În capitolul acesta ediția 1914, care urmează Septuaginta, împarte textul altfel decât textul ebraic — alt număr de versete, uneori altă graniță de capitol. Ca să nu punem ebraica lângă versetul greșit, aici n-o arătăm. De ce diferă cele două.
Îndemnare spre pocăință și frica lui Dumnezeu, întărită prin două vedenii.
- În luna a opta în anul al doilea pre vremea lui Darie, fost-a cuvântul Domnului către Zaharia prorocul, fiul lui Varahia, care a fost fecior lui Adò, zicând:
- Mâniatu-s’au Domnul pre părinții voștri cu mânie mare.
- Și vei zice către ei: acestea zice Domnul atotțiitorul: întoarceți-vă la mine, zice Domnul puterilor, și mă voiu întoarce către voi, zice Domnul puterilor. Ioil 2, 12 Isaia 21, 12 45, 22
- Și nu fiți ca părinții voștri, pre cari i-au mustrat prorocii cei mai dinainte zicând: acestea zice Domnul atotțiitorul: întoarceți-vă dela căile și dela izvodirile voastre cele rele, și n’au ascultat, și n’au luat aminte ca să mă asculte, zice Domnul atotțiitorul. Osie 14, 2 Ioil 2, 12 Mal. 3, 7 Ierem. 18, 11
- Părinții voștri unde sunt, și prorocii? Au în veac vor trăì?
- Însă cuvintele mele și legiuirile mele primiți-le, câte poruncesc eu cu duhul meu robilor mei prorocilor, cari au apucat pre părinții voștri, și au răspuns și au zis: precum au rânduit Domnul atotțiitorul, ca să facă nouă după căile noastre și după izvodirile noastre, așà au făcut nouă.
- În douăzeci și patru a lunei a unsprezecea, aceasta este luna lui Savat, în anul al doilea supt Darie, fost-a cuvântul Domnului către prorocul Zaharia, fiul lui Varahia, feciorul lui Adò, zicând:
- Văzut-am noaptea, și iată un bărbat încălecând pre cal roșu, și acesta stà între doi munți umbroși, și dinapoia lui cai roșii și suri și pestriți și albi. Apoc. 6, 4
- Și am zis: ce sunt aceștia Doamne? Și a zis către mine îngerul, care grăià întru mine:
- Eu voiu arătà ție ce sunt acestea. Și a răspuns bărbatul cel ce stà între munți și a zis către mine: aceștia sunt pre cari i-au trimes Domnul să încunjure pământul.
- Și au răspuns ei îngerului Domnului, care stà între munți, și au zis: încunjurat-am tot pământul, și iată tot pământul se lăcuește și se odihnește.
- Și a răspuns îngerul Domnului și a zis: Doamne atotțiitorule, până când nu te vei milostivì spre Ierusalim, și spre cetățile Iudei, pe care le-ai trecut cu vederea? Acesta este anul al șaptezecelea.
- Și au răspuns Domnul atotțiitorul îngerului celui ce grăià întru mine, cuvinte bune și graiuri de mângâiere.
- Și au zis către mine îngerul, cel ce grăià întru mine: strigă, zicând: acestea zice Domnul atotțiitorul: râvnit-am Ierusalimul și Sionul cu râvnă mare.
- Și cu mânie mare mă mâniu eu asupra neamurilor, care s’au pus acolo, pentrucă eu m’am mâniat puțin, iar ei s’au pus împreună spre rele.
- Pentru aceea acestea zice Domnul: întoarce-mă-voiu spre Ierusalim cu milă, și casa mea iarăș se va zidì într’însul, zice Domnul atotțiitorul, și măsură se va întinde preste Ierusalim încă.
- Și a zis către mine îngerul cel ce grăià întru mine: mai strigă zicând: acestea zice Domnul atotțiitorul: încă se vor desfătà cetățile întru bunătăți, și va milui încă Domnul Sionul, și va alege încă Ierusalimul.
- Și am ridicat ochii mei, și am văzut, și iată patru coarne.
- Și am zis către îngerul cel ce grăià întru mine: ce sunt acestea Doamne? Și au zis către mine: acestea sunt coarnele care au risipit pre Iuda și pre Israil și Ierusalimul.
- Și mi-au arătat mie Domnul patru meșteri.
- Și am zis: ce vin aceștia să facă? Și au zis: coarnele acestea, care au risipit pre Iuda și pre Israil l-au zdrobit, și nici unul dintru ei n’au ridicat capul, și au ieșit aceștia să le ascuță pre ele cu mâinile lor. Cele patru coarne sunt neamurile, care ridică corn asupra pământutului Domnului, ca să’l risipească pre el.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.