Sfaturi împrotiva leneviei și a vicleniei.
- Precum în vremea secerișului nu este rouă, și precum vara nu este ploaie, așà și la cel fără de minte nu se află cinste.
- Precum pasările zboară și vrăbiile, așà blestemul îndeșert nu va venì asupra nimănui.
- Precum biciul la cal și boldul la asin, așà este toiagul la poporul cel fărădelege.
- Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu fii asemenea lui.
- Ci răspunde nebunului la nebunia lui, ca să nu aibă părere în sine că el este înțelept.
- Din căile sale ocară face, cel ce a trimis cuvânt prin sol nebun.
- Oprește mergerea vinelor și fărădelegea din rostul celor fără de minte.
- Cel ce leagă piatra în praștie, asemenea este celui ce dă celui fără de minte mărire.
- Spini cresc în mâna bețivului; iar robie în mâna celor fără de minte.
- Mult se bate de valuri tot trupul celor fără de minte, că se zdrobește uimirea lor.
- Ca câinele care se întoarce la vărsătura sa, și se face urît, așà și cel fără de minte în răutatea sa se întoarce la păcatul său; este rușine care aduce păcat, și este rușine, care aduce mărire și dar. 2 Petru 2, 22
- Văzut-am om, căruia i s’a părut întru sine a fi înțelept, însă mai multă nădejde a avut cel nebun de cât acesta.
- Zice cel leneș când se trimite în cale: leu este în căi, și în uliță ucigaș. Pilde 22, 13
- Cum se întoarce ușa în țâțână, așà leneșul pre patul său.
- Leneșul care ascunde mâna în sînul său, nu poate să o ducă la gură. Pilde 6, 10 19, 24 Eccl. 4, 5
- Mai înțelept se pare luiș leneșul, decât cel ce în săturare duce veste.
- Ca și cel ce ține câinele de coadă, așà și cel ce șade mai întâi în judecata streină.
- În ce chip cei ce ispitesc pun înainte cuvinte la oameni; iar cel ce va întâmpinà întâiu cuvântul se va împiedecà;
- Așà toți cei ce pândesc într’ascuns pre prietenii săi; și când se văd, zic: că glumind am făcut.
- În multe lemne s’aprinde focul; iar unde nu este om iute la mânie, se potolește sfada.
- Grătar pe cărbuni, și lemne în foc; așà omul gâlcevilor spre ațâțarea sfăzii.
- Cuvintele măgulitorilor sunt moi, ele pătrund în adâncurile ficaților.
- Argintul dat cu înșelăciune, ca un hârb să se socotească; buzele blânde ascund inima tristă.
- Cu buzele toate le primește jeluindu-se vrăjmașul; iar în inimă meșteșugește vicleșuguri.
- De te-ar rugà vrăjmașul cu glas mare, să nu’l asculți, că șapte vicleșuguri sunt în sufletul lui. Eremia 12, 6
- Cel ce ascunde vrajba, închiagă vicleșugul, și cel ce’și acopere păcatele sale, bine cunoscut se face întru adunări.
- Cel ce sapă groapă aproapelui său, va cădeà însuș într’însa, și cel ce prăvălește piatră, peste el se va prăvălì. Ps. 7, 16 Eccl. 10, 8
- Limba mincinoasă urăște adevărul, și gura neacoperită face neașezări.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.