Dumnezeu se laudă pentru zidirea tuturor făpturilor; dar decât toată lauda, el este mai mare.
- Mărimea înălțimei, tăriea curățeniei, forma cerului întru vederea mărirei.
- Soarele în ivire vestind în ieșire, vas minunat făptura celui prea Înalt.
- Când este la amiazăzi usucă pământul, și înaintea arșiței lui, cine va stà?
- Căminul suflând în lucrurile arsurii, de trei ori mai tare este soarele arzând munții.
- Suflând abur de foc și strălucind rază, întunecă ochii.
- Mare este Domnul cel ce l-au făcut pre el, și cu porunca lui grăbește mergerea.
- Și luna o au făcut, ca în vremea sa să fie arătare vremilor și semn veacului.
- Din lună este semnul sărbătorii, lumină, care scade până la sfârșit.
- Luna după numele ei este, minunate schimbări face crescând.
- Vas taberilor întru înălțime, întru tăriea cerului strălucind.
- Frumusețea cerului este mărirea stelelor, podoabă luminând întru cele înalte Domnul.
- În cuvintele celui sfânt vor stà la judecată, nici vor scădeà în stările sale.
- Vezi curcubeul, și binecuvintează pre cel ce l-au făcut pre el; că foarte frumos este în strălucirea sa. Fac. 9, 13
- Încunjurat-au cerul împrejur cu mărire, mâinile celui prea Înalt l-au întins pre el.
- Cu porunca lui a grăbit zăpada, și grăbește fulgerile după judecata sa.
- Pentru aceea se deschid vistieriile, și norii zboară ca pasările.
- Cu slava sa întărește norii și sfărâmă pietrile grindenei.
- Și de căutarea lui se vor cutremurà munții.
- Cu voea lui suflă austrul; glasul tunetului lui a făcut ca să mugească pământul.
- Și viforul miezului nopții și volbura vântului,
- Presară zăpada ca pasările ce zboară, și ca și cum poposește lăcusta este pogorîrea ei.
- De frumusețea albimei ei se va mirà ochiul, și de ploaea ei se va spăimântà inima.
- Și bruma ca sarea o varsă pre pământ, care dacă înghiațà, se face ca vârfurile de țepuși.
- Vânt rece va suflà dela miazănoapte, și va înghețà apa toată, adunarea apei va acoperì, și se va îmbrăcà ca și cu o platoșă apa.
- Mâncà-va munții, și va arde pustiul, și va stinge verdeața ca focul.
- Lecuire repede a tuturor acestora va fì negura, roua întâmpinând va stâmpărà de zăduf.
- Că cuvântul său a făcut să înceteze adâncul, și a sădit într’însul ostroave.
- Cei ce umblă pre mare, povestesc primejdiile ei, și cu auzirile urechilor noastre ne mirăm.
- Și acolo sunt lucruri prea mărite și minunate, felurimea a tot dobitocul, făptura chiților.
- Printr’însul este sporul săvârșitului lui, și în cuvântul lui s’au așezat toate.
- Multe vom grăì, și nu vom ajunge, și sfârșitul cuvintelor el este întru toate.
- Mărind, ce vom puteà? Că el este cel mare decât toate lucrurile sale.
- Groaznic este Domnul, și mare foarte, și minunată este puterea lui. Ps. 144, 3
- Slăvind pre Domnul, înălțați’l cât veți puteà, pentrucă va prisosì încă. Ps. 105, 2
- Și înălțându’l pre el, întăriți-vă și nu vă osteniți, pentrucă nu veți ajunge.
- Cine l-a văzut pre el, și va povestì? Și cine’l mărește pre el, precum este?
- Multe ascunse sunt mai mari decât acestea; că puține am văzut din lucrurile lui.
- Că toate le-au făcut Domnul, și celor cuvioși le-au dat înțelepciune.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.