari fiind, nu aduc asupra lor înaintea Domnului judecată cu hulă. ὅπου ἄγγελοι ἰσχύϊ καὶ δυνάμει μείζονες ὄντες οὐ φέρουσιν κατ’ ⸀αὐτῶν βλάσφημον κρίσιν. Iuda v. 9
  12. Iar aceștia ca niște dobitoace necuvântătoare firești, născute spre vânare și stricăciune, întru cele ce nu înțeleg hulind, întru stricăciunea lor vor pierì; οὗτοι δέ, ὡς ἄλογα ζῷα ⸂γεγεννημένα φυσικὰ⸃ εἰς ἅλωσιν καὶ φθοράν, ἐν οἷς ἀγνοοῦσιν βλασφημοῦντες, ἐν τῇ φθορᾷ αὐτῶν ⸂καὶ φθαρήσονται⸃, Iuda v. 10 Ier. 12, 3
  13. Luând plata nedreptăței, dulceață socotind pre desfătarea cea din toate zilele, spurcații și necurații, cari se hrănesc cu înșelăciunile lor, mâncând cu voi. ⸀ἀδικούμενοι μισθὸν ἀδικίας· ἡδονὴν ἡγούμενοι τὴν ἐν ἡμέρᾳ τρυφήν, σπίλοι καὶ μῶμοι ἐντρυφῶντες ἐν ταῖς ⸀ἀπάταις αὐτῶν συνευωχούμενοι ὑμῖν, Iuda v. 15
  14. Ochi având plini de preacurvie și de păcat nepărăsit, amăgind sufletele cele neîntărite, inimă deprinsă în lăcomie având, fiii blestemului, ὀφθαλμοὺς ἔχοντες μεστοὺς μοιχαλίδος καὶ ⸀ἀκαταπαύστους ἁμαρτίας, δελεάζοντες ψυχὰς ἀστηρίκτους, καρδίαν γεγυμνασμένην πλεονεξίας ἔχοντες, κατάρας τέκνα,
  15. Cari lăsând calea cea dreapta au rătăcit, urmând căiei lui Valaam din Vosor, care plata nedreptăței a iubit; ⸀καταλιπόντες εὐθεῖαν ὁδὸν ἐπλανήθησαν, ἐξακολουθήσαντες τῇ ὁδῷ τοῦ Βαλαὰμ τοῦ ⸀Βοσὸρ ὃς μισθὸν ἀδικίας ἠγάπησεν Iuda v. 11 Num. 22, 5 Apoc. 2, 14
  16. Iar mustrare pentru fărădelegea sa a avut: asin necuvântător, cu glas omenesc grăind, a oprit nebunia prorocului. ἔλεγξιν δὲ ἔσχεν ἰδίας παρανομίας· ὑποζύγιον ἄφωνον ἐν ἀνθρώπου φωνῇ φθεγξάμενον ἐκώλυσεν τὴν τοῦ προφήτου παραφρονίαν. Num. 22, 28
  17. Aceștia sunt izvoare fără de apă, nori cari se poartă de vifor, cărora negura întunerecului în veac se păzește. Οὗτοί εἰσιν πηγαὶ ἄνυδροι ⸂καὶ ὁμίχλαι⸃ ὑπὸ λαίλαπος ἐλαυνόμεναι, οἷς ὁ ζόφος τοῦ ⸀σκότους τετήρηται. Iuda v. 13
  18. Pentrucă cele semețe ale deșertăciunei spuind, amăgesc cu pofte trupești și cu înverșunări, pre cei ce cu adevărat au scăpat dela cei ce viețuesc întru înșelăciune. ὑπέρογκα γὰρ ματαιότητος φθεγγόμενοι δελεάζουσιν ἐν ἐπιθυμίαις σαρκὸς ἀσελγείαις τοὺς ⸀ὀλίγως ⸀ἀποφεύγοντας τοὺς ἐν πλάνῃ ἀναστρεφομένους, Iuda v. 16
  19. Făgăduindu-le slobozenia, singuri robi fiind ai stricăciunei, pentrucă ori de ce este cinevà biruit de aceea s’a și robit. ἐλευθερίαν αὐτοῖς ἐπαγγελλόμενοι, αὐτοὶ δοῦλοι ὑπάρχοντες τῆς φθορᾶς· ᾧ γάρ τις ἥττηται, τούτῳ ⸀καὶ δεδούλωται. Ioan 8, 34
  20. Că dacă după ce au scăpat dela spurcăciunile lumei prin cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu acelea iarăș împleticindu-se, se biruesc, s’au făcut lor cele de pre urmă mai rele decât cele dintâiu, εἰ γὰρ ἀποφυγόντες τὰ μιάσματα τοῦ κόσμου ἐν ἐπιγνώσει τοῦ ⸀κυρίου καὶ σωτῆρος Ἰησοῦ Χριστοῦ τούτοις δὲ πάλιν ἐμπλακέντες ἡττῶνται, γέγονεν αὐτοῖς τὰ ἔσχατα χείρονα τῶν πρώτων. Mat. 12, 45 Evr. 10, 26
  21. 21 Pentrucă mai bine erà lor a nu fi cunoscut calea dreptății, de cât după ce o au cunoscut, a se întoarce înapoi dela sfânta poruncă ce li s’au dat lor, κρεῖττον γὰρ ἦν αὐτοῖς μὴ ἐπεγνωκέναι τὴν ὁδὸν τῆς δικαιοσύνης ἢ ἐπιγνοῦσιν ⸀ὑποστρέψαι ἐκ τῆς παραδοθείσης αὐτοῖς ἁγίας ἐντολῆς· Lucà 12, 47
  22. Că s’a întâmplat lor pilda cea adevărată. Câinele s’a întors la borâtura sa și porcul scăldat la mocirla tinei. ⸀συμβέβηκεν αὐτοῖς τὸ τῆς ἀληθοῦς παροιμίας· Κύων ἐπιστρέψας ἐπὶ τὸ ἴδιον ἐξέραμα, καί· Ὗς λουσαμένη εἰς ⸀κυλισμὸν βορβόρου. Pilde 26, 11

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.