Numără laudele înțelepciunei. Folosul și începerea ei.
- Înțelepciunea va lăudà sufletul său, și în mijlocul poporului se va mărì.
- Întru adunarea celui prea înalt va deschide gura sa, și înaintea puterii lui se va lăudà.
- Eu din gura celui prea înalt am ieșit, și ca negura am acoperit pământul.
- Eu întru cele înalte m’am sălășluit, și scaunul meu este în stâlp de nor.
- Încunjurarea cerului am încunjurat singură, și în fundul adâncurilor am umblat.
- În valurile mării și în tot pământul, și în tot poporul și neamul am câștigat.
- După toate acestea am cercat odihnă, într’a cui moștenire aș sălășluì.
- Atunci mi-au poruncit mie Făcătorul tuturor, și cel ce m’au făcut pre mine, au așezat lăcașul meu,
- Și au zis: întru Iacov lăcuește, și întru Israil moștenește.
- Mai ’nainte de veac dintru început m’au zidit pre mine, și până în veac nu mă voiu sfârșì. Pilde 8, 22
- În lăcașul cel sfânt înaintea lui am slujit, și așà în Sion m’am întărit.
- În cetatea cea iubită așijderea m’au odihnit, și în Ierusalim puterea mea.
- Și m’am înrădăcinat în popor mărit în partea Domnului a moștenirei lui.
- Ca un chedru în Livan m’am înălțat, și ca un chiparos în munții Ermonului,
- Ca un finic în țărmuri m’am înălțat, și ca săditurile trandafirului în Ierihon.
- Ca un maslin frumos în câmp, și m’am înălțat ca un paltin.
- Ca scorțișoara și aspalatul mirosurilor am dat miros, și ca smirna cea aleasă am slobozit bun miros.
- Ca halvanul și ca onixul, și ca stactiea și ca aburul Livanului în cort.
- Eu ca un terevint am întins ramurile mele, și ramurile mele sunt ramurile mărirei și ale darului.
- Eu ca o viță am odrăslit dar, și florile mele sunt rodul mărirei și al avuției.
- Apropiați-vă către mine cei ce mă poftiți pre mine, și vă săturați din rodurile mele.
- Că pomenirea mea este mai dulce decât mierea, și moștenirea mea decât fagurul mierii.
- Cei ce mă mănâncă pre mine, iar vor flămânzì; și cei ce mă beau pre mine, iar vor însetoșà. Ioan 6, 35
- Cel ce mă ascultă pre mine, nu se va rușinà, și cei ce lucrează întru mine, nu vor păcătuì.
- Toate acestea sunt cartea legăturii Dumnezeului celui prea înalt, legea, care o a poruncit Moisì moștenire adunărilor lui Iacov.
- Cel ce umple ca Fisonul înțelepciunea, și ca Tigrul în zilele tinerilor. Fac. 2, 11
- Cel ce umple ca Eufratul înțelegerea, și ca Iordanul în zilele secerii. Isus Navì 3, 15
- Cel ce arată ca lumina învățătura, ca Ghionul în zilele culesului.
- Cel dintâiu nu o a cunoscut desăvârșit; așijderea și cel de pre urmă nu o va străbate pre ea.
- Decât marea s’a înmulțit cugetul ei, și sfatul ei decât adâncul cel mare.
- Și eu ca o albie de rîu și ca un șipot de apă am ieșit în Raiu.
- Zis-am: adăpà-voiu grădina mea și voiu îmbăià sădirea mea.
- Iată s’a făcut mie din albie rîu, și din rîul meu s’a făcut mare.
- Că învățătura ca zorile o luminez, și o arăt pre ea până departe.
- Și ca prorociea voiu turnà învățătura, și o voiu lăsà pre ea în neamurile veacurilor.
- Vedeți că nu pentru mine numai m’am ostenit, ci pentru toți cei ce o caută pre ea.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.